Care sunt lecțiile derivate din experimentul arhitectural-urbanistic al campusului de la University of Cincinnati? Prima este impactul avut asupra unei zone derelicte în interiorul căreia viețuia(m): în treizeci de ani, în profunzimea cartierului, cale de două străzi împrejurul campusului, spațiul-tampon a devenit proprietatea universității și a fost dezvoltat, din aproape în aproape. Fără să fie el însuși populat cu starchitecture, precum centrul-campus, spațiul tampon a crescut și social și arhitectural incredibil de mult.
La fel s-a petrecut cu orașul însuși, în zona de downtown. Din zonă derelictă, acesta a fost și el inoculat cu germenele dezvoltării: conversiile spațiilor foste industriale de secol al XIX-lea și adăugarea de locuințe noi, magazine și restaurante, tot ce e necesar unei locuiri permanente în zonă. Zona Over-the Rhine a crescut rapid, acum înțeleg că stagnează, totuși. În centru au fost amplasate câteva clădiri semnate de arhitecți celebri, precum Cesare Pelli (google.com/cesare+pelli+cincinnati) și al său Aronoff Center (da, același donator ca în cazul Colegiului DAAP, făcut de Peter Eisenman, descris în primul episod al acestui serial), dedicat spectacolelor de standard ridicat și, mai ales, galeria de artă creionată de Zaha Hadid (google.com/zaha+hadid+cincinnati+art+museum) și numită, poate puțin prea pretențios, Cincinnati Art Museum, deoarece mai există un sediu istoric al acestei instituții, în cartierul Mount Adams. Este, după opinia mea, una dintre lucrările cele mai elegante și mai reținute ale regretatei arhitecte, cumva în felul în care Muzeul MAXXI de la Roma se încadrează într-un context urban pre-existent, pe care nu îl agresează nici dimensional, nici stilistic. Aproape tot ce este non-standard este concentrat la interior, iar aici avem o promenadă arhitecturală pe întreaga înălțime a spațiului, precum și, la parter, o elegantă racordare a peretelui vertical la podea, ca și când ar fi o suprafață continuă, curbată (latimes.com/la-et-archives-zaha-hadid-cincinnati-arts-center).
Și nu doar Cincinnati a prins gust de starchitecture, urmând exemplul universității. Peste râu de Cincinnati avem câteva încercări de implantare, precum un ansamblu de locuințe proiectate de Daniel Libeskind (google.com/daniel+libeskind+kentucky), dar și un mall construit de la început ca și când intrarea s-ar face prin ruina unui picior de pod, din cărămidă: simulacrul de istorie inclus în simulacrul de târg comercial. Nu mai știu ce altceva s-a mai construit în oraș, căci nu am mai fost acolo din 2015, dar știu că acest val de edificii semnate de arhitecți de prestigiu a schimbat și fața orașului, dar și mentalitatea sa de loc foarte conservator, Și aici, în încheiere, mai amintesc că totul a pornit de la ideea decanului nostru, dl. Chatterjee, respectiv cu clădirea sediu a arhitecturii, Colegiul DAAP al Universității din Cincinnati, o idee urmărită cu obstinație vreme de patruzeci de ani.