De ce noi nu?

Adevărul e că tare mă supăr și mă necăjesc atunci când mi se spune pe tonuri arogante că în ziua de astăzi lumea nu mai citește. Că nu interesează pe aproape nimeni știrile despre cărți și scriitori, că articolele despre traduceri și apariții editoriale nu produc like-uri, inimioare, nu fac trafic și nu devin virale.

Mă necăjesc tare când ajung în orașe mici în care nu mai există librării. Sau în care librărie înseamnă o gheretă căzută într-o rână, unde se găsesc doar cărți din bibliografia școlară, cu coperte lucioase și urâte, care numai curiozitate nu-ți pot stârni.

Mă necăjesc mult și când văd barometrele de consum cultural, care confirmă că citim tot mai puțin și cumpărăm tot mai puține cărți.

În luna aprilie 2022 am ajuns pentru prima dată la Barcelona. Acolo, într-un cartier periferic, departe de forfota turistică, în care mă aflam din întâmplare, am descoperit o bibliotecă de cartier. O clădire istorică restaurată și modernizată, cu o sală de lectură spațioasă la parter, cu geamuri imense gen vitrină, prin care puteai privi înăuntru (și de fapt, erai îndemnat să o faci). La mese individuale stăteau cititori de vârste foarte diferite, unii cu cărți, alții cu ziare, alți uitându-se pur și simplu la telefon. Printre pupitre, o bibliotecară cu coc argintiu, ce semăna cu un personaj din filmele lui Almodóvar, împingea un cărucior de supermarket, încărcat cu cărți. Lăsa pe mesele cititorilor volume și mergea mai departe, împingându-și agale încărcătura. Și era tare multă pace și bucurie calmă în acel tablou pe care l-am admirat și eu, cu uimire și invidie, de pe trotuar. Atâta mulțumire, atâția oameni veniți la bibliotecă să-și petreacă tihnit după-masa de aprilie. Sigur că mi-a plăcut Barcelona cu totul, dar imaginea aceasta a bibliotecii de cartier a făcut cea mai mare impresie asupra mea. Și m-am întrebat (mă întreb mereu) de ce nu se poate și la noi?


Și ca să nu mă mai tot întreb și să mă necăjesc mai puțin, de o jumătate de an am început să merg un club de lectură. Se numește Joia cu carte și este găzduit lunar în cocheta cafenea Doamna T, din centrul Clujului. Clubul s-a înființat în urmă cu cinci ani și l-am mai vizitat din când în când, însă doar acum programul îmi permite să-l frecventez lună de lună.

Membrele clubului (pentru că sunt, în mare parte, doamne) au reușit să construiască o atmosferă foarte plăcută, și aștept deja cu mare nerăbdare aceste întâlniri de joi. Se discută și se dezbate cu bucurie, fără înfumurări și fără veleități, și pentru că cititoarele provin din medii și din generații diferite cel mai mult îmi place să observ cât de variat și în cât de multe feluri se poate interpreta un text. Se citește în principal ficțiune, dar s-au propus și titluri de non-ficțiune.

Relațiile de prietenie formate la club nu continuă și în viața "reală" și asta îmi place foarte mult. Ne întâlnim, povestim despre cărți și despre noi, bem un ceai sau un pahar de vin, stabilim ce urmează să citim luna care vine, apoi fiecare își vede de drum și de treburi. Așteptând cu bucurie următoarea lună și următoare întâlnire a clubului.

Mă duc la club pentru că astfel citesc titluri pe care singură în mod cert nu le-aș alege. Mă duc la club pentru că îmi place să aud opinii diferite și uneori deosebit de surprinzătoare. Mă duc la club pentru că așa am impresia că toată lumea din jurul meu citește. Și mă duc la club pentru că e plăcut să cunoști oameni care nu fac parte din cercul în care (fără să vrem) învârtim aceleași opinii și idei.

Continui să cumpăr și să citesc cărți, continui să fac interviuri cu scriitori și cu traducători. Continui să promovez lectura și îmi cicălesc copilul adolescent să nu treacă o zi fără să citească măcar câteva pagini pe zi.

Uneori mi se răspunde că insist degeaba. Dar alteori mă întâlnesc pe stradă cu oameni care-mi spun că au citit sau au cumpărat cartea despre care le-am vorbit la radio sau despre care am scris pe LiterNet, și că așteaptă și alte recomandări de la mine. Iar atunci îmi piere tristețea și-mi uit supărarea.

Și îmi repet în minte niște versuri de Emily Dickinson:


P.S. Doritorilor le spun că următoarea întâlnire de la Joia cu carte este programată pe 15 decembrie 2022 de la ora 18. Citim și discutăm Albinele gri de Andrei Kurkov, carte apărută la Editura Paralela 45, în traducerea Antoanetei Olteanu. Iar cafeneaua Doamna T se află în Cluj, pe strada Napoca nr. 10.