1. De departe activitatea anului: responsabilitatea de a fi tatăl unui bebe atomic.
2. Am lucrat la spectacolul O noapte furtunoasă, regia Sânziana Stoican la Teatrul "Toma Caragiu", Ploiești - prima întâlnire cu Sânziana, care sper să fie abia începutul relației noastre profesionale.
3. Am lucrat la spectacolul Toxic, regia Florin Piersic Jr. - un om cu care sper să colaborez și în calitate de coleg actor.
4. Am avut premieră, în calitate de dramaturg, cu prima piesă de teatru scrisă de mine: Copiii nopții, la Teatrul Național din Timișoara, în regia lui Alexandru Weinberger-Bara. Nu pot să descriu în cuvinte emoția de a auzi un text scris de tine rostit de alți actori, ba să mai vezi și că le place, că îi înțeleg sensul. Iar participarea acestui spectacol la Festivalul Național de Teatru din noiembrie a fost chiar o imensă și foarte plăcută surpriză.
5. Am tradus piesa Bolero de Jose Rivera, care s-a montat la Teatrul de Nord din Satu Mare, în regia Andreei Vulpe. Am avut și un al doilea rol în "facerea" acestui spectacol: am preluat temporar toate responsabilitățile parentale, plimbându-l pe bebelușul Grigore prin Satu Mare, în timp ce Cri, soția mea, compunea și repeta la muzica aceluiași spectacol împreună cu Andreea și actorii. Am reușit, totuși, să văd și eu o repetiție generală.
6. Cel mai epuizant eveniment din acest an - mutarea în casă nouă. Au fost vreo 8 luni de dat telefoane, cumpărat materiale, căutat mobilier, supravegheat echipa de construcții, verificat iar și iar, căutat variante de design, grădinărit, plătit taxe, semnat acte, mutat obiecte din fostul apartament în cel nou. Toată această tochitură a fost condimentată cu fel și fel de termeni despre care nu auzisem nimic, niciodată, cum ar fi "glaf", "șapă", "profile" sau "plasă de Buzău".
7. Am scris cea de-a doua piesă, Fragmente din viața unui elefant, o monodramă despre dificultățile întâmpinate de o femeie care crește singură un copil. Cu puțină șansă, se va juca chiar anul acesta.
8. Am lucrat la spectacolul Cântăreața cheală, regia Cristian Ban - un regizor care lucrează calm, cu răbdare și împreună cu actorii, și cu care, în consecință, m-am înțeles foarte bine.
În afara activităților personale, aș mai menționa câteva highlight-uri culturale ale anului 2022, din perspectiva mea:
piesa de teatru cu care am rămas - Dispariții a lui Elise Wilk (disponibilă gratuit pe LiterNet aici);
spectacolul Agnes, aleasa lui Dumnezeu, regia Sânziana Stoican, la Teatrul Nottara (care a avut premiera în 2023, eu am văzut o repetiție deschisă);
serialul This is Us, creat de Dan Fogelman, pe Amazon Prime;
filmul Banshees of Inisherin, regia Martin McDonagh.
2023 mă găsește cu o piesă de teatru în lucru, o propunere de spectacol în București și viitoare proiecte promițătoare la Ploiești. Sper ca anul ce începe să fie încă o treaptă în roller-coaster-ul ăsta superb pe care am pornit în 2022. Până atunci, mă găsesc în situația ingrată de a trebui să iau două doze de Paracetamol Sinus ca să mă ridic de pe canapea și să pot ajunge în bucătărie, să spăl vasele de la prânz.
*