Intro
În perioada septembrie - octombrie 2022, atelierele de autocunoaștere prin scris Mă văd. Mă descriu. Mă aflu. au fost organizate simultan în trei școli bucureștene: Colegiul Național "Grigore Moisil", Liceu Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes" și Liceul Tehnic "Carol I".Un grup de 20 de elevi din clasele a X-a și a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
scrierea creativă (creative writing),
scrierea dramatică și
scenaristica.
Copiii au experimentat, atât prin teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură, monolog sau scenariu de film. Tinerii autori au fost încurajați să descopere și să exploreze propriile trăiri, gânduri și experiențe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Livia Alexa Niculcea (17 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte și-o minciună
Numele meu este Livia și am aproape 17 ani. Viața mea este alcătuită în totalitate din visuri. Vreau să călătoresc, să cunosc oameni cu diferite religii, să fac activități noi, sa învăț cât mai multe tradiții, iar, la un moment dat, să-mi întemeiez o familie și, bineînțeles, să am copii. De preferat trei. Aș vrea să am câte o meserie diferită în fiecare zi - doctor, arheolog, psiholog.
Nedrept
Mă numesc Livia și am o soră mai mare. De când m-am născut, a existat mereu o concurență între mine și sora mea. Din perspectiva mamei, sora mea,,câștiga" mereu. Niciodată nu am putut să fiu mai bună decât ea sau măcar pe aproape. În fiecare zi auzeam că sora mea este perfectă și că eu nu pot să fac nimic bine. Într-o zi, când stăteam la mine în cameră, vorbeam cu două prietene pe FaceTime. Mama intră ca o tornadă, foarte agitată și nervoasă. Le-am spus fetelor că vorbim mai târziu. Am întrebat-o ce am făcut de data asta, iar ea mi-a spus că nu știe ce a făcut să merite un copil ca mine. Mi-a ținut un discurs despre viață și despre cum am primit mereu tot ce mi-am dorit. Nu înțelegeam nimic din ce spunea sau din ce voia să dea de înțeles, așa că i-am spus să treacă direct la subiect. Mama m-a acuzat că am furat bani de la ea. Am rămas uimită, nu înțelegeam cum de s-a gândit că eu i-aș fi luat. Sora mea locuia în aceeași casă cu noi, ambele am rămas cu mama după divorțul părinților noștri. Răspunsul ei a fost foarte previzibil. Mi-a spus că sora mea este un copil exemplar, că nu ar face niciodată asta.
Știam că nu aveam de ce să recunosc pentru că nu am făcut nimic. Mi-a spus că dacă nu îmi asum faptele, nu va mai vorbi cu mine. Seara, când sora mea s-a întors de la facultate, ne-a arătat noua geantă pe care și-a cumpărat-o. Mi-am dat imediat seama că ea nu avea de unde să aibă bani pentru a-și cumpăra o geantă atât de scumpă. Dar orice i-aș fi zis mamei atunci nu avea relevanță. Atunci, a trebuit să fac o alegere importantă din viața mea: ori să mă mut cu tatăl meu, ori să rămân cu ele. Eram conștientă că dacă rămâneam în acea casă, nimic nu s-ar fi schimbat. Așa că am ales să mă mut cu tata. Stau cu el de un an. Între timp, relația cu mama și cu sora mea s-a îmbunătățit. Acum mă înțeleg bine cu toți trei.
Mă revolt
Un moment în care m-am simțit cu adevărat revoltată fost atunci când, la metrou, un bărbat a început să țipe fără absolut niciun motiv la o femeie. Cei doi nu se cunoșteau, dar pe el l-a deranjat ceva la doamna respectivă. Metroul era plin și totuși nimeni nu a avut nimic de spus. La un moment dat, bărbatul a început să o împingă pe femeie. Când metroul a ajuns în stație, văzând că nimeni nu reacționează, m-am dus la vatman și i-am explicat ce se întâmplă în vagon. Împreună cu echipa de securitate, acesta a rezolvat conflictul.