Avertisment la Dietetica lui Robinson

Citiţi un fragment din această carte.
Citiţi o cronică a acestei cărţi.

Născut pe 28 iunie 1959 în Bucureşti
Absolvent al Facultăţii de limbi şi literaturi străine, Universitatea Bucureşti, în 1983
Critic de film, traducător şi artist vizual
Redactor al revistei Dilema Veche
Colaborator, în decursul timpului, la diverse publicaţii: Contrapunct, Cover Magazine (SUA), Arc, Secolul 20, Secolul 21, Observator cultural, România literară, Elle, Norii / Clouds Magazine, Libertatea, Suplimentul de cultură, LiterNet.ro
A fost lector la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică "I.L. Caragiale" din Bucureşti
În 1976, a debutat literar cu Green Lemon, poem scris şi publicat în engleză, în Chicago Review
În 1992, beneficiar al unui grant al Ministerului Culturii din Franţa
În 1996, beneficiar al USIA Grant
În 2000 s-a autoexclus din Uniunea Cineaştilor din România şi din Asociaţia criticilor de film români
În 2002 a fost bursier Getty

A publicat la LiterNet volumele:
RetroVizoare (1)
RetroVizoare (2)
Jeu de Paume (în colaborare cu Şerban Foarţă)


Textele acestui volum (cu excepţia celui introductiv) au apărut, începând din 1990, în: Alternative, Arta, Atelier, Axioma, Balkon, Contrapunct, Cosmopolitan, Cuvântul, Dilema (veche), Idea, Litere, Arte & Idei, Luceafărul, Observator cultural, Re:Publik, România literară, Secolul 20 / 21, Suplimentul de cultură, Vatra, Vineri, Ziarul de duminică şi pe www.cloudsmagazine.com.


Eu cred că putem ajunge (fiecare dintre noi, în parte) la fericire şi înţelepciune.

Calea nu este simplă - şi nu este simplă pentru că, spre deosebire de majoritatea religiilor şi manualelor utilitare, cartea aceasta spune: nu există reţete! Sau, mai bine zis: fiecare om este / are o reţetă. Trebuie doar să şi-o găsească şi să se ţină de ea.

"Sculptura sinelui" ţine de această dietetică. Ca orice dietă, este vorba de a renunţa la lucrurile în plus - cele care-ţi provoacă disconfort şi te fac nefericit... Simplify, simplify. Fii minimalist, fără a renunţa să fii hedonist. În asta constă, în fond, "secretul": a-ţi trăi viaţa în funcţie de propriile standarde, făcând ce-ţi place şi, pe cale de consecinţă, plăcându-ţi ceea ce faci.

E mai simplu decât ai putea crede. Şi, în orice caz, mult mai simplu decât vor să creadă cei mai mulţi...

(Alex. Leo Şerban)
 

---

Textul e delicios, înţelept şi frivol, rafinat şi simplu: un excelent antidot împotriva "maidanelor de scriitură" din jur, un dozaj melancolic de Proust, de Quincey, Oscar Wilde şi avangardă.

În plus, o dovadă că gustul voluptăţii şi bunul gust în genere pot duce la o formă de înţelepciune.

(Andrei Pleşu)
 

---

Cititorule, ai în faţă o carte ciudată.

În ea, autorul - deghizat, foarte transparent, în straiele lui Robinson - îţi spune la-nceput că nu crede în ideea unei cărţi, ci mai curând în materialitatea unui cufăr, în care să-nghesuie - la grămadă - scrieri şi amintiri. Acest eseu introductiv se numeşte, aşa cum ai văzut, Dietetica lui Robinson (o trimitere, fireşte, la Etica lui Robinson - unul dintre capitolele cărţii lui Andrei Pleşu, Minima moralia) şi spune că, de fapt, trebuie să renunţi - la ideea unei cărţi, la textele care ar compune-o etc. Dar mai spune şi că nu poţi renunţa la amintiri... Or, textele scrise sunt amintiri! Iar textele-amintiri care stau la originea eseului introductiv sunt cuprinse, şi ele, ca o addenda - sau o căptuşeală a cufărului.

Numai că întreaga carte se numeşte Dietetica lui Robinson! Ceea ce vine după contrazice ceea ce a fost înainte. Pentru că "ceea ce vine după" adună, destul de conştiincios, mai tot ce a scris autorul-Robinson după 1990 - sau ce-şi aminteşte că a scris... Mai mult: după ce a pledat pentru vraişte şi hazard, autorul nostru şi-a bătut capul să găsească "reguli de compoziţie" a cărţii: capitole, subcapitole, "rime"... În amestecul eteroclit al amintirilor, el a pus ordine. Or, tot el spune că nu există nimic mai trist decât a-ţi ordona amintirile...

Ce este, până la urmă, această carte? Probabil, nimic altceva decât autoportretul unui om atât de vanitos încât nu a crezut că trebuie să produci un volum ca să ai idei. Este un compromis între un cufăr şi-o carte. Între amintiri şi scris. Între "insula personală" şi corabia care te-aduce înapoi, pentru a povesti altora cum arată această insulă... Este dilema fundamentală a oricărui autor: a scrie - sau a tăcea.

Citiţi-o, dacă vă face plăcere. Dar nu uitaţi că, în spatele fiecărui cuvânt, există o insulă grea de tăceri.

(Alex. Leo Şerban)