Ce înseamnă pentru mine competiția / Presiunea meditațiilor / Ziua de dinaintea examenului

 
Atelierele de autocunoaștere prin scris Către mine s-au desfășurat în perioada martie - mai 2023 în trei module:
 
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).

Dedicate elevilor Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" din București din trupa de teatru a liceului, Trupa As, aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de regizoarea Iulia Rugină. Într-o manieră interactivă, care a îmbinat introducerea în teorie cu exprimarea creativă, liceenii au avut șansa să se familiarizeze cu scrisul în trei forme diverse, finalizând câte trei monoloage, un scenariu de scurtmetraj de ficțiune, și trei povestiri.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Competiție e pretutindeni - ce metrou ajunge primul, cine răspunde primul la întrebare, cine e fratele preferat, cine are cei mai mulți bani. Pentru mine, competiția e un lucru ciudat, care nu mă atrage. E competiție în tot și în toate, dar eu prefer să mă bucur alături de "competiție" și să încercăm împreună să devenim mai buni și să ne dezvoltam. Competiția aduce ură, distrugere și tristețe, așa că nu o văd ca pe un lucru necesar. Desigur, competiția are și părțile ei bune. Câteodată, pentru mine e un factor motivator, dar asta nu înseamnă că voi călca vreodată pe cadavre doar ca să fiu eu cel mai bun. Oricum, prefer un mediu unde cu toții ne simțim bine și ne putem dezvolta.

Un moment în care am simțit o presiune foarte mare și în care am descoperit că urăsc competiția este cel de la Evaluarea Națională. Încă de la începutul clasei a opta, a trebuit să lucrez ore în șir zeci de subiecte la română și la matematică pentru a fi eu cel mai bun și a avea cea mai mare notă. Am făcut peste 100 de subiecte la mate. Am ajuns să urăsc matematica, materia mea preferata. Presiunea a durat un an de zile, dar, uitându-mă înapoi, realizez că a avut și ea beneficiile ei. M-am semi-distrus pe mine în acele momente, neavând timp de mine și lucrând constant. Stăteam la ora 2 dimineața în pat, uitându-mă la tavan, neputând să adorm și văzând doar triunghiuri isoscele, cu laturile de 10 cm.


Trec printr-un burnout. Din nou. Nu am mai pățit asta din clasa a cincea. E luna mai, cu o lună înainte de evaluare. Sper să ies întreg la minte din perioada asta. Am ore de dimineață, așa că după-amiaza am mereu meditații. Luni am meditații la mate timp de 2 ore. Lucrăm non-stop și primim 7 subiecte de evaluare ca temă de la o săptămână la alta. Marți am la română timp de 2 ore. Aceeași poveste, 7 subiecte ca temă. Miercuri am germană. Deși nu e materie de examen, o fac săptămânal încă din clasa întâi și sincer, încă nu înțeleg la ce o să ajute. Am lucruri mai bune de făcut, dar măcar nu avem așa multe teme la germană. Joi am tenis, iar după tenis - teme. E singura activitate care mă mai ține un pic în viață. Vineri, mate din nou, doar lucrăm de data asta, fără teme. Sâmbătă dimineața devreme, meditații la română. Din nou. Duminica e singura zi liberă. Oricum, nicio zi nu e liberă cu adevărat. Dacă nu am meditații, fac teme, deci e tot aia. Nu am mai zâmbit sau râs de-adevăratelea de câteva săptămâni bune. Pur și simplu aștept calm, dar nerăbdător să dau odată examenul ăsta, să pot să trăiesc și eu. Din nou.


21 iunie. Azi nu mai sună alarma cu aceeași sonerie îngrozitoare, care mă trezea la 6. Tot la 6 mă trezesc, din obișnuință. Mă uit la tavan și realizez că azi e ultima zi înainte de Evaluarea Națională. Răsuflu ușurat și zâmbesc pentru că știu că se va termina chinul. Îmi fac omleta așa cum îmi place mie, cafeaua o beau liniștit pe terasă, ascultând muzica mea preferată. Sunt liniștit și mă bucur de aceste momente de calm. Intru înapoi în casă și mă așez pe scaun în bucătărie, cu gândul să îmi las cana și poate să mănânc ceva. Încep să mă gândesc la Evaluarea Națională și începe să mă ia panica. Oare sunt destul de bun? Oare mă pot concentra? Sper să nu am o zi proastă mâine. Să nu uit să mă culc pe partea stângă a patului, altfel o să am ghinion. Ies din transă și realizez că stau de câteva minute bune și mă uit în gol. Mă îmbrac și mă duc cu tata să ne plimbăm cu bicicletele la Lacul Morii. Din nou, tot ce e în mintea mea sunt gânduri despre examen. Ce subiecte pică oare? Teorema lui Thales, adu-ți aminte cum era. Pitagora, mediana. Eseul de argumentare, schema era cu "opinia mea", primul argument, al doilea și încheiere. Când traversam pe trecerea de pietoni, era să dea mașina peste mine. Tata mă tot întreabă dacă sunt ok pentru că nu scot niciun cuvânt. Cu o expresie facială neutră și pe un ton calm și indiferent îi răspund că da. Ajung în final acasă și mănânc masa de prânz împreună cu familia întreagă. Azi am mâncat una dintre mâncărurile mele preferate - mușchi de vită cu cartofi prăjiți. Cred că ăsta e primul moment de azi când am simțit vreo emoție și mi-am luat gândul de la examen. E vita asta prea bună. După masă, îmi spăl farfuria și mă duc să mă joc pe calculator. Mă așez la birou și stau 10 minute să mă uit la monitorul închis al calculatorului. Îmi dau seama că am făcut asta pentru că îi aud pe frații mei cum urcă scările și mă trezesc din transă. Mă joc 2 ore Counter strike cu prietenii mei și mă bucur pentru că am jucat destul de bine. Niciunul dintre noi nu a adus vorba de examen, voiam să ne bucuram de moment. Doar la final, când am ieșit de pe Discord, ne-am urat succes. Mă ridic de la calculator și îmi pun Hobbitul pe Netflix. E a patra oară când îl văd, dar nu mă interesează. Filmul e la jumătate și realizez că nu m-am mai gândit la examen. Zâmbesc și îmi zic eu mie că o să fie bine. În sfârșit, sunt zen și mă simt bine. Acum, aștept răbdător examenul. Mai sunt doar 14 ore până la examen, pe majoritatea o să le dorm. Urc la mine în cameră și încep să cânt la chitară. Nu mai cântasem de mult timp la chitară pentru că nu mai avusesem timp, iar acum am zis să profit de moment. Am reușit în sfârșit să învăț Master of Puppets de la Metallica și sunt foarte mândru de mine. Într-un final, se face ora 22 și decid să mă pregătesc de culcare.

Îmi fac o baie caldă ca să mă relaxez și mă bag în pat. Nu pot să adorm. Stau pe spate, cu ochii închiși, și tot ce am în cap este examenul. Reușesc să adorm. O să fie bine mâine la examen, sunt sigur.