Ce înseamnă pentru mine competiția / Presiunea activităților extrașcolare / Ziua de dinaintea examenului / Sinopsis scurtmetraj

 
Atelierele de autocunoaștere prin scris Către mine s-au desfășurat în perioada martie - mai 2023 în trei module:
 
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).

Dedicate elevilor Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" din București din trupa de teatru a liceului, Trupa As, aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de regizoarea Iulia Rugină. Într-o manieră interactivă, care a îmbinat introducerea în teorie cu exprimarea creativă, liceenii au avut șansa să se familiarizeze cu scrisul în trei forme diverse, finalizând câte trei monoloage, un scenariu de scurtmetraj de ficțiune, și trei povestiri.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Competiția este stresantă. Foarte stresantă. Este o constantă presiune de a fi cel mai bun, cel mai talentat, cel mai inteligent. Și dacă nu reușești să fii cel mai bun, apoi te consideri prost și bun de nimic. Presiunea asta poți să ți-o pui tu însuți pe tine sau o pot pune cei din jurul tău, părinții sau profesorii. Cred că cel mai tare am simțit presiunea asta în clasa a VII-a, când mama m-a înscris să dau examenul DELE (de spaniolă). Nici măcar nu e o competiție cu adevărat, adică nu concurezi contra celorlalți participanți. Era o competiție cu mine însămi. Pentru că mereu simt nevoia să îmi iasă totul perfect și în cazul examenului ăstuia voiam să iau un punctaj cât mai mare și mă stresa atât de tare gândul că nu voi lua examenul. Adică ce vor crede ceilalți colegi despre mine când o să vadă că n-am reușit să iau un amărât de examen? Și, mai ales, ce vor zice profesoarele mele? Două luni am stat și am învățat toată spaniola posibilă, toate cuvintele pe care le găseam prin cărți sau pe internet, cred că am învățat mai mult atunci decât în toate orele de spaniolă de până atunci. Nu mai aveam timp să fac nimic, doar să învăț și iar să învăț și iar să învăț. În noaptea de dinaintea examenului, n-am dormit bine deloc. Am avut un vis în care un coleg venea la mine și mă întreba "Cum se spune la covor în spaniolă?" și, pe moment, am uitat și nu puteam să-mi amintesc deloc cuvântul ăsta. M-am trezit brusc pe la 6 dimineața și, jumătate trează, jumătate adormită, am început să numesc toate obiectele din cameră în spaniolă: ventana, escritorio, cortina, pared, armario etc. Mai adormeam, mă mai trezeam, mai numeam câteva obiecte, adormeam, mă trezeam, mai numeam câteva obiecte și tot așa până mi-a sunat alarma.

Totuși, competiția poate avea și niște laturi bune. De exemplu, te motivează să devii mai bun, e o provocare, o încercare și, cu ajutorul ei, înveți mult mai multe lucruri decât de obicei. Dar e important să nu crezi că rezultatele de la o competiție te definesc sau că spun totul despre cât de deștept sau cât de bun ești la ceva.


De mică, mi-am ocupat timpul cu tot felul de activități extrașcolare. Făceam balet, pian, engleză, vioară și, pe lângă toate astea, aveam și orele de școală. Îmi făcea plăcere să fac toate activitățile astea, dar, câteodată, parcă se adunau prea multe lucruri de făcut și simțeam că mă sufoc, că nu mai am timp să fac nimic și voiam să pot opri timpul pentru câteva minute măcar, ca să îmi trag sufletul. Și acum mă simt așa câteodată. Îmi place să încerc cât mai multe lucruri, așa că mă înscriu la multe cursuri și activități, dar pur și simplu nu am timp să le fac pe toate, e imposibil. Aș vrea câteodată să mă pot împărți în mai multe Ilene, să pot să fiu în o mie de locuri în același timp ca să pot să fac toate activitățile pe care vreau să le fac.

De multe ori, activitățile pe care eu am ales să le fac și care ar trebui să îmi facă plăcere se transformă într-o corvoadă și ajung să le fac în silă, doar vrând să le termin mai repede ca apoi să iau o pauză. Și atunci care mai e rostul lor?


Mă trezește ceasul care sună din partea cealaltă a camerei și imediat realizez: asta e ultima zi dinainte de Evaluarea Națională. Nu pot să cred că mai e așa de puțin și că, în doar 4 zile, o să scap de tot stresul ăsta pentru totdeauna. Totuși, să mă concentrez asupra examenului acum. Mâine am la română și trebuie să iau 10. Așa mi-am propus. 10 curat. Bine, dacă iau 9,80 sau 9,90 parcă nu ar fi chiar o tragedie, dar eu vreau 10. M-am pregătit mult tot anul pentru asta și oamenii au unele așteptări de la mine, nu pot să îi dezamăgesc. Și, mai ales, eu am unele așteptări de la mine, așteptări mari. O să trec la treabă. Mi-am făcut pentru asocierile de la exercițiul 9 o listă cu 70 de cărți cu toate valorile și temele lor și încă o listă cu aproximativ 30 de poezii împreună cu semnificațiile și temele lor. Trebuie să țin minte și numele tuturor autorilor, altfel mi se scad 10 sutimi! Am două dosare pline cu texte, teste de antrenament și lecții, ar trebui să fie destul, nu? Să-mi organizez timpul în examen acum: 30 de minute pentru exercițiile de înțelegere a textului și pentru cele de gramatică, 30 de minute pentru exercițiile 7 și 8 (15 pentru fiecare), 20 de minute pentru exercițiul 9 și restul timpului, 40 de minute, pentru compunerea de la final. Perfect. Mi-au mai rămas câteva teste din culegere, să fac măcar gramatica din ele că dacă greșesc tocmai la gramatică... Intră mama în cameră să-mi zică să iau o pauză și mă invită să mergem în Grădina Botanică. Bine, poate merg. Oricum nu prea mai am ce să fac cu o zi înainte și e important să fiu odihnită. Diseară am hotărât să mă uit la Viața lui Pi, pentru că n-am apucat s-o citesc și, cine știe, poate fix cu ea va trebui să asociez la exercițiul 9. După, vreau să mă culc devreme, la 10 cel târziu să fiu în pat ca mâine să fiu perfect odihnită și relaxată. Nimic nu mă poate opri din a lua nota 10.


Elena e o fată care de abia a început liceul la Colegiul Național "Gheorghe Lazăr" și se simte destul de singură printre atâția elevi necunoscuți. E tăcută și timidă, de aceea îi e mai greu să își facă prieteni noi. Într-o zi, după ora de informatică, ea și una dintre colegele ei, Veronica, rămân în urmă pe coridor și văd că apare o pisică de după colț. Cele două fete decid să o urmărească, iar pisica le duce până la o ușă veche, încuiată. Peste câteva zile, Elena își amintește de o carte pe care a citit-o despre colegiu, în care era menționată o legendă cu privire la turnul cu ceas în care s-ar fi aflat un spirit, ținut captiv acolo, menit să întoarcă mereu limbile ceasului pentru a arăta ora. Îi spune ce a aflat și Veronicăi, iar cele două își dau seama că ușa pe care o găsiseră era ușa turnului și decid să se întoarcă acolo pentru a mai cerceta și, poate, pentru a elibera spiritul. Peste o săptămână, după ce adună toate informațiile necesare și fac rost de cheia de la ușă, cele două fete se întâlnesc mai devreme la școală și urcă în turn. Acolo, găsesc spiritul și pisica care le îndrumase spre ușă în acea zi. Nu reușesc să își dea seama cum să elibereze spiritul, dar continuă să vină în fiecare zi înainte de școală și să vorbească cu el. Leagă o prietenie strânsă atât cu el, cât și între ele. Într-o zi, observă că ceasul arată ora greșită pentru prima oară și, urcând din nou în turn, nu mai găsesc pe nimeni acolo. Spiritul a reușit să se elibereze singur, în mod misterios.


1. EXT. PARCUL CIȘMIGIU, LA CEAS. ZI 

ELENA (15) stă pe o bancă, cu o pungă transparentă în poală, prin care se văd două caserole din plastic, negre, așezate una peste cealaltă. Privește în zare și se tot uită la ceasul de la mână. VERONICA (15) se apropie de ea cu pași mari, grăbiți. Când o vede pe ELENA, îi face cu mâna dintr-o mișcare largă și aleargă până la ea, zâmbind.


Cele două fete încep să mănânce din caserole: noodles cu pui. ELENA mănâncă încet, elegant, în timp ce VERONICA înfulecă rapid mâncarea.


ELENA scoate din ghiozdan un dosar cu șină, verde închis, plin cu diverse hârtii: un plan al Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" desenat în creion, multe foi pline cu un scris de mână mic, înghesuit, două foi tipărite, una dintre ele având titlul "Legende din Lazăr: spiritul din turnul cu ceas?". Unele propoziții și cuvinte de pe foi sunt evidențiate cu un marker roz neon.


VERONICA zâmbește și scotocește prin ghiozdan până când găsește ce caută - o cheie veche, pe care se vede un desen ce seamănă cu o pisică.