Ce înseamnă pentru mine competiția / Presiunea meditațiilor / Ziua de dinaintea examenului

 
Atelierele de autocunoaștere prin scris Către mine s-au desfășurat în perioada martie - mai 2023 în trei module:
 
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).

Dedicate elevilor Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" din București din trupa de teatru a liceului, Trupa As, aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de regizoarea Iulia Rugină. Într-o manieră interactivă, care a îmbinat introducerea în teorie cu exprimarea creativă, liceenii au avut șansa să se familiarizeze cu scrisul în trei forme diverse, finalizând câte trei monoloage, un scenariu de scurtmetraj de ficțiune, și trei povestiri.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.

 
Am 3 ani. Sunt în parcul Tineretului. De obicei, sunt foarte mulți copii aici și e multă zarvă, îmi place haosul. Azi particip la o cursă cu 4-5 copii. Ne dăm pe biciclete fără pedale, d-alea cu care te dai cu picioarele. Cu tot entuziasmul din lume, încep. Nu mă interesează nimic, doar bucuria de a fi în competiție. Ajunge primul și urlă: "Plimuuul" (suntem atât de mici că nu vorbim ca lumea), ajunge și al doilea: "Locul doooooi!", ajunge și numărul trei, și numărul patru și, la final, eu cu o fericire de copil inocent țip: "ULTIMAAA".

Cumva, am rămas așa pozitivă și încă iubesc competițiile. Mă bucur de călătorie și mai puțin de destinație. Eu, Katia de acum, sunt într-o competiție cu mine însămi. Îmi place stresul acela, presiunea și tot ce vine la pachet cu această "cursă". E obositor, sunt conștientă de asta, dar mă simt câștigătoare doar pentru că încerc.

Indiferent de circumstanțe, mereu o să existe competiție, fie că e un examen important sau cine sare mai repede coarda. Eu prefer să-mi arăt mie cât pot și data viitoare sigur o să pot mai mult.


Luni, azi e zi ușoară, teatru dimineața. Iubesc lumea asta. Absurd, nu? Nu vreau să cred că mă obosește teatrul, dar mă implic 100% și asta îmi ia din energie. Marți dimineață - meditații la mate, groaznic. Cândva, când aveam timp, îmi plăcea matematica, dar acum nu mai am timp serios nici pentru asta, chiar dacă mă interesează. Apoi liceu, e normal. Miercuri teorie muzicală. E greu, mai ales dacă nu solfegiez sau nu fac exerciții în fiecare zi. Mă intimidează proful și îmi zice că nu studiez, dar nu pot. E prea mult. Nu am timp să lucrez nici la asta. Joi, ba nu, tot miercuri, am teatru. Iubesc teatrul și o să tot spun asta, dar acum sunt prea obosită să mă implic 100%. Joi e lejer. Am numai liceu, numai orele astea: chimie, chimie, fizică, info, info, bio. Lejer, nu? Vineri, vai ce bine că e vineri. Azi e singurul lucru pe care îl iubesc atât de mult că aș putea să lucrez și ore în șir pe zi și nu m-am simți obosită psihic. Chiar asta fac. Muzică: cânt, exersez, creez și mă eliberez. Am canto.

Cam atât fac acum. În trecut, facem și chitară, pian, engleză, mergeam la sală. Să nu mai spun că trebuie să mă apuc iar de engleză, un instrument pentru facultate și poate și ceva sport. Să nu mai vorbesc de mine, viață personală și, mă rog, dacă am timp, doar dacă am timp, de viață socială.


Gânduri, gânduri, gânduri. Încerc să adorm.

Nu știu destul. Trebuia să fac mai multe teste de antrenament. N-am citit destule cărți. Căcat, trebuie să mă uit la niște formule. Ți-ai făcut ghiozdanul? Ai pus carnetul de elev? Unde e carnetul de elev? Oare creionul e ascuțit? Care e pluralul de la succes? Succese, da! Măcar atât știu. Doar atât știu? Doar atât știu. Mi-e frică, mi-e frică, mi-e frică. Taci! Asta doar o să-ți agraveze situația. Știi cât știi și o să fie bine. Ba nu, nu o să fie bine. Ba da. Ba nu. Ba da. GATA.

Hai, Katia, oprește-ți creierul. Măcar să dormi 8 ore amărâte. Mediana împarte latura pe care cade în două părți egale. O să compar textul dat cu Amintiri din copilărie de Ion Creangă sau cu Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade. Stau în pat cu mâinile întinse la aproape 180 de grade, jumătate de cerc. GATA, somn!

Sunt în sala de examen, suntem numai 3 în clasă. Eu, cea mai bună prietenă, Alex, și cea mai deșteaptă fată din clasă. Încerc să mă concentrez. Examenul trece fără să îl simt. Primesc notele instant 5,30 - mate, 3,40 - română. Okaaay, dar de ce? Prietena mea ia 4,10 și 6,20. Clar mai bine ca mine, iar tipa deșteaptă 10 și 10 curat. Căcat! Nu o să ajungem nicăieri.

Mă trezesc speriată. Îmi bate inima anormal de tare și am palmele transpirate. Măcar nu e viața reală. Poate chiar așa o să se întâmple la examen. Oare prezic viitorul? Nu vreau să prezic viitorul.

Bună dimineața, soare! Gata cu stresul. Azi se încheie un capitol din viața ta. Chiar dacă unii spun că au fost un chin aceste luni, chiar acest an, mă sperie cât timp liber o să am după. Hai, Katia, ori ești stresată că în 2 ore ai examen, ori ești nostalgică.