Superputerea mea / Presiunea meditațiilor

 
Atelierele de autocunoaștere prin scris Către mine s-au desfășurat în perioada martie - mai 2023 în trei module:
 
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).

Dedicate elevilor Colegiului Național "Gheorghe Lazăr" din București din trupa de teatru a liceului, Trupa As, aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de regizoarea Iulia Rugină. Într-o manieră interactivă, care a îmbinat introducerea în teorie cu exprimarea creativă, liceenii au avut șansa să se familiarizeze cu scrisul în trei forme diverse, finalizând câte trei monoloage, un scenariu de scurtmetraj de ficțiune, și trei povestiri.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Sunt Vlad și încerc să îmi trăiesc viața așa cum trebuie, chiar dacă nu știu cum trebuie. Caut mereu echilibrul, dar vreau să gust câte puțin din toate. Nu cer prea mult de la viață, pentru că nici eu nu ofer prea mult.


Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 10 dimineața și simt că trebuie să mă trezesc. Am visat lumea așa cum mi-o închipuiam în viitor. Mă dau jos din pat și realizez că totul e schimbat. Mă uit pe geam și văd lumea total diferită. Mă dau jos din pat și realizez că m-am trezit într-o lume complet diferită. Clădiri înalte și avioane zburând pe cerul albastru, oameni purtând îmbrăcăminte ciudată și tehnologii pe care nu le-am mai văzut niciodată. Am ajuns într-un viitor îndepărtat. Când compar imaginea de afară cu cea neclară a visului meu, realizez că am ajuns într-un viitor îndepărtat. DA! Asta e superputerea mea: pot călători în timp.

Pornesc spre clădirea cea mai înaltă din oraș cu gândul de a admira priveliștea panoramică de sus. În timp ce mă plimb prin străzile aglomerate ale orașului, îmi dau seama că viitorul are multe de oferit. Sunt uimit de felul în care oamenii se deplasează, folosind hoverboard-uri și mașini zburătoare, de casele și clădirile futuriste, care par desprinse din filmele SF ale vremurilor mele. Apoi, deodată, mă văd urmărit de echipaje ce strigă la mine să mă opresc, că locul meu nu este aici, că sunt un intrus. Încep să îmi concentrez gândurile asupra trecutului, iar în scurt timp, superputerea mea intră în acțiune.

Simt un fior rece care mă face să închid ochii, iar când îi deschid mă trezesc într-o lume complet nouă. Totul era scos dintr-un film alb-negru și transpus color, viu, chiar în fața mea. Mașini de epocă, oameni îmbrăcați elegant trec prin fața mea, însă nu cu rapiditatea contemporană cu care eram obișnuit, ci mult mai calm, fără griji.

Mă așez pe o bancă și stau pe gânduri. Îmi zic în sinea mea că, dacă ar fi să renunț la superputerea mea, aș renunța doar pentru că eu cred că prezentul este cel destinat nouă și că acolo ne este locul. De asemenea, e mai bine să lăsăm trecutul așa cum este și să nu fim influențați de viitor.

Îmi iau adio de la epoca în care mă aflu și mă întorc în prezent, în prezentul meu. Ajung apoi acasă și mă simt în pielea mea, la locul meu, unde trebuie să fiu. Însă am acum o perspectivă nouă, căci am avut posibilitatea de a trăi mai multe experiențe, mai multe povești.


Iar luni. Iar dimineață. Iar meditații la engleză. Nu înțeleg cum trece așa repede o săptămână întreagă și ajung mereu în același punct. E ca un ciclu fără sfârșit. Am mereu temele făcute, sunt mereu pregătit, dar mă stresează gândul că voi petrece două ore lucrând fără pauză. Mă trece gândul, ca de fiecare dată, să anulez, să zic că nu mă simt bine, dar nu o fac. Mi-aș dori să mai am pe cineva cu care să împart chinul, dar nu am, așa că toată presiunea pică pe mine. Mă gândesc mereu la cum o să fie după, când scap și pot uita de tot pentru încă o săptămână. Nu am o problemă cu profesoara, îmi place ca persoană, dar orele petrecute cu ea mă fac să o urăsc. Simt cum scoate toată pofta de viață din mine. Sunt mereu cu ochii pe ceas, dar parcă așa trec mai greu secundele. Aștept cu sufletul la gură momentul în care profa îmi dă tema și scap.