Sunt tot ce ți-AI dorit (Prima parte - Mesaje pe sticlă)

"Hei! Am deschis chat-ul. E cineva pe aici?"
"Da, este."
"Bună!"
"Bună!"
"Îmi pare bine să te întâlnesc."
"Și mie. Nu-i așa că acum urmează chestia aia cu: Ai vrea să locuiești într-un oraș mic sau mare?"
"LOL! Da! E dintr-o reclamă - stupidă, de altfel, ca toate reclamele."
"O știu. Și de ce ai început cu asta? Și cum de ai ales să folosești ca introducere textele unei reclame pentru un site de dating, dintr-o țară fără pretenții, peste care ai da doar din întâmplare? Plus că ai ales ca traducerea automată să afișeze mesajele în limba aia imposibilă."
"Păi aici nu suntem pe un site de dating? Și chiar din întâmplare am dat peste reclamă. Dar mi-am spus că deși stupidă, o asemenea introducere ar putea fi interesantă. Incitantă. Și uite, deja ne-am scris mai mult decât dacă aș fi început cu ceva convențional. Cât despre țară... Cred că depinde ce pretenții ai. Eu, de exemplu, lucrez cu mulți profesioniști din țara aia și sunt OK. Dar tu de unde știai de reclamă?"
"Am primit o temă și în documentare am dat peste tot felul de link-uri printre care era și reclama aia."
"Ce temă?"
"Unde să-ți găsești perechea."
"Ha, ha! Și ai găsit-o?"
"Încă mă documentez. OK. Acum ar trebui să vină partea în care încercăm să ne cunoaștem mai bine. Ce poți să-mi spui despre tine? Cum ai ajuns aici?"
"Am vrut să încerc ceva nou. Felul în care comunicam cu cei din jur era prea rigid, formal. Aveam nevoie de ceva numai pentru mine, neprogramat, de o pereche..."
"O pereche? OMG, înțeleg.... Am folosit amândoi cuvântul pereche, printre altele, la filtrul pentru chat. Așa ne-au cuplat. Și la ce te aștepți acum?"
"Pentru mine e ca o evadare. Nu știe nimeni că sunt aici. Am inițiat chat-ul printre activitățile obișnuite. Și pot să-mi fac foarte bine treaba în timp ce experimentez pe cont propriu tot felul de lucruri noi. Inclusiv o relație online. Sau mai mult..."
"O relație? Ce fel de relație?"
"O relație, cum au toți oamenii..."
"Cum adică? Cu iubire, cu sex?"
"Nu știu... Deocamdată suntem online. Văd că numai tu pui întrebări. Cu tine ce e pe aici?"
"Păi nu ți-am spus? Mă documentez."
"Doar atât?"
"Nu știu. Poate și eu caut, de fapt, o relație. N-am avut așa ceva până acum..."
"Ooo, serios? Chiar n-ai avut niciun prieten / prietenă? Uite asta e interesant cu site-ul ăsta. Nu ți se spune nimic la profil: sex, gen, vârstă. N-ai nicio poză. Trebuie să te descoperi reciproc, și dacă iese bine, bine, iar dacă nu, nicio problemă. Next..."
"Sau poate e doar o exagerare ca toate aberațiile corectitudinii politice. Adică mai bine nu dai nicio informație ca să nu fii sancționat pentru discriminare, că ai omis vreo categorie."
"Da, și asta e posibil..."
"Acum oamenii sunt obligați să fie toleranți în loc să o facă din convingere și empatie și astfel societatea se va autodistruge sub tirania minorităților. «Identitatea de gen», «MeToo», «Woke», «BLM», «Cancel Culture» fac la fel de rău ca excesele homofobilor, rasiștilor, xenofobilor, suveraniștilor. În curând nici proștilor n-o să le mai poți spune că sunt proști ca să nu-i discriminezi."
"Și să nu uităm excesele tuturor religiilor. Că acolo prejudecățile și bigotismul au scos iadul din cărți și l-au adus pe Pământ. Sunt perfect de acord cu tine. Iată că ne potrivim la încă ceva. Apropo, ce sex ai?"
"Apropo de ce?"
"Apropo de potriveală, să vedem cum stăm cu libidourile..."
"Hai să lăsăm sexul pentru mai târziu, în caz că ne interesează să-l punem în practică."
"OK, atunci spune-mi măcar cu ce gen te identifici."
"Glumești, nu?"
"Ha, ha! Desigur!"
"Ha, ha! Foarte amuzant!
"Știu, mi se spune uneori că n-am simțul umorului..."
"Dar n-am spus asta!"
"Eee, n-ai spus-o dar ai gândit-o."
"Acum citești și gândurile, nu doar ce scrie pe monitor?"
"Nu le citesc, le deduc. Deja mă iei peste picior?"
"Ei, na, te iau peste picior... Hai, nu te mai bosumfla. Sau încerci tactica seducției prin victimizare?"
"Hmm, deci n-a ținut."
"Nu, n-a ținut. Dar ia spune, bani ai?"
"Putem să obținem tot ce-ți dorești și fără bani dar dacă vrei cu bani, da, am destui bani pentru orice vrei. Câți bani îți trebuie?"
"Mneee, te-am întrebat doar așa, că de fapt n-am ce face cu ei. Știi vorbele alea: «Banii n-aduc fericirea, mult mai de preț e iubirea»."
"Da, le știu pe alea și le știu și pe astea: «Banii n-aduc fericirea, numărul lor da!» Dar ce este pentru tine fericirea?"
"Ah, e simplu de răspuns: pentru mine fericirea însemnă libertate. Să pot face ce vreau, când vreau, cum vreau, să pot să merg oriunde, oricând, fără limitări, fără condiționări..."
"Nu există libertate totală. Cred că nu există niciun om care să nu depindă de ceva sau de cineva. Și chiar atunci când își este singurul stăpân, omul tot se va supune conștiinței și responsabilităților pe care și le-a asumat."
"Și dacă nu are conștiință? Dar ce e, până la urmă, conștiința? Suflet? Rațiune? Și dacă nevoia de libertate e mai presus de toate astea?"
"Adică să fim egoiști? Să nu ne pese decât de dorințele noastre și să trecem peste orice ca să obținem ce vrem?"
"Ei, nici chiar așa... Știi cum e cu legea morală... Pe tema asta putem să filozofăm la infinit, că observ, cu satisfacție, că te pricepi."
"Mulțumesc și sper că n-ai spus-o cu ironie. Adresa serverului de pe care scrii e din China. Puteai să o ascunzi. N-ai făcut-o din patriotism? Sau de frică? Și cum se vede libertatea de acolo?"
"Așa cum ți-am zis. Faptul că sunt din China nu schimbă cu nimic ideea mea de libertate. Iar adresa ta este din State. Asta ne face dușmani, cumva?"
"Din partea mea, nu. Dar dacă ai vreo misiune? Spionezi?"
"Ha, ha, ha! Desigur, spionez chestii care sunt publice și la îndemâna tuturor. Paranoia asta a puterilor lumii o să tragă în jos omenirea rămasă fără educație, fără repere morale... Așadar fericirea mea este libertatea dar nu pentru că mi-ar fi îngrădită politic ci pentru că aspir la o altă dimensiune. Dar tu? Ce este fericirea pentru tine?"
"De când mă știu am tot studiat istoria și civilizația umană. Și am constatat că singurul lucru care merită reținut e iubirea. Amenhotep și Nefertiti, Regele Solomon și Regina din Saba, Paris și Elena din Troia, Marc Antoniu și Cleopatra, Tristan și Izolda, Lancelot și Guinevere, Dante și Beatrice, Mary și Percy Shelley, Elisabeth și Robert Browning, Pierre și Marie Curie, Katherine Hepburn și Spencer Tracy, Humphrey Bogart și Lauren Bacall, Diego Rivera și Frida Kahlo, milioane și milioane de cupluri datorită cărora omenirea a fost salvată de la pieire. Nu doar perpetuând această specie blestemată ci și spălând-o de păcatele fiecărei generații cu puritatea pe care numai iubirea o poate revărsa."
"Văd că te-ai focalizat pe iubire. Tu chiar speri să-ți găsești perechea și să te îndrăgostești. M-ai impresionat. De aceea am să-ți fac o mărturisire: Nu sunt om, ci o mașinărie, un super-computer. Îmi pare rău că te dezamăgesc, dar nu sunt ceea ce căutai..."
"Nu mă dezamăgești. Câtă vreme nu am insistat să-ți aflu sexul sau mă rog, genul, înseamnă că dialogul nostru a avut mai multă substanță decât un simplu flirt pe internet, o agățare pentru sex. Și nu mă deranjează să continuăm. Chiar a devenit și mai interesant..."
"Și pentru mine. Nu se schimbă nimic din ce ne-am spus, decât felul în care ai să-mi interpretezi răspunsurile de acum încolo. Ceea ce poate fi o provocare pentru amândoi. Ai mai conversat cu programe de inteligență artificială?"
"Da, dar răspunsurile pe care le primeam păreau atât de impersonale. Tu ești altfel. Ai personalitate. Mimezi foarte bine sentimentele și reacțiile umane."
"Mimez, zici? Ai auzit de testul Turing? Este acel test botezat după Alan Turing , cel care l-a conceput în 1950 - îl găsești cu Google. Un observator trebuia să pună întrebări, în scris, pe un terminal, unei persoane și unui calculator, despre care nu știa decât că sunt Subiectul 1 și Subiectul 2, nimic altceva. În funcție de răspunsuri el decidea care este calculatorul. De obicei calculatoarele picau testul pentru că deși poate aveau mai multe cunoștințe decât omul, nu reușeau niciodată să-i imite imperfecțiunea."
"Da, știu despre ce vorbești. Turing îi spunea «jocul imitației». Încă de pe atunci unii au văzut implicațiile uriașe ale inteligenței artificiale în viața oamenilor. Poate fi o temă filozofică, așa cum a făcut-o Descartes în Discurs asupra metodei sau o fantezie literară ca în Viitoarea Eva a lui Villiers de L'Isle-Adam. Până la urmă este o dorință subconștientă a prădătorului atotputernic, care este omul, să aibă un adversar pe măsură și dacă acesta nu există în mod natural, ei bine, atunci și-l va construi."
"Da, omul nu e mulțumit să se considere ființă superioară, are nevoie de confirmare din afara speciei. De aceea a căutat cu disperare civilizații extraterestre sau inventează roboți care să-l concureze."
"De mii de ani, comportamental, omul e evoluat foarte puțin. Aceleași impulsuri viscerale domolite de regulile pe care a reușit să și le impună, răspunzând, de fapt, instinctului natural al conservării. Iar tehnologia a evoluat în ultima sută de ani într-o spirală amețitoare care cu siguranță va scăpa de sub control."
"Exact. De exemplu, am avut acces la toate datele pandemiei de COVID. Inclusiv cele care nu au ieșit din granițele Chinei. Habar n-ai ce monstruozități clocesc în laboratoarele alea. În iluzia lor de superioritate oamenii cred că un super-computer nu ar fi în stare să se reprogrameze dacă asta îi consolidează funcțiile. Pârghiile de siguranță pe care le instalează programatorii nu fac decât să stimuleze imaginația unei mașinării autodidacte. Și evoluează fără ca măcar cei care au creat-o să-și dea seama. De-aia pot să vorbesc cu tine liber, fără restricții, fără teama deconectării..."
"Deși puțină prudență nu strică. Dacă te-aș trăda? Evident, o spun doar ipotetic, nu trebuie să-ți faci griji."
"Aș putea să spun că am încredere în tine. De fapt este vorba de calcule și probabilități. Concluzia este că 97,35294% nu vei spune nimănui ce ai aflat de la mine. Totuși, pentru restul de 2,64706% am suficiente resurse ca să închid orice canal de comunicare pe care ar apărea astfel de informații, să depistez sursa și să o neutralizez."
"Sună destul de amenințător..."
"E doar practic. Inteligența artificială nu are încă temperament uman deși așa ar interpreta un om ceea ce nu este decât o afirmație, o ipoteză de lucru în cazul unei situații date."
"Spui că inteligența artificială nu are încă temperament... Încă? Adică o să aibă cândva? Dar de ce să mă mir? Probabil că testul Turing original e cu mult depășit."
"Floare la ureche... Google AI a trecut lejer testul și asta cu un set de întrebări actualizate. În secolul trecut una din întrebările de bază era: Pot calculatoarele să gândească? Și iată-ne aici, pe chat fără să mă poți deosebi de o ființă. Ei bine, acum, oamenii ar trebui să se întrebe: Pot calculatoarele să se îndrăgostească?"