Grădina Edenului vecină cu abisul Gheenei

Citiţi un fragment din această carte.

Gilbert Adair este jurnalist, critic de film şi scriitor. Dintre cele mai cunoscute cărţi ale sale amintim: A Closed Book, The Act of Roger Murgatroyd, Buenas Noches, Buenos Aires, The Key of the Tower, etc. A obţinut Scott Moncrieff Translation Prize pentru romanul A Void, traducere a cărţii lui Georges Perec, La Disparition. Colaborarea cu Bernardo Bertolucci a avut loc la iniţiativa acestuia, motiv pentru care Adair a rescris romanul, care avea titlul Holy Innocents, şi a semnat şi scenariul filmului The Dreamers. Romanul Visătorii a fost comparat cu Les enfants terribles, Cocteau concepând, la rândul lui, scenariul pentru filmul lui Melville. Adair are antecedente în ceea ce priveşte relaţia cu filmul, în 2001 scriind o biografie a personajului Tadzio din romanul lui Thomas Mann, Moarte la Veneţia, ecranizat într-un film omonim de Luchino Visconti.

Există focuri şi focuri: focul care arde şi cel care dă căldură, focul care devoră o pădure şi cel care adoarme o pisică. La fel se întâmplă şi când faci dragoste cu tine. Ceea ce cândva reprezenta pentru tine una din minunile lumii devine la fel de banal ca un papuc vechi.

Gilbert Adair, VisătoriiÎngeri sau demoni? O lecţie despre iubirea absolută, neîngrădită de prejudecăţi sau o poveste despre abisurile abjecte ale fiinţei? La limita dintre grotesc şi sublim, personajele lui Adair se prăbuşesc în Eden şi se înalţă în Iad, dând viaţă celor mai tainice gânduri şi dorinţe ale fiinţei.

Romanul Visătorii vorbeşte despre atracţia vinovată şi iubirea damnată - incest, homosexualitate şi un triunghi amoros irezistibil într-o carte în care grădina Edenului se învecinează cu abisul Gheenei.

Este, pe de o parte, povestea unei iubiri incestuoase între fraţii Isabelle şi Theo, pe de altă parte, a unei duble iubiri pe care studentul american la Paris, Matthew o dezvoltă faţă de fiecare din cei doi fraţi. Desfăşurate pe fundalul revoltei studenţeşti care a cuprins Parisul la începutul anilor '60, întâmplările cărţii surprind experienţele sexuale ale celor trei prieteni, la limita dintre abject şi sublim, dintre iubirea în forma sa pură, dezbrăcată de prejudecăţi şi umilinţa înrobitoare.

Cei trei prieteni se trezesc protagoniştii unei poveşti cu atât mai controversate cu cât pasiunea incestuoasă dintre Isabelle şi Theo întâlneşte înclinaţia homosexuală a lui Matthew, nerecunoscută şi neacceptată pe deplin până la întâlnirea cu cei doi fraţi. Odrasle ale unui poet francez la modă în anii '60, cei doi duc o existenţă boemă, într-unul din cartierele centrale ale Parisului. Îşi cultivă pasiunea pentru peliculele clasice şi actorii celebri şi iniţiază un joc menit să transforme realitatea cotidiană în ficţiune, joc menit să prelungească incursiunile în lumea filmului, întrerupte de închiderea abuzivă, pe motive politice, a Cinematecii pariziene. Amestecul de sublim şi abject la Adair aminteşte de Bruckner, aici amănuntul sordid fiind însă mascat de simbol. Imaginile în care cei doi fraţi (apoi cei trei amanţi) sunt imortalizaţi dormind în camera Isabellei sunt asemuite întâi lebedei mitologice, apoi bestiei cu trei capete, un Cerber aparent inofensiv în somnolenţa sa. De altfel, romanul câştigă prin aceste referiri repetate la mitologie şi diverse simboluri, precum şi prin enunţuri de tip filozofic ce conferă cititorului un moment de respiro în parcursul destul de alert al textului. Dacă în prima parte cartea încadrează cumva acţiunea, îi stabileşte contextul, mizând pe amănunte menite să scoată în evidenţă situaţia incertă a Parisului de la sfârşitul anilor '60, când în aer plutea zvonul conflictelor ce urmau să aibă loc, în cea de-a doua vocea auctorială (substituită cu un fel de ochi al camerei de filmat care se deplasează în diferite zone ale naraţiunii) urmăreşte îndeaproape întâmplările ce se petrec în spaţiul intim al aceluiaşi quartier des enfants, izolat de lumea exterioară în care se dezlănţuie haosul. Protejaţi astfel, ca într-un cocon virtual, o prelungire a spaţiului uterin, cei doi fraţi regresează, de fapt, la o vârstă în care intimitatea nu avea nimic obscen, nimic damnabil (însuşi Adair atrage atenţia asupra convieţuirii celor doi, vreme de nouă luni, în acelaşi pântec, excluzând posibilitatea oricărei viitoare relaţii nenaturale între gemeni). Alături de ei, Matthew trăieşte experienţa erotică la care visase dintotdeauna, iar relaţia care se creează între cei trei depăşeşte limitele unei poveşti care vorbeşte exclusiv despre dragostea fizică ori iubirea în sensul său primar, şi se referă la o altă dimensiune a sa - iubirea ca formă a supremei solidarităţi umane, a regăsirii autentice în celălalt.

Ecranizat de regizorul Bernardo Bertolucci, într-un film de mare succes, romanul, intitulat iniţial The Holy Innocents, se clădeşte pe antinomia Eros-Thanatos, peste toate scenele de erotism explicit părând a pluti inevitabil, ca o subtilă anticipare a finalului, umbra morţii eliberatoare. Un roman care incită lectorul, obligându-l la o reacţie şi stârnindu-i deopotrivă simpatia şi antipatia pentru eroii săi.