Intro
Atelierele de autocunoaștere prin scris Casa din mine s-au desfășurat în perioada septembrie - noiembrie 2023 în trei module:
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).
Dedicate elevilor din trupa Brainstorming, aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de Ana Agopian și Oana Răsuceanu (Spectacolul a avut două reprezentații la unteatru, sâmbătă, 11 noiembrie și duminică, 12 noiembrie 2023, de la ora 19.00. Intrarea a fost liberă). Astfel, adolescenții-autori, deveniți deopotrivă creatori și actori, vor putea percepe și din altă perspectivă nuanțele, mesajele, construcția frazelor, intențiile replicilor, gândurile ascunse ale personajelor.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Paula Benu - 17 ani (II)
Dacă aș putea...
Dacă aș putea, aș face o magie prin care ar dispărea tot găinațul din Cișmigiu. Aș uda cum trebuie plantele și aș curăța tot jegul ăsta de oraș.
De acest X mă leagă Y
De acest muzeu mă leagă râsul unui slovac. Mereu îmi trăgea scaunul când ajungeam la masă.
Presiune
Luni: mă trezesc, mănânc, școală, meditații mate, mănânc, dorm.
Marți: mă trezesc, mănânc, școală, meditații română, mănânc, dorm.
Miercuri: mă trezesc, mănânc, școală, meditații mate, mănânc, dorm, mănânc, dorm.
Joi: mă trezesc, mănânc, alerg către școală, mă împiedic, alerg din nou, întârzii la prima oră. Mă ceartă, se așteaptă la mai mult de la mine. Profa de română îmi spune des "copil drag". Are multă încredere în mine, spune că sunt o fată deșteaptă și că sigur o să fac bine la examen și că sigur o să intru la ce liceu îmi doresc.
Dar, și aici intervine marele "dar", pentru asta trebuie să muncești.
Și muncesc. Chiar muncesc.
Vineri: mă trezesc, mănânc, merg la școală, meditații mate mănânc, mă culc.
Toți profesorii mei mă încurajează, toată lumea are încredere în mine.
Avem încredere în tine. O să-ți fie mai bine la București, ești fată deșteaptă și meriți o educație mai bună.
De asta sunt sigură.
Dar de ce toți prietenii mei se distanțează, de ce încep brusc să fie geloși pe mine? N-am făcut nimic greșit.
Și dacă n-o să-mi fie bine la București?
Ei zic "lasă ca o să fie fericită".
Și dacă n-o să fiu?
Sâmbătă: ies afară cu prietenii mei. Urmează să dăm examenul săptămâna viitoare.
Înaintea unui examen
Îmi transpiră mâinile. Mi-am luat stiloul, e încărcat cu suficientă cerneală, am la mine trusa geometrică, apa, buletinul și carnetul de note. O să fie bine. Ai muncit destul, acum oricum nu mai ai ce să faci. Relaxează-te, ai mâinile transpirate, poate uzi foaia.
Stau în fața școlii cu prietenii mei, sunt foarte relaxați. Gândul ăsta mă bucură și mă relaxează si pe mine. Mă simt ușurată. Într-o oră, chinul meu se va termina. Într-o oră, voi avea dreptul sacru la odihnă. Doamne, cât sunt de obosită! Dar dorm cel puțin 8 ore pe noapte și am o dietă echilibrată. Stresul e problema și el într-o oră va dispărea. Niciodată nu m-au impresionat examenele. Sunt doar portaluri spre alte etape. Doar marcatori temporali pe o axă a timpului care ar continua oricum să existe și fără ei.
Intru în sală și încep să-mi simt creierul. Am ca supraveghetori doi profi pe care nu-i suport. O să fie bine, am totul pregătit. Sunt pregătită.
Dacă ar exista o dimensiune fizică a timpului, aș vrea foarte tare ca eu dintr-o oră să facă o plimbare până la mine de acum.
Siguranța
Te muți la București pe 5 septembrie.
Eu te aștept în fața noului tău bloc.
Îți car craniile și monitoarele până la etajul 6, pe scări.
Ție ți-au plăcut mereu chestiile astea mai ciudate.
Nu merge liftul.
Acum ești studentă.
Eu vin de la liceu plângând, iar nu-mi mai răspunde dânsul la mesaje.
Traversez Calea Victoriei în drum spre garsoniera ta.
Mă doare, draga mea, mă doare.
Tu mă iei în brațe.
Eu mă descalț.
Gătim împreună.
Îmi dai să mănânc.
N-am mai mâncat niciodată o salată atât de bună.
Mă convingi să fac un duș.
Mereu spui că mă face să mă simt mai bine.
Apoi mă speli pe cap cu apă caldă.
La noi, în Drumul Taberei nu mai e apă caldă de 2 zile.
Ești aici și mi-a fost dor de tine.
N-ai idee cât mi-a lipsit să mă simt aproape de casă.
Nesiguranța
Citesc o știre despre fondurile acordate educației.
E noapte, e foarte liber în oraș.
Sunt singură în autobuz.
Îmi ratez stația.
Cobor la următoarea.
E întuneric.
E liniște.
Mai am doar 5% baterie la telefon.
Nu am bani cash la mine.
Sunt îmbrăcată într-o rochie prea mulată.
Ultimul autobuz pleacă într-un sfert de oră.
Mi se pune un nod în gât.
Oare cum o să ajung acasă?
E liniște.
Mă aflu lângă Grădina Botanică.
E frumoasă.
Dar tot îmi simt mușchii cum se încordează când aud pași care se apropie.
E un bărbat mai înalt decât mine.
Nu cu mult mai greu însă.
Nu mai am baterie la telefon.
Nu am cash.
Omul ăsta se apropie de mine și mi-e frică.
Mă temperez.
Se apropie din ce în ce mai mult, e la vreo 3 metri de mine.
"Te pot ajuta cu ceva, te-am văzut cam pierdută."
Pot să dau un telefon?
O sun pe mama, o rog să-mi comande un taxi.
Ajung acasă fără să-mi folosesc skill-urile de jiu-jitsu.