Intro
Atelierele de autocunoaștere prin scris Încotro s-au desfășurat în perioada septembrie - noiembrie 2023 în trei module:
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).
Dedicate elevilor din Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de Ana Agopian și Oana Răsuceanu. Astfel, adolescenții-autori, deveniți deopotrivă creatori și actori, vor putea percepe și din altă perspectivă nuanțele, mesajele, construcția frazelor, intențiile replicilor, gândurile ascunse ale personajelor.
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Alexandra Anganu Băncilă - 15 ani
Autobiografie în 50 de cuvinte și-o minciună
Te-ai gândi că o fată pe nume Alex nu ar avea nimic de zis la 15 ani de viață. Și nu ar fi greșit. Mă consider o persoană realistă, dar asta nu mă împiedică să fiu optimistă, deși la prima vedere oamenii mă văd neprietenoasă, cineva care judecă constant. De asemenea, nu-mi place să mă prezint, deci va trebui să aflați singuri ce vreți să știți.
Sunt obosită, pentru că...
Sunt obosită pentru că nu pot niciodată să fac ce mi-am propus.
Sunt obosită pentru că mă las influențată de comportamentul oamenilor.
Sunt obosită pentru că tot timpul trebuie să spun ceva.
Stresul
Pentru mine "stres" înseamnă a încerca să-mi dovedesc abilitățile.
Pentru mine "stres" înseamnă momente în care nu pot gândi clar.
Pentru mine "stres" înseamnă momente în care nu pot găsi o soluție.
Scrisoare către mine mică
Dragă Alex de la 7 ani,
Știu că ți-e frică să nu fii auzită, să nu fii înțeleasă. Știu cum tot timpul îți dai cu părerea și speri ca adulții din jurul tău să observe că vrei să contribui cu ceva, că vrei să schimbi ceva. Nu ți-ar plăcea să te mint, deci adevărul este că lumea nu va fi destul de înțelegătoare să te întrebe ce părere ai sau cum te simți, cel puțin majoritatea. Trebuie să te implici singură, să nu aștepți să zică cineva dacă ce faci e bine sau nu, dacă e corect sau greșit. Nu vreau să sun ca mama, dar cea mai bună cale de a fi cu adevărat auzită e să fii sigură pe tine. Nu pot să zic că o să crești chiar așa, dar ai învățat multe. Câteodată vorbești prea încet și îți auzi inima în timpane când trebuie să răspunzi sau să ieși în fața clasei, dar asta e una dintre chestiile neimportante. Partea bună e că, în majoritatea timpului, nu o să te mai intereseze ce părere au oamenii despre tine, ceea ce poate fi un sentiment foarte încurajator. O să ai prieteni, nu foarte mulți, dar foarte loiali, ce te vor încuraja constant și îți vor da sfaturi bune. Vei citi multe cărți, iar muzica și scrisul vor fi ca un refugiu, ca o plapumă ce îți va ține de cald tot timpul. Deci, cumva, nu te pot consola, nici nu aș putea să îți spun că totul se rezolvă pe parcurs ce crești. Dar, o să existe multe alte oportunități și o să înveți multe alte lucruri ce vor face toate minusurile tale neînsemnate.
Cu drag,
Alex din viitor
Întîlnirea mea cu mine la 30 de ani
Cum se poate? Mă duc în cafenea și văd o fată cunoscută, trăsături asemănătoare chiar cu ale mele. Mă apropii și încerc să ghicesc cam ce aș putea să zic.
- Alex?
Se uită la mine cu ochi confuzi, dar parcă și-a dat și ea seama. Mă așez lângă ea. Mă uit pe masă, văd că tot americano beau și după 15 ani. N-aș fi crezut.
E înaltă, are o geacă lungă de piele, nu sunt surprinsă că are acum părul negru. Nota mai devreme ceva într-un caiet. Am atatea lucruri să o întreb.
- Ce scrii?
- În jurnal, nimic prea interesant.
- Mai scrii poezii? Te pricepi?
- Nu știu dacă aș putea să zic că mă pricep, dar am publicat câteva, unele chiar scrise la 15 ani.
Mi se pare fascinantă, chiar dacă nu o știu deloc, parcă are toată viața în ordine, pare o persoană calculată, sigură pe ea, parcă la suprafață nu a mai rămas nicio parte din mine. Pare înțepată și rece, poți să vezi că nu-i plac oamenii, deci ăsta e un lucru care nu s-a schimbat, dar încă are aceeași lumină în ochi pe care o știam prea bine, care conferă căldură și siguranță.
- Să ai încredere în viitor, îmi spune după o pauză scurtă. Să nu lași pe nimeni să îți stea în cale sau să te oprească din a face ce-ți dorești. În cele din urmă ceea ce ești e tot ce ai.
A zis-o cu sinceritate, dar cuvintele ei s-au simțit ca lama unui cuțit, cuvinte reci și solitare. Apoi se ridică și pleacă, cred că știe că aș fi avut prea multe întrebări. Comportamentul ei m-a lăsat pe gânduri mai mult decât orice. De atunci cuvintele ei m-au călăuzit zi de zi.