Presiunea / Atunci cînd... / Scrisoare către mine mic / Superputerea mea / Dezastrul

 
Atelierele de autocunoaștere prin scris Încotro s-au desfășurat în perioada septembrie - noiembrie 2023 în trei module:
 
scriere creativă (cu Oana Răsuceanu)
scriere dramatică (în coordonarea Mihaelei Michailov) și
scenaristică (cu Ana Agopian).

Dedicate elevilor din Liceul Teoretic Bilingv "Miguel de Cervantes", aceste exerciții de scris vor sta la baza unui spectacol de teatru coordonat de Ana Agopian și Oana Răsuceanu. Astfel, adolescenții-autori, deveniți deopotrivă creatori și actori, vor putea percepe și din altă perspectivă nuanțele, mesajele, construcția frazelor, intențiile replicilor, gândurile ascunse ale personajelor.

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Sunt un elev ca oricare altul, dar cu o mică diferență: o parte micuță din creier mi-a fost îndepărtată când eram foarte mic. Am 15 ani, doi frați mai mici și după nașterea celui de-al doilea am început să devin tot mai închis în propria persoană deoarece credeam că nu va rămâne dragoste părintească și pentru mine. Din fericire, acum sunt mai bine: muzica și umorul mă ajută să-mi ridic moralul. Sunt Ștefan Ulian și aceasta a fost autobiografia mea.


Un moment în care am resimțit o imensă presiune a fost atunci când am crezut că îmi voi pierde mama și un frate. Pentru a face mai ușor de explicat această situație, eu am doi frați mai mici, Bogdan și David, povestea asta făcând referire la cel de-al doilea. Era una din ultimele zile ale clasei a 4-a și veneam de la școală. Când am ajuns acasă, l-am găsit pe Bogdan cu o vecină.
- Unde sunt părinții noștri?, l-am întrebat.
- Pe mama o durea burtica și a plecat cu tata la spital.

Eu știam ce se întâmpla, dar nu i-am spus și lui Bogdan. David urma să fie născut, deși momentul estimat al nașterii era peste două luni. Numai că, în timp ce stăteam cu al meu frate și vecina noastră, ceva a mers prost: o încercare de intubare a mamei a eșuat, ea intrând în comă.

Deoarece amândoi aveau o probabilitate semnificativă de a muri, tatăl meu a primit o întrebare grea:
- Pe cine salvăm? Mama sau copilul?
- Ce fel de întrebare e asta? Salvați-i pe amândoi!, a răspuns.

După acest dialog foarte încurajator, tata m-a sunat și mi-a spus că s-ar putea să se întoarcă singur acasă, dar mi-a cerut să nu-i spun și lui Bogdan. Când am primit această veste, eu deja plângeam din cauza finalului ratat al unui joc video, așa că vă puteți da seama.

Văzându-mă că plâng, frățiorul meu m-a îmbrățișat, iar apoi mi-a pus o întrebare la care mă așteptam:
- Când vine mami?

Eu nu știam ce să-i răspund. Întreaga noapte m-am gândit cum o să mă descurc fără sprijinul mamei. Din fericire nu a fost cazul, deoarece amândoi au supraviețuit.


Cel mai absurd moment din viața mea a fost atunci când am aflat că nu există Moș Crăciun. Toată povestea începe cu o săptămână înainte de Nașterea Domnului, când am mers cu mama la magazin. Deoarece nu îmi scrisesem scrisoarea către Bătrânul Darnic, mama m-a pus să aleg un joc de societate și un set Lego pentru "fiul unei colege". Evident că planul a funcționat și cele două daruri au ajuns în scrisorică. Pe lângă jucăriile de mai sus am mai cerut și o carte în jurul căreia se învârte povestea noastră. Urma să primim vizita unui văr, vizită de care nu știam. Folosindu-se de necunoașterea mea și de dorința vărului meu de a nu veni cu mâna goală, mama i-a spus de cartea pe care o doream și l-a rugat să vină costumat în Moș. Vărul meu a promis și s-a ținut de promisiune. A venit deghizat și cu cartea la el (plus daruri pentru fratele meu, că atunci aveam doar unul), dar schema a fost descoperită atunci când, din greșeală, i-am desprins barba "Moșului". Trist și dezamăgit, am fugit în dormitor și m-am băgat în dulap. Ascunzându-mă în dulap, am dat peste ceva. Puteți ghici ce? Desigur că peste jocul de societate și setul Lego.

Părinții au încercat să mă calmeze și în scurt timp au reușit. Vă dați seama că atunci când am văzut acele cadouri dimineața următoare, singurul care s-a bucurat a fost fratele meu, care nu știa nimic de descoperirea mea. În prezent, eu sunt singurul care știe adevărul despre Moș Crăciun și sper ca frații mei să nu fie la fel de șocați atunci când vor afla.


Dragă Ștefan,

Tocmai ai împlinit 11 ani. Acest an va fi plin de evenimente care te vor marca profund. Primul dintre acestea va fi moartea bunicului tău matern, un om care chiar merită respectul pe care i-l porți. Aproximativ o lună mai târziu, ți se va naște un frate. Asta nu sună așa rău, nu-i așa? Ei bine, fratele tău se va naște prematur și în momentul nașterii acestuia mama ta va intra în comă, amândoi fiind în pericol de moarte. Din fericire, supraviețuiesc. Pe lângă asta, certurile dintre părinții tăi se vor intensifica, bunica ta paternă se va îmbolnăvi și o mare parte din prietenii tăi nu îți vor mai fi colegi. Măcar vei începe un nou capitol al vieții tale și vei primi o carte interesantă de Crăciun. Și încă ceva: nu citi Pădurea spânzuraților. Nu ai nevoie de cartea aceea.

Tu, dar peste 4 ani


Este o zi de miercuri ca oricare alta, mă îndrept spre școală, dar deodată simt o durere ascuțită în piept și mă prăbușesc. Când mă trezesc, primul lucru pe care îl văd sunt câțiva medici panicați și părinții mei care mă priveau mirați.
- Ce se întâmplă? De ce aveți fețele astea?, i-am întrebat.

Dar am aflat imediat care era problema atunci când m-am uitat în oglinda adusă de o infirmieră.

Devenisem o masă energetică care se asemăna cu un om doar prin formă, nu aveam semne vitale și mai și întârziasem la ora de logică vreo două luni. Colac peste pupăză, energia care mă forma era extrem de instabilă, permițându-mi să fac lucruri anormale chiar și pentru cei ca mine (deși nu cred că sunt alții ca mine). Să fii un laser uman (știu, cam lame) are o grămadă de avantaje: pot face găuri în pereți cu mâna goală, mă pot teleporta și dacă fac o prostie, pot călători în timp (această din urmă chestie va fi utilă mai târziu, când voi afla de ea). Și asta reprezintă doar o parte dintre abilitățile mele noi. Pentru că era prea periculos să expun și alți oameni la radiațiile pe care le emit (care, între noi fie vorba, nu sunt mai puternice decât cele folosite pentru radiografii) am fost izolat în subsolul spitalului. După un timp, am aflat cum pot să redevin om: trebuie doar să consum alimente cu valori energetice scăzute, gen țelină, dar asta nu îmi dezactivează complet puterile. Procesul de revenire se baza pe consumul unor alimente cu proprietăți opuse.

Această descoperire a unui mijloc de control mi-a permis să revin la viața mea normală, dar deja trecuseră alte trei luni. Ca urmare a acestei absențe prelungite, am fost nevoit să reiau clasa a noua de la început, dar cu noi colegi, aceștia reușind să mă enerveze rapid. În prima săptămână a lunii februarie, un coleg mi-a furat ghiozdanul și l-a aruncat într-o fântână, distrugându-mi inclusiv un referat la care lucrasem mai multe luni. Furios, am încercat să mă răzbun, dar ceva din interiorul meu m-a oprit, așa că i-am dat drumul fără să-l rănesc. Într-un final am ajuns și la ziua de azi, care a fost poate cea mai interesantă. Astăzi am aflat că pot călători în timp și că într-un univers paralel mi-am ucis colegul și am devenit dictator al lumii. Toate aceste lucruri le-am aflat de la o versiune a lui Cosmin, un bun prieten de-al meu, care a ajuns la mine cu ajutorul unui dispozitiv care îi permitea să călătorească în timp și să se teleporteze folosind energia pe care o degajam. Acum urmează să călătoresc cu amicul meu pentru a mă opri... pe MINE!


1.INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. ZI

Familia Ulian locuiește într-un apartament de dimensiuni medii cu două camere, populat cu un mobilier de-o vârstă cu clădirea (maxim 8 ani).
Ștefan(11) tocmai intră pe ușă. Este un băiat înalt, robust și adesea poartă tricouri polo, așa cum este cazul acum. Acesta este întâmpinat de fratele său mai mic, Bogdan(5), și bunica lor (71). Bogdan este foarte asemănător cu fratele său din punct de vedere fizic, pe când bunica este foarte ridată, scundă, slabă și poartă ochelari.


2.INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. ZI

Ștefan merge în dormitor și își schimbă hainele, apoi mănâncă și își face temele primite în acea zi.

3. INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. ZI

Lui Ștefan îi sună telefonul. Răspunde.


4. INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. NOAPTE

Domnul Ulian ajunge acasă și fiii săi îl îmbrățișează de cum îl văd.


5. INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. NOAPTE

În timp ce bunica spală vasele aude un strigăt așa de puternic că te trezea din somnul de veci.


Acest limbaj minunat este însoțit de încercarea fratelui mai mare de a-și apuca de ceafă fratele mai mic, încercare care reușește și este urmată de sugrumarea nesimțitului.

6. INT. LOCUINȚA FAMILIEI ULIAN. ZI

La două luni după evenimentele anterioare, mama certăreților se întoarce acasă, fiind însoțită de o chestiuță care știe doar să mănânce și să plângă.