Seara, când am ajuns acasă, m-am întristat teribil citind comentarii răutăcioase, disprețuitoare sau arogante la adresa celor care stătuseră la coadă ca să intre în librărie. Am fost acolo și am văzut că oamenii ăia nu veniseră pentru că se dădeau "moca" vin și cărți. Și nici ca să-și facă selfie-uri și apoi să se fălească spunând că umblă prin librării. Sau poate că au fost și din ăia, eu însă am văzut în jurul meu doar oameni bucuroși, respectuoși și curioși. Foarte mulți tineri care așteptau în rând civilizat, fără să se împingă, să se înjure sau să se îmbrâncească. Oameni care aveau în ochi bucuria de a fi împreună într-un spațiu luminos și primitor, frumos și plin de cărți, de căni de ceai, de lumânări parfumate și bufnițe de porțelan. M-am așezat și eu împreună cu ei la coadă, pentru că aștept de multe luni ca în sfârșit librăria asta să se deschidă. N-am văzut pe nimeni să devalizeze rafturile cu cărți cadou și nici să se așeze de mai multe ori la rând ca să primească un pahar de vin în plus.
L-am cunoscut și pe proprietar, domnul Georg Hintz, care mi-a povestit într-o limbă română frumoasă și nuanțată cât de greu a fost să renoveze casa asta în care a existat cea mai veche farmacie din oraș și în care se va redeschide curând și Muzeul farmaciei. Câtă disperare, deznădejde și lehamite a simțit atunci când statuia Sfântului Gheorghe, amplasată într-o firidă a casei, a fost vandalizată și incendiată de două ori. Și cum s-a eliberat de îndoieli văzând mulțimea asta tânără și voioasă care își dorea să intre în librărie, să răsfoiască cărți și să asculte muzică.
În general, simt și eu mânie și revoltă când văd politicieni corupți și gângavi de care atârnă viața mea și a familiei mele, primari aroganți și funcționari publici care mă tratează cu dispreț, incompetenți ajunși în funcții pentru care nu au pregătire, mă sperie războaiele, mă înfurie corupția și incultura, mă neliniștește creșterea prețurilor și aș putea să înșir aici multe alte lucruri care mă nemulțumesc sau mă îngrijorează. Însă atunci când văd că se întâmplă și mici lucruri bune, parcă-mi mai vine inima la loc. M-am entuziasmat când am văzut sutele astea de oameni, majoritatea tineri, care și-au dorit să intre într-o librărie, fie și pentru o carte gratis. Pentru că știu că și ei căutau, ca și mine, în primul rând un loc în care să simtă că e bine, luminos și confortabil, să uite măcar puțin de nedreptate, impostură și urâțenie. De care avem parte zi de zi din belșug. Se întâmplă uneori lângă noi și lucruri frumoase și tare bine-ar fi să nu ne pierdem abilitatea de a le vedea și bucuria de a fi martor la ele. Poate așa vor crește și se vor înmulți.