2.200 m

38. Întorc pe partea stângă. Ar trebui să respir la trei brațe, dar, cumva, simt că îmi este mai ușor să scot capul de sub apă și să las aerul să intre adânc în plămâni la șase brațe. Mă ajut de picioare. Las apa să spele gândurile care m-au împovărat de-a lungul vremii. Ating marginea bazinului. Mă împing puternic și o iau de la capăt. Întorc din nou pe partea stângă. Alunec. Brațele au răbdare să se vadă. Să se întâlnească paralel. Nu mă grăbesc nicăieri. Am început din nou să am o viață. Timpul îmi este prieten.

39. Le Grand Bleu. Aud muzica lui Éric Serra. Am bucuria memoriei. Îmi amintesc exact unde stăteam când am văzut filmul pentru prima dată. Continui să înot. Zâmbesc, chiar dacă nu mă vede nimeni. Sunt lucruri pe care e mai bine să le țin pentru mine. Un fel de complicitate pe care o construiesc cu propria persoană. Aleg cu atenție oamenii cu care îmi doresc să mă mai însoțesc. În funcție de bunătatea și de generozitatea lor. Un lux pe care mi l-am câștigat în momentul în care am învățat să trasez limite sănătoase. Oamenii s-au triat de la sine. Pe unii i-am lăsat eu în urmă, sau la o masă, unde i-am și cunoscut. Nu mai aveam ce să ne spunem. Fără tragedii sau supărarări prea mari. Firesc.

40. Dirigenția ca sport de anduranță. La un moment dat, voi scrie un text despre asta, îmi zic în timp ce împing apa cu brațul drept. Lung. Așa cum îmi spune Ionuț de pe margine, în timp ce, atent la mișcările mele, merge pe lângă culoar. Împing apa până simt tricepsul că lucreză. Mușchiul se întinde. Îmi dau seama că simbiozele sunt mult mai naturale departe de oameni. Mult mai departe de lumea dezlănțuită. În acuze și injurii. În jigniri și impertinențe. În mi se cuvine. În știri de senzație și reglementări guvernamentale. În ordine de ministru date peste noapte, așa ca ordonanța care nu ne-a mai putut ține în casă și ne-a scos în stradă cu miile. În legislații care favorizează elevii și părinții. În doleanțe de eliminare a examenului de bacalaureat. Dacă nu în întregime, măcar a limbii române. Poate că ni se trage de la istorie și de la popor, care nu excelează în blândețe. Criticăm fără să înțelegem.

41. 60 de lire. Atât trebuia să plătească un părinte în Marea Britanie dacă fiul sau fiica lui absenta de la școală. Mi-a spus Anca, care a studiat 10 ani în Anglia. Caut să mă informez. Taxa putea să crească până la 120 de lire dacă nu era plătită în decursul a douăzeci și una de zile. The Independent, 29.02.2004. (independent.co.uk/school-absence-fine-parents-pupil). Sumele s-au schimbat. Din septembrie, taxa va fi de 80, respectiv 140 de lire. Asta doar pentru a stopa rata absenteismului care, în perioada 2022-2023 a fost mai ridicată decât în timpul pandemiei. Elevii pot lipsi în cazuri de boală. Motivarea nu trebuie semnată de către medicul de familie, ci de către părinte. În cazul în care se observă că elevul lipsește de mai multe ori din motive medicale, se cer dovezi din partea medicilor specialiști. (chiladvice.org.uk). Elevul poate absenta dacă este foarte bolnav și conducerea școlii consideră că trebuie să plece acasă. În conformitate cu secțiunea 444 (1 și 1(A)) Education Act 1996, părintele se poate face vinovat de absenteismul copilului său. Amenzile variază între 1.000 și 2.500 de lire. Elevul poate să plece de la școală doar cu acordul directorului. În caz contrar, și dacă părintele știe că fiul sau fiica sa a absentat, dar nu ia măsuri, infracțiunea este considerată a fi gravă și atrage după sine o sentință de trei luni de închisoare. Legile sunt date în așa fel încât Protecția copilului să aibă un cuvânt de spus în orice situație de acest gen. Există și în România legi și sancțiuni care vizează absenteismul. Sunt stipulate în ROFUIP și în Statutul elevului. Trebuie doar respectate și aplicate.

În Germania, Poliția de frontieră, din orice aeroport, este obligată să verifice de ce un copil care urmează să călătorească în timpul anului școlar, nu este la cursuri. Surpriză. Suedia revine la manuale și reguli. Într-un articol din The Guardian, 11.09.2003, (theguardian.com/sweden-says-back-to-basics-schooling-works-on-paper) se dezbate asupra importanței cărților fizice. Expunerea la ecranele tabletelor și ale telefoanelor pare să fi contribuit la scăderea nivelului de literație al elevilor din Suedia și a diminuării abilităților acestora. Bibliotecile colcăie de elevi în anii terminali. Clasicii sunt citiți, așa cum sunt citiți și autorii contemporani. În Franța, care își permite să blocheze examenele de bacalaureat și să ducă grevele până la sfârșit. Până se obține tot ce se cere. Fără să se piardă în fața intimidărilor sau a șantajului emoțional. Dreptul constituțional de a protesta este respectat. Liberté, égalité, fraternité. Un europarlamentar de la Bruxelles, cu care am stat de vorbă acum doi ani în timpul unei întâlniri de lucru despre educație și incluziune, îmi mărturisea că legea nu îi permite să își ia copilul mai mult de trei zile de la școală, din motive personale. Dacă a mințit el, mint și eu. Comparăm sisteme educaționale ignorând cadrele legislative. Un fost elev, care a terminat la Tufts University, mi-a povestit că în prima lună de la începerea cursurilor, decanul l-a invitat la o discuție în care i-a sugerat că ar fi bine să învețe să pună virgulele corect. Pentru că studia la o universitate de prestigiu care nu își permitea să aibă astfel de studenți. Nu strigăm noi sus și tare că vrem o școală ca afară? Recent am scris o scrisoare de recomandare pentru o elevă care și-a depus dosarul la MIT University și la UC Berkley. Urmează să studieze la una dintre ele dacă nu se anulează bacalaureatul până atunci. Pentru că are nevoie de această notă și pentru că peste tot în lume, unde există un sistem educațional, se dă un examen la terminarea liceului. Între timp, nu îmi iese din minte faptul că în timpul pandemiei sute și mii de copii din zonele rurale și din zonele defavorizate nu au beneficiat de educație. La cum merg lucrurile în educație, nici nu vreau să știu ce se întâmplă acum. Aștept, cu interes, ca la următoarele analize ale rezultatelor obținute de către elevi la examenele de simulare, evaluare națională și bacalaureat, România să se fi raliat deja legilor europene care susțin educația din toate punctele de vedere.

42. Citesc despre egalitatea de șanse în educație, dar nu văd nimic scris despre egalitatea de gen. Dirigențiile revin femeilor. În cea mai mare parte dintre cazuri Bărbații diriginți sunt mai puțini. Bătăile sunt doar pentru femei. Femeile mame, femeile surori, femeile fiice, femeile diriginte. Legea nu are ce să îi facă unui minor care își agresează fizic diriginta.

43. Revin cu spatele. Brațele. Nu uita de brațe, îmi strigă de data asta Józsi. Nu am scris nimic despre colectivele de elevi prea mari în care pot fi trei sau patru copii cu CES. Pentru care nu ai pregătirea necesară. Pentru că ai o specializare care nu a vizat această formare. Nu sunt bani pentru a plăti cel puțin un profesor de sprijin care să fie în clasă cu tine. Așa cum ar fi normal. Și cum există în școlile din străinătate. Pentru a te ajuta. Vizitele la muzee și educația muzeală este un modus operandi al sistemelor educaționale din străinătate, în care elevii deprind abilități sociale, în primul rând. Învață să respecte regulile locului. Școala la care tânjim, după care ne curg ochii mai ceva ca în picturile lui Dali, e construită pe linii de conduită și legi stricte. Când vom accepta că școala este oglinda societății?

44. Alunecare spate. Ultima lungime de bazin. Îmi susțin capul cu brațele întinse. Mâinile stau una într-alta. Îmi mișc picioarele din șold. Mă întreb cam cât timp îi ia corpului unui triatlonist să se acomodeze cu noul tip de mișcare. După câți kilometri alergați, imediat după ieșirea din apă, încep picioarele să fie sigure pe ele. Mișcarea diferă. Încă îmi place ceea ce fac. În continuare consider că a fi profesor este printre cele mai nobile meserii din lume. Conform studiilor, este și a doua cea mai stresantă. Ne surclasează medicii. Cred că încă mai am ceva de spus în domeniu, că mai am de dăruit, că mi-ar plăcea să mai duc o generație până la capăt. Să văd toate transformările, să simt bucuriile, tristețile și furiile pe care le revarsă asupra mea. Cu toate astea, nu știu cât îmi mai doresc să rămân într-un sistem al nimănui și al tuturor.

2.200 m. 1.188 mile. A fost o dimineață bună.