Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrieți o povestire pe baza textului cu Pichi, descărcat de mine de pe Facebook - autor necunoscut. Textul se poate citi aici."
Cel mai drăgălaș soț din lume
Oana Năstase
Oana Năstase
Simt cum pulsul o ia razna iar inima bubuie. Ușor, ușor transpirația devine rece pe șira spinării, gâfâi apăsat dar eu știu că sunt puternică și am energie. Nu sunt vreo stafidită cu aspirații de divă ca tipele care aleargă pe benzile de lângă mine.
E ora 8,15. Hai că mai pot, măcar până la 8,30, că nu am mai venit de mult timp la sală. Vreau să arăt bine la plajă, în Thailanda, unde m-a invitat Petru, noul meu iubit. Visez cu ochii deschiși la nisipul fin, oceanul cu apa străvezie, amor în luxul de 5 stele, cinele romantice...
Nu-mi termin gândul că mi se taie picioarele și mă pomenesc lată pe jos, jumătate pe bandă, jumătate pe podea. Aud ca prin apă, văd ca prin ceață și am un gust amar în gură.
O tipă strigă după ajutor și-mi dă să beau niște apă. Vine un instructor, se uită la mine, oprește banda, mă ia împreună cu tipa mai mult pe sus și mă așază pe o canapea.
Se agită pe lângă mine dar când vede că îmi revin, îi vine inima la loc și pleacă la clienta lui.
- Lasă că stau eu cu ea până își vine în fire. Ne știm bine!
Eu mă uit la ea și habar nu am cine este! Cu ceva efort parcă îmi spune ceva fața ei dar nu-mi amintesc mai mult. Tac jenată și mă prefac și mai amețită ca să câștig timp. Ei nu-i trebuie mai mult.
- Păi bine dragă, de ce te omori atât?
- Vreau să dau jos două kile până plec în concediu, bâigui. Și vin rar la sală că am mult de lucru la birou și nu am timp.
- Păi știu, te-am văzut. Să știi că eu vin la sală regulat. E lege pentru mine. Nu pierd nici o zi de antrenament.
- Eu muncesc mult, am și jobul de la corporație și o firmă de PR. Nu apuc nici să dorm. Abia aștept să plec în concediu!
- Să știi că prea multă muncă nu e bună. Eu în 20 de ani nu am fost niciodată angajată. Mă ocup de mine dragă. Să mă placă bărbatu-meu. Iar el mă adoră, să știi. Pichi e cel mai drăgălaș soț din lume. Mă răsfață, tocmai urmează să plecăm într-o vacanță exotică. Mergem de mai multe ori pe an. E adevărat că el e foarte ocupat, are multe cine de afaceri, vizite de lucru. Nici în concediu nu se oprește. Pleacă zile întregi la conferințe, la întâlniri.
- Și tu ce faci în timpul ăsta?
- A, la hoteluri de 5 stele nu ai cum să te plictisești. Mă duc la sală, merg la piscină, fac plajă, fac masaje. Bărbatu-meu adoră masajele. Programează mereu masaj thailandez, hamam, împachetări cu ciocolată. Doar că el nu apucă să ajungă. Mă trimite pe mine și-mi face mereu surprize. Ultima dată am fost îngropată în petale de trandafiri - "special gift from your husband" mi-a spus terapeutul.
- Wow, ce viață frumoasă! Ca-n filme!
- Da, chiar ca-n filme! Dar eu am avut un plan. Maică-mea m-a învățat: "dragă, ești frumoasă, deșteaptă, de familie bună. Poți să ai o viață ușoară. Nu să te spetești muncind, să ajungi fată bătrână. Lasă bărbatul să muncească." Și a avut dreptate.
Pe bărbatu-meu mi l-a prezentat o prietenă de-a maică-mi. Era șef de serviciu valutar la Bankoop. Eu eram studentă. Ne-am îndrăgostit. Dar nu m-a lăsat maică-mea să mă mărit până nu termin facultatea. Zicea: băiatul ăsta e o partidă excelentă. Lasă-l să vadă că ai valoare ca să aibă grijă de tine. Până la urmă ne-am grăbit cu nunta că eu am rămas gravidă. El nu prea voia să se însoare. Avea planuri mari. Dar când a apărut Bubu s-a topit. Ăla mic seamănă leit cu taică-său, iar al meu era tare mândru. Îl lua pe fiu-său peste tot: "învață tată ca să ajungi departe în viață".
Acum a plecat la facultate în Elveția. Bărbatu-meu a zis că el vrea cea mai bună școală pentru fiu-său. Și mie mi-a convenit că ultimii ani m-am ocupat mai mult de băiat și e cazul să mai stau pe lângă bărbatu-meu. Să nu-l pierd din ochi. În plus, am de renovat casele: vila din București, apartamentul din Mamaia Nord, casa din Predeal.
- Dar cum a făcut atâția bani dintr-un salariu la bancă?
- A, el a știut să facă bani întotdeauna. Pe vremea aia, dădeau firmangiii spăgi imense ca să intre în licitație, să cumpere dolari la cel mai bun preț. A strâns ce a strâns și și-a deschis lanț de case de schimb valutar, pe urmă a cumpărat o fabrică de țevi pe care a vândut-o la fier vechi. Acum vinde soluții software pentru digitalizarea instituțiilor statului. Și îți dai seama câte protocoale are de făcut, pe câți directori și inspectori îi plimbă prin străinătate. Mai merg și eu cu el și când are delegații. Lasă, că am eu ce face cât e el plecat la treabă - și-mi zâmbește complice. Iar când se întoarce, mă găsește relaxată, aranjată, parfumată. Așa se ține bărbatul, dragă. Și să știi că așa bărbat nu-l găsești în birou la corporație.
- Ba să știi că eu l-am găsit pe al meu la lucru. E clientul meu la firma de PR. Mă curtează, îmi trimite trandafiri la birou. Mă invidiază toate colegele când văd curierul care intră cu buchetele alea imense. Vine după mine la cluburi unde ies cu prietenele și-mi trimite șampanie cu dedicație. I-a plăcut mult ultima propunere de plan comunicare pe digitalizare și m-a întrebat dacă poate să-mi facă o propunere indecentă: o vacanță de lux în Thailanda.
- Serios? Și noi tot în Thailanda plecăm!
- Extraordinar! Când?
- La final de februarie.
Simt cum începe să mă ia din nou amețeala, mi se moaie genunchii și-mi vine să vomit.
- Cum ziceai că îl cheamă pe soțul tău?
- Pichi. Așa îl răsfăț eu, dar pe el îl cheamă Petru. Petru Lifigiu.