Invitație la lectură - cuibul bufniței

Citiți un fragment din această carte aici.


Sunt fiul lui Marcel Constantin Runcanu, prozator al generației Echinox de la Cluj. Am crescut în zgomotul mașinii de scris - printre foi și multe cărți, uneori fără curent electric sau căldură, însă întotdeauna în ritmul mașinii de scris și în abur de cafea. Lucrul ăsta a fost și fascinant, și intimidant.

În momentul în care a trebuit să încep liceul, tatăl meu s-a stins. Atunci am început să scriu. Zeci de poezii, povestiri, cronici sportive, muzicale, totul de-a valma într-o grămadă de caiete. Unele s-au publicat, altele s-au pierdut.

În seara când am împlinit vârsta pe care tatăl meu o avea atunci când s-a stins, m-am decis să scriu Cuibul bufniței. Și nu ca pe o răzbunare și nici ca pe o datorie. Am ales în schimb lucruri familiare, toate personajele există sau au existat într-o formă asemănătoare cândva. Despre unele n-am știut mai nimic, așa că le-am reconstruit biografia.

Momentan nu trebuie să dau socoteală nimănui, și asta e al naibii de bine.

Citiți un fragment din această carte aici.