Despre prietenie și puterea comunității - Eu, două femei și niciun câine

Citiți un fragment din această carte aici.


Victor "Vic" Șendroiu e un bărbat ajuns la vîrsta de mijloc. Are o viață așezată, corect construită în timp, o soție gospodină și un fiu cuminte, chiar dacă atent mai mult la device-uri. Numai că Vic, cititor avid și iubitor de poezie, dar forțat să păstreze contactul cu realitatea din cauza dependenței de injecțiile cu insulină, simte ceea ce latinii rezumau prin dictonul "media vita in morte sumus". Astfel încât misiunea lui devine aceea de-a se simți viu.

Iar cînd o întîlnește pe Dariana, crede că a găsit calea.

În Eu, două femei și niciun cîine, Nic Popescu descrie cu naturalețea unui scriitor înnăscut aventura deopotrivă amoroasă și de viață a doi adulți care renasc unul prin celălalt. Un roman captivant, grav și comic în egală măsură, acesta va cîștiga cu siguranță de partea lecturii chiar și pe aceia care nu s-au considerat niciodată cititori.

(Mircea Pricăjan, scriitor)

Fericirea e doar un cuvânt. Noi îi dăm viață, îl rotunjim și ni-l însușim. Victor Șendroiu - personajul creat de Nic Popescu - nu face excepție. Pentru el, fericirea înseamnă libertate, împlinire intelectuală și sexuală, iubire. Nimic din ceea ce soția lui, Otilia, nu-i mai poate oferi. Am intrat treptat în lumea lui Victor, în gândurile lui, iar curiozitatea mea a crescut cu fiecare capitol parcurs. Va avea curajul să caute ceea ce își dorește atât de mult? Va acționa? Își va găsi puterea să se aleagă pe el?

Eu, două femei și niciun câine e o poveste a vremurilor pe care le trăim, care te ține în priză, cu un umor fin, bine dozat, cu răsturnări neașteptate de situație, iar la final rămâi cu întrebarea firească: Ce-ar fi fost dacă...?
 
(Mona Șimon, scriitoare)

O situație clasică, unde un bărbat "cam" însurat trebuie să aleagă între soție și iubită, se transformă într-una explozivă, când trecutul, ura și răzbunarea își dau mâna, iar protagoniștii trebuie să-și clarifice viața și trăirile proprii, dar să și lupte pentru a-și salva viețile.

O pată neagră, ca umbra unui prădător periculos, plutește pe deasupra, de la început și până la sfârșit. Aidoma scriitorilor buni de romane polițiste, autorul ne arată doar ceea ce vrea să vedem din această poveste încordată. Ne croim drum urmându-l pe narator, pe o potecă numai de el știută, pe care-o luminează cu o lanternă mică. Nu putem evada nicăieri, suntem prizonierii lui, el e ghidul.

Ne e frică, dar ne și place. Prin Un bărbat, două femei și niciun câine, Nic Popescu anunță limpede că e un prozator cu vlagă, care se poate mișca în aproape orice direcție.

(Cornel George Popa, scriitor)

Deși e un autor deja experimentat de proză scurtă, premiat pentru diverse texte, cu un condei cu nerv, bine strunit, și un stil carismatic și alert, dublat de dozele exacte de profunzime sau umor, după caz, Nic Popescu este la primul său roman. Iar asta nu s-a întâmplat peste noapte, mai ales că - dincolo de dozele firești de nesiguranță și emoție specifice debutului - un autor poate fi tentat să perfecționeze la nesfârșit ceea ce urmează să le ofere cititorilor. În orice caz, ceea ce a rezultat este un roman alert, provocator, cu o poveste desprinsă din viață, pe cât de sinceră, pe atât de ironică, și cu un final gen "ai grijă ce îți dorești".

(Violeta Borzea, editor)


În 2024 am participat la Bookfest de cealaltă parte a baricadei. Nu am mai fost doar un cititor și cumpărător avid, am fost prezent acolo, la standul Editurii pentru Artă și Literatură, pe toată durata Târgului de carte.

A fost minunată experiența asta, interacțiunea cu oamenii care împărtășesc aceeași pasiune cu mine m-a umplut de energie. Și s-a întâmplat ceva extraordinar: au venit să ne întâlnim, să vorbim, să ne îmbrățișăm, să ne pupăm, să cumpere cartea (e vitală această formă de susținere) foarte mulți prieteni din comunitatea de autori de texte foarte scurte Ficțiuni Reale.

A fost o solidaritate de o dimensiune la care nu mă așteptam, recunosc. Dar care cu atât mai mult m-a emoționat, mi-a umplut inima de bucurie și a scos în evidență puterea comunității". Iar alți prieteni din acel grup, dar și din grupul Clubul de scris, care nu au putut veni la Bookfest, au comandat online cartea.

Nu prea îmi place să vorbesc despre chestiunile materiale, dar uite că sunt foarte importante și ele atunci când publici, la orice editură.

Contează foarte mult încurajările, felicitările de pe rețelele sociale, motivația pe care ți-o insuflă ele. Dar trebuie spus că e foarte important ca lumea să îți cumpere cartea. Dacă nu pentru valoarea drepturilor de autor, care se știe cât e de mică pe piața de carte din România, măcar pentru ca să arăți editurii că e vandabilă cartea ta și că poate avea încredere în tine și la o viitoare carte.

Vă mulțumesc din inimă,
Livia Popescu, Monica Ciurea, Marilena Demian, Ami Vaida, Adina Vasiliu, Laura Stanciu, Adina Vîlcu, Ada Călina, Ana-Maria Butuza, Ioana Epure, Ruxandra Donose, Andra Toropoc, Alexandra Buhudini, Daniela Rusu, Alina Ilie, Adina Drag, Camelia Pătru, Monica Șteța, Gabi Marinescu, Natalia, Trudi Papiorek, Aurelian Țolescu "Țoli", Răzvan Dițescu, Răzvan Șerban, Cristi Nedelcu, Iulia Biro.

Sper din tot sufletul să nu fi uitat pe nimeni. Îmi cer scuze dacă s-a întâmplat asta, nu am acces la toate comenzile făcute online, mai ales la cele făcute mai recent.

Sunt mulți oameni care scriu foarte bine în comunitatea Ficțiuni Reale. Știu că unii vor să și publice, în antologii sau în volume de autor. După momentele pe care le-am trăit la această ediție de Bookfest cu romanul meu, îi încurajez pe toți să își ducă mai departe visul, să nu și-l oprească cumva, le-ar rămâne o umbra pe suflet.

Pentru autorii aflați la început de drum în ale scrisului, e vitală o comunitate, sunt foarte importanți prietenii, ei te propulsează în primele momente după start. Eu îi voi susține, așa cum mă susțin și ei acum, pentru că prietenul și la publicare și cumpărarea cărții se cunoaște.

Vă mulțumesc, au fost surprize minunate și sunt convins că astfel de comunități, create în jurul unei pasiuni frumoase, ne fac mai buni, ne dau sens și ne împing către înainte în a ne urma și împlini visurile.


Victor Șendroiu e prizonierul unei căsnicii în care nu se mai simte fericit. Nici măcar nu știe dacă a fost vreodată. Soția sa, Otilia este dedicată trup și suflet treburilor casnice, copilului, muncii ei, părinților.

Prizonier în această căsnicie fisurată de rutină, sapiosexualul Victor vrea să găsească o femeie inteligentă și sexy, cu care să rezoneze la nivel neuronal și sexual. "Vreau să găsesc femeia cu care să mă simt liber" îi spune prietenului cel mai bun, Costy.

La sfatul acestuia, Victor intră pe un site de "academic dating", unde este atras instantaneu de anunțul unei femei, Dariana, sapiosexuală și ea. În scurt timp, ea "schimbă direcția" vieții lui Victor. Vor fi ani de călătorii, muzică, poezie, cărți și împlinire fizică la superlativ între Dariana și Victor.

Dar Victor este lipsit de hotărâre, comod și dominat de frica de schimbare. Colac peste pupăză, Victor poartă în suflet, și nu doar acolo, o greșeală a adolescenței cu care va fi pus față în față după douăzeci și doi de ani.

Dariana nu mai vrea să fie pe locul al doilea în viața lui Victor și îi dă un ultimatum acestuia pentru a alege între ea și Otilia. În același timp, Otilia află despre relația dintre Dariana și Victor. În confruntarea finală Victor - Dariana - Otilia, Victor are un curaj nebun. Iar la final... da, finalul oferă o întorsătură de situație demnă de un thriller.

E o poveste despre problemele serioase ce apar în mai toate relațiile de lungă durată, spusă onest, cu umor, autoironie, scene dezinhibate, fără încrâncenare.

Citiți un fragment din această carte aici.