În 2012 am întâlnit-o pe Crina. Artist fotograf și medic stomatolog. Nu cred că aș putea să schimb ordinea când vine vorba despre ea. Întotdeauna pun arta pe care o face înaintea profesiei. Ne-am cunoscut la ea acasă, unde ospitalitatea și talentul culinar al lui Teo au spart orice gheață de primă întâlnire. Am făcut cunoștință cu Dudescu și domnul Caisă, doi motani roșcați, a căror atitudine patriciană trasează clar limita dintre ei și tine. Între timp, Sara, ciobănescul carpatin, a plecat într-un rai al câinilor, dar au apărut Star, labradorul, și Javier, motanul negru, care se lasă alintat. Ne-am simpatizat din prima, fără ca vreuna dintre noi să știe care va fi cursul întâmplării ce ne-a adus față în față. Pe atunci aveam breton. Părul îmi trecea bine de umeri. Aveam 33 de ani. O vârstă cristică. La fel ca încercările din acea perioadă. S-a uitat la chipul meu și m-a întrebat dacă poate să mă fotografieze. Am acceptat fără să clipesc.
Mă bucură orice proiect pe care îl gândește minuțios pentru ca mai apoi să îi dea drumul în lume. Fiecare umbră și fiecare nervură. Fiecare privire și fiecare gest pe care știe atât de bine să le surprindă în femeile pe care le fotografiază. Mă fascinează atmosferă pe care reușește să o imprime în fotografiile pe care le vede înainte de a se auzi clicăitul butonului de declanșare.
Papagali și Bovarisme (16 Povești Aproape Adevărate), ultimul proiect semnat de Crina Prida, pleacă de la ideea artistei de a celebra feminitatea și are la bază atât Papagalul lui Flaubert al lui Julian Barnes, cât și clasicul Doamna Bovary semnat de Gustave Flaubert. Demersul artistic al Crinei urmărește să aducă în prezent poveștile din trecut a șaisprezece femei de vârste și cu profesii diferite. Expoziția, găzduită de Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, surprinde frumusețea și vulnerabilitatea celor care au acceptat să facă parte din acest proiect: Doina, Anca, Diana, Patricia, Dana, Alexandra, Hala, Călina, Irina, Evelin, Dana, Miriam, Doamna T., Marina, Ioana, Emma BovAIry.
Organizată în patru camere ale Galeriei Cellarium, expoziția - instalație invită publicul la o călătorie în timp, imersivă și interactivă, o călătorie în care fotografiile sunt însoțite de obiecte personale ale modelelor, dar și de gândurile acestora despre povestea Emmei Bovary care, la un moment dat în viață, au fost sub o formă sau alta. Fiecare fotografie are un cod QR pe care vizitatorii îl pot scana pentru a asculta fragmente din cele două romane citite de către cele șaisprezece femei.
Celor pe care sper să îi fi făcut deja curioși să vadă singuri despre ce am scris mai sus, le recomand să aibă cu ei căști audio. În ultima cameră a spațiului expozițional poate fi vizionat un film în care ideea de la baza proiectului este contextualizată prin schițe făcute de autoare, gândurile lui Julian Barnes, scurte paragrafe din romane și fotografii din expoziție.
Citatul de la începutul filmului, There's no idea without a form, and no form without an idea (Gustave Flaubert) deschide drumul unei manifestări artistice postmoderne pe care Crina Prida reușește cu atât de mult rafinament și inteligență să o exprime, nu doar în această expoziție ci în tot demersul ei artistic. Nu există nicio idee fără o formă și nicio formă fără o idee este ce am văzut la Crina în toți acești ani, în fiecare instantaneu pe care l-a gândit atent înainte de a-l surprinde cu aparatul de fotografiat. Papagali și Bovarisme a avut vernisajul pe 19 iunie și poate fi vizitată până în data de 8 iulie.
Am cunoscut-o pe Crina în 2012 când începusem să mă caut. Să încerc să descopăr cine sunt. Am cunoscut-o pe Crina pentru a mă ajuta să mă văd. M-am dezbrăcat de haine și de mine în fața ei. De fiecare dată. La început timid, apoi cu ușurință. Pentru că am simțit că spațiul în care mă invită să pășesc e sigur.