Scrisoare către mine la 5 ani / Superputerea mea / Tot eu / Presiunea / Misiunea

 
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez"și Școala Gimnazială "FERDINAND I"din București.

În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.

Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Sunt Gabriela. Îmi place mult muzica, să compun poezii și să-mi fac noi prieteni. Sunt Scorpion. Îmi place mult sportul pe care îl practic, kung-fu. E un sport individual, care necesită curaj, liniște interioară și spirit marțial. Materia mea preferată este chimia. Îmi mai place vorbitul în public, dar urăsc să fiu pusă în centrul atenției, fiindcă sunt o fire cu multe frici.


Dragă Gabriela la 5 ani,

Știu cât de greu e pentru tine în acest moment și înțeleg perfect cu ce te confrunți. Frica ta de ce cred ceilalți despre tine te trage înapoi și din cauza ei nu poți să faci multe lucruri. Sunt sigură că la vârsta asta vrei să-ți faci mulți prieteni și să vorbești cu ei în fiecare zi, însă te simți ca un fluture care vrea cu ardoare să iasă odată din coconul de omidă. Vrei ca mai întâi să ai un sentiment de încredere, înainte să faci următorul pas.

Când vei mai crește un pic, îți vei da seama că există lucruri pe care nu trebuie să le iei în considerare cu atâta teamă. Viața vrea să vadă cum te descurci în situații mai dificile și va încerca să-ți pună în cale nenumărate obstacole. Liniștea interioară și starea de pace vor veni cu experiența, așa că nu te neliniști că încă nu simți asta.

Te asigur că peste câțiva ani vei găsi niște persoane extraordinare cu care vei sta și care te vor accepta așa cum ești. Nu te mai compara cu alții și nu-ți mai tot spune că nu ești suficient de bună. Oamenii potriviți vor fi întotdeauna alături de tine, chiar dacă nu-ți dai seama. Dacă vei gândi în așa fel, ți se va schimba perspectiva.

Uite, eu acum am 13 ani. Încă trăiesc cu această frică, dar încerc să trec peste ea. Nu o mai privesc ca pe un inamic, ci o consider o lecție din care am de învățat.

Acum ești prea mică să înțelegi, dar vei vedea sigur mai târziu. Bucură-te de plimbările în parc, de cărți fantastice, de iarba moale pe care calci, de flori, de apusurile frumoase și nostalgice și, cel mai important, de ceea ce ești acum.

Cu drag, Gabriela la 13 ani


Deschid ochii. E opt și jumătate într-o dimineață mohorâtă și înnorată de început de noiembrie. Mă dau jos din pat și-mi dau seama că azi e ziua despre care tot speram să întârzie: azi dau trei teste, unul după altul! Știu, sună nebunesc!

Merg agale spre birou și-mi deschid cărțile la lecțiile din care urmează să dau teste. Brusc, îmi amintesc de superputerea mea grozavă: să nu cedez în fața situațiilor dificile. DA! Chiar asta e superputerea mea! Oricând am nevoie de ea o chem, iar ea vine negreșit. Crește de undeva din interiorul meu și pune stăpânire pe mine. Iar eu mă las, pentru că știe ea mai bine ce e de făcut. Doar gândindu-mă la ea mă înviorez și încep să privesc lucrurile într-o altă lumină, ca și cum mi-aș pune o pereche de ochelari cu raze X.

Încet, mă pregătesc de școală, cu gândul tot la teste, cum altfel? În zece minute ajung în clasă, exact când sună soneria. Intră profesorul de istorie și ne înmânează testele. Simt cum mă cuprind emoțiile din toate încheieturile. Dacă nu sunt destul de pregătită? Îmi scriu numele în colțul din dreapta și îmi amintesc de superputerea mea. Imediat, intră în acțiune!

În mai puțin de douăzeci de minute, testul meu e gata. Mă uit în jur și văd că nimeni altcineva nu l-a terminat încă.

În următoarele două ore, superputerea mea se super-activează și totul merge strună. N-aș renunța niciodată la ea, pentru că mă ajută să trec peste toate obstacolele. Astfel, relația mea cu experiența de viață, o bună prietenă, devine mai puternică.

E finalul unei zile ca nicio alta de până acum. Mă simt grozav!


E o zi ploioasă de octombrie. Intru cu nerăbdare în restaurant, însă trebuie să-i aștept pe colegii mei. Aveam să discutăm despre o excursie pe care o plănuiam de mult timp. Mă uit la ceas. E cinci fără zece. Mă întreb dacă vor mai veni.

Mă așez la o masă din capătul sălii și inspectez lumea din jur. Ochii mei fixează o persoană care mi se pare deosebit de familiară. Este o femeie cu părul șaten, ochi căprui, privirea blândă și îmbrăcată cu o rochie albastră. Are părul prins cu o clamă aurie, numeroase brățări îi atârnă pe încheietura firavă și poartă ochelari cu rame subțiri. Se întoarce să caute ceva în poșetă și îmi surprinde privirea. Se ridică de pe scaun și se îndreaptă spre mine. Se așază la masa mea.
- Nu te-am văzut de foarte mult timp, spune ea.
- Ce ciudat! Nu cred că vă cunosc. Ne-am mai întâlnit?
- Vin din viitor. Sunt... ei bine... sunt chiar tu!
- Nu se poate! Nu cred!
- Știu, pare imposibil. Crede-mă, când vei avea 30 de ani vei vrea să te întorci în timp.
- De ce? Cum este viitorul meu?
- Păi... Vei fi aceeași persoană sensibilă și responsabilă, dar îți va lua ceva timp până să-ți găsești fericirea. La început vei simți să vrei să renunți, dar vei reuși să-ți construiești o carieră de succes. Tot efortul pe care îl depui acum se va transforma în izbândă.
- Mi se vor schimba pasiunile în timp?
- Se pare că vei redescoperi niște pasiuni pe care le aveai când erai mai mică. Însă, cariera ta va fi exact cum ți-o imaginezi acum. În timpul liber vei scrie mult și, spre fericirea ta, vei deveni psiholog, așa cum îți dorești.
- Grozav! Cum va fi viața mea?
- Nu vreau să-ți dau prea multe detalii. Vreau ca tu să treci prin tot ce are viața să-ți ofere. Ți-aș da, totuși, un mic sfat: ai mai multă încredere în ceea ce faci! Te va ajuta enorm. Vei vedea.

Nici nu apuc bine să mai spun ceva, că femeia se ridică și se face nevăzută într-o grup de oameni. Rămân un timp pe gânduri. Cuvintele ei încă îmi răsună în urechi.

Peste câteva minute sosesc colegii mei. Cu coada ochiului întrezăresc femeia ce reapare ca din senin la masa unde stătea. Îmi zâmbește și pleacă agale.


Într-o zi am sosit la școală mai obosită decât de obicei. Ziua anterioară fusese una foarte stresantă pentru mine, avusesem un test foarte important la matematică și un concurs la sportul pe care îl practic.

Imediat ce am intrat în clasă și mi-am lăsat lucrurile pe scaun, niște băieți au început să râdă de mine și să mă întrebe de ce arăt în felul în care arăt. Nu i-am băgat în seamă. Oricum, începuse ora.

Apoi, după oră, în pauză, s-au strâns într-un mic grup și au început să mă arate cu degetul. Am început să plâng și am ieșit afară din clasă. Nu mai puteam! Aceștia erau băieții care îmi mai cauzaseră și alte probleme înainte. Am încercat să mă opresc din plâns, fiindcă așa ar fi râs de mine și mai tare.

Noroc că am niște prietene de încredere cu care pot să vorbesc despre orice și care mă înțeleg orice ar fi.


ALEX se plimbă prin Hyde Park, în Londra. Ajunge pe culmea unui deal și, uitându-se în jos, spre lac, observă o sticlă ce plutește în apă. Coboară repede și reușește să o scoată din apă. O deschide și găsește un sul de hârtie rulat, cu instrucțiunile unui joc. Se apucă să le citească cu voce tare și, fără să vrea, intră în joc printr-un portal ce se deschide.

În joc, întâlnește un extraterestru care îl roagă insistent să-l scoată pe el și pe alte creaturi magice din acest joc în care erau blocați. Calea de ieșire este parcurgerea unor întreceri și avansarea la niveluri superioare.

ALEX parcurge mai multe etape, dar la ultima dă greș și se întoarce brusc în lumea reală. Odată întors, toate întâmplările sunt șterse din mintea lui în mod misterios, iar el se află pe culmea aceluiași deal ca la început, privind spre lac.

Imaginea cu ALEX pe deal e apoi afișată pe un monitor, iar în fața ecranului se află extraterestrul și o parte dintre creaturile magice care îi ceruseră ajutorul. Apoi, peste imaginea cu ALEX apare scris: "MISIUNE NEREUȘITĂ. SE CAUTĂ URMĂTORUL CANDIDAT".