Intro
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez"și Școala Gimnazială "FERDINAND I"din București.
În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.
Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Miruna Nița - 13 ani
Autobiografie în 50 de cuvinte și-o minciună
Mă numesc Miruna, am 13 ani, iar actoria mă reprezintă. Mi se pare că este modul perfect de a-mi expune sentimentele și vreau să fac din asta o carieră. Deși fac baschet de performanță, sportul meu preferat este kick-box-ul, iar materia mea preferată e biologia.
Superputerea mea
Deschid ochii, mă uit la ceas. E ora 9:00. Mă dau jos din pat și realizez că am întârziat la școală. Mă îmbrac foarte repede și plec spre școală.
Sunt în stație. Aștept autobuzul. Un domn de vreo 40 de ani trece pe lângă mine. Nu pot să nu îi remarc parfumul. E intens, dar plăcut. Mă uit în spatele meu și un fior mă cuprinde pe șira spinării. Mă uit în jur, dar nu mai sunt în stația de autobuz, sunt pe o stradă în șantier. Mă uit în dreapta mea și îl văd pe domnul din stația de autobuz, dar el nu mă vede pe mine. Trece pe lângă un bloc în renovare, o schelă îi cade în cap și moare. Nu apuc să fac nimic, că brusc mă reîntorc în stația de autobuz.
Mă urc și mă așez pe un scaun, dar văd o doamnă mai în vârstă, așa că îi ofer locul meu. Când îmi mulțumește, am aceeași senzație ca la primul domn. Acum mă aflu lângă ea într-o cameră. E mai în vârstă decât era, așa că îmi dau seama că va muri de bătrânețe.
Mă dau jos din autobuz. E prea târziu ca să mai merg la scoală, așa că mă opresc la mall. Trec pe lângă un magazin de bijuterii. Un băiat tânăr trece pe lângă mine. Are în mână un lanț cu diamante. Nu înțeleg de ce nu îl ține într-o pungă sau într-o cutie. Mă uit mai atent la vestimentația lui și totul se leagă. Este îmbrăcat în întregime în negru, glugă în cap și o mască neagră la gură. Aceeași senzație iar, dar rămân și mai șocată. Băiatul e la închisoare...
Pornesc spre casă. Nu mai vreau să trec pe lângă nimeni. Ajung acasă, mă schimb, mă bag în pat și sper că mâine să nu mai pot avea superputerea de a vedea cum mor oamenii...
Revolta
Un lucru care mă enervează sunt oamenii falși care nu își pot asuma ceea ce au spus. Dacă ai o părere despre cineva, nu e nevoie să i-o spui în față, dar dacă acel om te întreabă ce părere ai despre el sau orice altceva, iar tu îl minți, mă enervez. Nu poți să îi spui cuiva că nu suporți o persoană, iar după aceea să te duci la ea fără nici o problemă. Desigur că opinia ta se poate schimba în orice moment, dar atâta timp cât nu îți place de o persoană, nu trebuie să te prefaci în fața ei.
Presiunea
Sunt la școală și un coleg de clasă se urcă pe calorifer. Cade și caloriferul se rupe și formează o baltă ce cuprinde aproape toată clasa. Un coleg merge la doamna diriginta și îi spune ce s-a întâmplat. Ea întreabă nervoasă cine a făcut acest lucru, dar, când aude numele băiatului care a rupt caloriferul, pare profund dezinteresată și pleacă din clasă. Restul zilei stăm cu găleți pe jos și ștergem cu mopul din 30 în 30 de minute. M-a revoltat că atunci când eu sau alți colegi facem o prostie minoră, doamna dirigintă face tot posibilul să existe sancțiuni, dar când alt copil face ceva ce chiar e grav, nu ia atitudine.