Intro
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez"și Școala Gimnazială "FERDINAND I"din București.
În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.
Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Andreea Ion - 13 ani
Autobiografie în 50 de cuvinte și-o minciună
Mă numesc Andreea și am 13 ani. Iubesc actoria, deoarece este o artă nemaipomenit de frumoasă și m-a ajutat să mă descopăr pe mine ca persoană. Îmi place să scriu poezii și să cânt la chitară, iar materia mea preferată este matematica. Nu îmi place deloc să vorbesc în public, dar prin actorie încerc să schimb asta.
Scrisoare către mine la 4 ani
Dragă Andreea de la 4 ani,
Îți scriu această scrisoare ca să-ți spun că încă îți e frică de întuneric. Frica de tunete și fulgere nu a trecut nici ea până acum. Iar lucrurile pe care lumea le gândește despre tine te-au sensibilizat foarte mult.
Dar nu te teme! Vei întâlni o fată, pe care o cheamă tot Andreea, care îți va deveni cea mai bună prietenă și te va ajuta să scapi de aceste frici. Cu toate astea, de frica de ce gândesc alții despre tine nu o să poți scăpa.
Sper că această scrisoare ți-a fost de folos și nu uita: RĂMÂI MEREU FETIȚA ACEEA ZÂMBITOARE!
Cu drag,
Andreea de la 13 ani.
Clasa a III-a
Când eram mică, majoritatea copiilor obișnuiau să facă mișto de mine pentru că am acnee. Cu toate astea am reușit să mai ameliorez aceste jigniri pentru că învățam foarte bine și eram singura din clasă care nu avea nici o notă mai mică de FB.
Dar totul s-a schimbat când doamna învățătoare m-a scos la tablă să rezolv un exercițiu. Eu l-am rezolvat, chiar perfect, doar că, din grabă și din tracul ieșitului la tablă, am scris cifra 6 invers. Toți colegii au început să râdă de mine, iar doamna învățătoare m-a certat și m-a trimis în bancă. Colega mea, cu care eram într-o competiție prostească (dar la vremea aceea extrem de serioasă), a ieșit să repare greșeala făcută de mine și a spus că aș merita o notă mică pentru greșeala făcută. Cu toate că doamna profesoară nu mi-a dat notă mică, colega aceea nu a încetat nici până în ziua de azi din a face mișto de mine pe tema asta.
Deși nu e un lucru atât de grav și s-a întâmplat cu ani în urmă, presiunea pusă pe mine tot crește, iar teama că voi putea gafa din nou este neîncetată.
7 ani de prietenie
Ies cu prietenele mele în parc. Le văd pe bancă, iar ele se uită ciudat la mine. Nu înțeleg de ce. Le salut și, curioasă, le întreb dacă s-a întâmplat ceva. Sau dacă am ceva pe față. Scârbită, una dintre fete îmi zice: "Nu vezi cum te-ai îmbrăcat? Zici că ești sac de gunoi. Și cu pantalonii ăia ce ai de gând să faci, să mături strada?" Mă uit la ele și nu le recunosc. Jigniri din toate părțile. Dar oare astea sunt prietene? Deja revoltată, încerc să-mi găsesc cuvintele, dar ochii mi se umezesc și încep să mă bâlbâi, în timp ce le explic că fiecare e liber să se îmbrace cum vrea și cum se simte bine. Corpul începe să-mi tremure, dar nu pentru că îmi e frică de ele, ci pentru că, în sinea mea, mă simt nedreptățită să aud lucrurile astea de la prietenele mele.
O presiune enormă dă năvală asupra mea și-mi spune că trebuie să mă schimb. Deși mă simțeam foarte bine în pielea mea.
De ce?
De ce îmi mai spun părerea,
Dacă nimeni nu mă ascultă?
Dacă tac, da' de ce tac?
Pentru că îmi este frică, exact!
Dacă îmi spun părerea:
"Lasă că sunt altele mai grele în viață!",
"Oricum ești doar un copil".
Sau mai rău: "Ia uite, s-a trezit și asta să vorbească".