Intro
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez"și Școala Gimnazială "FERDINAND I"din București.
În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.
Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
David Scăunaș - 14 ani
Autobiografie în 50 de cuvinte și-o minciună
Sunt David. Mereu mi-am dorit o tarantulă de companie. Pasiunea mea este mersul pe bicicletă. Mersul pe bicicletă mă relaxează, mai ales traseele de viteză, pe care încerc să-mi dobor recordul. Îmi place să am grijă de copii mai mici, pentru că mă face să mă simt mai responsabil și mă pregătește pentru viață.
Scrisoare către mine la 5 ani
Dragă David de 5 ani,
Sunt tu din viitor, David de 14 ani. Știu că îți e frică de întuneric, dar cu timpul o să uiți de asta. De fapt nu îți e frică de întuneric, ci de ce îți imaginezi că se poate afla în el. Crede-mă pe cuvânt când îți spun că nu se află de fapt nimic, este doar imaginația ta bogată. Peste câțiva ani vei vedea că întunericul dintr-o cameră este doar aceeași cameră în care nu vezi mai nimic. Știu că e greu, dar încearcă să uiți de această frică.
Presiunea
Nu pot să o fac. Capitolul ăsta a fost cel mai greu. Mâine dăm test și nici nu am apucat să învăț. E imposibil. Voi lua o notă groaznică și îmi voi strica media. Mereu e așa. Lumea zice că viața unui copil este ușoară. Dar se înșală. Noi, copiii, suntem mereu sub presiune. Trebuie să luăm decizii corecte, altfel vom avea un viitor oribil. Adulții nu înțeleg prin ce trecem noi. Ei cred că viața unui copil e toată roz.
Revolta
Oare am avut temă la mate? Nu cred, totuși e penultima zi de școală!
Nu pot să cred! Avem temă.
E revoltător. Inacceptabil. Inadmisibil. Incredibil. Imposibil.
Trebuie să găsesc o soluție. Știu! O s-o copiez de la un coleg.
Dar dacă nu-mi o dă nimeni? Ce mă fac?
Genial! O să stau acasă. Așa nu va mai trebui să-mi fac tema. O să mă prefac că îmi e rău, ca mama să mă lase să stau acasă.
Superputerea mea
Era sâmbătă de dimineață. M-am trezit și ceva straniu s-a întâmplat. Când am atins lampa pentru a o aprinde, a dispărut. Am atins încărcătorul telefonului, a dispărut și el.
Atunci am realizat că pot face lucrurile să dispară.
M-am dus să mănânc. Am pus mâna pe bolul de cereale. Puff. A dispărut.
Am decis să ies afară pentru a nu mai atinge și alte lucruri. Dar cum să ies din casă fără să ating clanța? Am văzut-o pe mama plecând și am decis să plec odată cu ea.
După ce am plecat, m-am dus la Raul acasă, unde l-am strigat cât am putut de tare să vină afară. Raul a coborât și, fără să-mi dau seama, am dat mâna cu el. Raul a dispărut.
Am fugit spre casă unde am atins ușa, care a dispărut. Apoi canapeaua, mobila și în final toată casa.