Intro
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez" și Școala Gimnazială "FERDINAND I" din București.
În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.
Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).
LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.
Mihail Manoliu - 14 ani
Autobiografie în 50 de cuvinte și-o minciună
Pe mine mă cheamă Mihai, am 14 ani și îmi plac istoria, KFC, mersul pe trotinetă, ciorba de burtă, roșiile, perele, vehiculele militare etc. Am un obicei prost de a-mi mânca unghiile și degetele de la stres. Mie sincer nu-mi place cititul, chiar și dacă subiectul e interesant.
Scrisoare către mine la 7 ani
Dragă Mihai la 7 ani,
Eu sunt Mihai la 14 ani și îți scriu această scrisoare pentru a te anunța că nu există niciun pericol în întunericul casei tale. Știu că din când în când mai apare ceva din întuneric, dar în realitate nu există. Chiar dacă nu mă crezi, nouă la 14 ani ne place să stăm în întuneric.
Cu drag,
Mihai la 14 ani
Tot eu
Merg pe stradă până când o lumină orbitoare mă lovește. După ce lumina dispare, apare un om, mai exact eu la 30 de ani. Cum știu? Are aceeași frizură ca mine și aceeași cicatrice pe bărbie. Încep să îl întreb cele mai vitale chestii, pe care numai eu le-aș ști.
Mihai: Mustață sau barbă?
Mihai din viitor: Mustață.
Mihai: Ciorbă de burtă cu două linguri de oțet sau pizza?
Mihai din viitor: Ciorbă de burtă.
După ce confirm că el este într-adevăr eu la 30 de ani, îl întreb de ce a venit. Eu la 30 îmi dă un cadou, o armă din viitor. După ce îmi dă cadoul, îmi povestește că a venit să continue un fel de paradox, în care eu vând arme ilegale. Nu pentru că nu am dreptul să le vând, ci pentru că această metodă de a ucide e împotriva legilor privind războiul. El mai spune că al doilea motiv pentru care se află aici este că e vânat de un agent.
După ce spune toate acestea, el (sau eu din viitor) dispare în aceeași lumină orbitoare și mă lasă cu o armă complet ilegală în mai multe țări.
Tsunami
Când eram mai mic, bunica mea murise și trebuia să mă duc la înmormântarea ei. Fiind un copil destul de mare, am fost lovit de un val uriaș de tristețe, ca un tsunami care ar putea distruge un întreg oraș. La înmormântare, ceva, nu știu ce, mi-a dat puterea să nu plâng în hohote. Când mă uit înapoi la acest eveniment, presupun că nu voiam să par slab.