19.07.2024
Intro

În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez" și Școala Gimnazială "FERDINAND I" din București.

În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.

Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.



Alexia Coroi - 14 ani

Scrisoare către mine la 6 ani

Dragă Alexia de la 6 ani,

Știu că ai multe întrebări cum ar fi: Cine sunt? De ce avem același nume?... și multe altele. Îți voi răspunde la toate, dar nu acum.

Acum aș vrea să discutăm despre cele două cele mai mari frici ale noastre. Prima este frica de găini. Da, m-ai auzit corect. Știu de frica ta, despre care îți este rușine să discuți. Da, încă o mai ai, dar acum nu îți mai este așa frică să discuți despre asta. Acum știi că frica de diverse animale e chiar comună și nu trebuie să-ți fie frică să vorbești despre asta.

Dar... acum vine partea mai grea... A doua frică, cea de a nu te părăsi cineva iubit... Da, știu și de această frică și da, încă ne mai este frică, dar nu așa de mult ca pe atunci. Acum ți-ai dat seama că unele persoane te părăsesc, dar altele mai bune vin în locul lor.

Cu drag și multe îmbrățișări,
Tu la 13-14 ani.

Revolta

Mă revoltă că în cele mai multe cărți, filme și seriale niciodată nu moare personajul principal, ci personajele secundare, iar de cele mai multe ori personajul meu preferat este unul dintre personajele secundare. De exemplu, în cartea mea favorită, numită Școală pentru bine și rău, personajul meu preferat, Rafal, care este personajul negativ al celei de-a cincea părți ale cărții, e omorât de către propriul său frate. Deși Rafal e personajul negativ, el are, de fapt, o personalitate foarte dulce și drăguță. Face toate răutățile pentru fratele său, Iapet, dar el îl înjunghie în spate, la propriu. Iar Rafal chiar nu merita asta, deși este personajul negativ.

Azi

O seară ca și schițată
Mare tare
Dar nu cu cele mai multe toane
Ca o zi bună, plină de română
Și iubire ca la dormit.

Imposibilul posibil (Secvență din scenariu de scurtmetraj)

1. INT. CAMERĂ DE AUR. ZI

ANGELICA (200 de ani) stă în camera de aur, păzind pandantivul de aur cu floarea din copacului Sakura, de culoarea roz auriu. Aude un sunet și merge să vadă ce este. În cameră intră LAMIA (210 ani) și transformă pandantivul într-unul cu lanț gros, negru și o stea neagră.

ANGELICA
(vorbește pe un ton tare și grav)
Lasă jos acum!

Arată cu degetul spre LAMIA, apoi spre pandantiv. Apoi îl ia din mâna ei și îl face la loc.

LAMIA
(cu un rânjet malefic și amuzat)
Când o s-o faci, o fac și eu!

Apucă și ea pandantivul.

ANGELICA
(încruntă sprâncenele și trage mai tare de pandantiv)
Am zis să-l lași, demon ce ești!

Trag ambele de pandantiv. La un moment dat, pandantivul se rupe în două bucăti. Apoi se lipesc și se transformă într-o combinație între cele două.

0 comentarii

Publicitate

Sus