Competiția / Un moment în care m-am simțit revoltată

 
În perioada 13 - 31 mai 2024 s-a desfășurat programul educațional Citește-mă! - Ateliere de autocunoaștere prin scris, dedicat copiilor de clasa a VI-a și a VII-a. Atelierele s-au desfășurat în parteneriat cu Școala Gimnazială "Petre Ghelmez" și Școala Gimnazială "FERDINAND I" din București.

În cadrul atelierelor, copiii au experimentat, atât printr-o introducere în teorie, cât și prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conținut - fie el literatură (primul și cel mai cunoscut mediu de receptare a cuvântului scris), monolog și scenariu de film.

Coordonatorii atelierelor de autocunoaștere prin scris "Citește-mă" sunt: Oana Răsuceanu (scenarist și regizor de teatru, trainer al atelierelor de scriere creativă), Mihaela Michailov (dramaturg, trainer al atelierelor de scriere dramatică) și Ana Agopian (scenarist și regizor de film, trainer al atelierelor de scenaristică).

LiterNet.ro găzduiește o selecție de texte din portofoliul fiecărui adolescent care a participat la ateliere.


Unul din momentele în care m-am simțit cu adevărat într-o competiție a fost atunci când am fost la prima mea olimpiadă. Când am ajuns în sală, un spațiu total nou și necunoscut, simțeam cum toate emoțiile m-au copleșit. Mă simțeam o persoană nouă, o fată care pur și simplu se afla acolo doar pentru a dovedi ce știe și cat poate. Simțeam cum fiecare emoție mă înconjoară - tristețe, pentru ca îmi era frică de a nu ajunge ultima; furie, știind că lucrarea mea poate fi corectată într-un mod neadecvat; mândrie, pentru că era o ocazie unică de a participa - și multe altele. Mă gândeam numai la faptul că, indiferent de rezultat, va trebui să îmi aduc aminte mereu de acest moment. Toată presiunea pe care o simțeam se afla într-o singură foaie. Mă uitam în jurul meu și vedeam alți copii, fețe noi și cu totul și cu totul alte personalități. Fiecare era concentrat pe foaia lui. Mă uitam la fiecare în parte si mă întrebam dacă toată lumea simțea ce simt eu, dacă toată lumea e blocată din cauza emoțiilor sau dacă această simplă foaie le poate influența viitorul. Analizam fiecare mișcare pe care o făceau, privirea aspră și concentrată a fiecărui concurent, fiecare stilou sau pix care aluneca rapid pe foaie. Puteam vedea cum fiecare își dorea o performanță în acest domeniu. Privirea profesorilor supraveghetori era aspră, se uitau la fiecare detaliu și la fiecare mișcare pe care o făceam. Am lăsat emoțiile să curgă prin mine, încercând să mă concentrez și să rezolv exercițiile. Fiecare avea un singur scop... de a se califica.


Un moment în care m-am simțit cu adevărat revoltată a fost când am realizat astăzi adevărata față a unei prietene foarte apropiate. Această fată era mereu alături de mine, mă susținea în orice situație, până când am văzut realitatea. Încerca să mă manipuleze cu orice ocazie pe care o avea și totuși, oare făcea asta cu un scop? Cu scopul de a-mi urmări binele? Ei bine, nu. Nu-mi venea să cred că, într-o perioadă atât de scurtă, ea s-a schimbat atât. Mă simțeam extrem de revoltată și acest lucru a stârnit o sensibilitate în adâncul meu, dar totodată și furia pe care o aveam în acel moment. Știind că era prietena mea, nu am avut curajul de a-i spune adevărul, ce mă deranja cu adevărat. Atitudinea ei, comportamentul și personalitatea ei erau total schimbate - din fata bună, onestă și sinceră, în fata care se folosește de mine, de emoțiile mele... Am încercat să mă îndepărtez de ea, dar nu o puteam lăsa, este prietena mea, sau poate... era. Am fost foarte apropiate, dar a preferat să mă lase. În schimbul cui? Sau mai bine zis, de ce? Am râs cu ea, am plâns cu ea, dar până la urmă, nimic frumos nu durează pentru totdeauna.


Într-o zi de iarnă, în micuța școală de lângă strada principală, un băiat pe nume Alex, în vârstă de 13 ani, e luat prin surprindere atunci când doamna profesoară de istorie îi spune brusc să se ridice în picioare pentru a-l asculta și pentru a-i pune notă. El se ridică încet, cu inima în dinți, deoarece nu a învățat nimic pentru oră. Profesoara, foarte severă, îi pune cele mai grele întrebări, pentru că îl consideră pe Alex un "copil problemă". Consecințele sunt foarte dure pentru Alex. Cu pixul roșu, doamna de istorie îi trece un 3 în catalog, fără a sta la discuții cu el. Fix atunci clopoțelul sună și ora se termină. Alex rămâne blocat. Ce zi ghinionistă pentru Alex...


1. INT. SALĂ DE CLASĂ. ZI

ALEX MIHAI (13), înalt, stă la masă, cu cărțile de istorie deschise. Sala de clasă e mare, cu o tablă albă și plină de urme de marker, 16 elevi, 2 bănci goale și catedra plină de hărți pentru istorie, destul de luminată. DOAMNA DE ISTORIE (36), profesoară de câțiva ani buni, slabă, cu trăsături bine definite, îi face semn lui Alex să se ridice în picioare.


Colegul lui Alex, ANDREI (14) se ridică din bancă, scund, trăsături expresive.


Andrei, speriat de doamna de istorie, se așază fără a scoate un cuvânt. DAVID (13), înalt, surprins, il mângâie pe Andrei, îi spune că totul va fi bine.