Florin Toma (43 de ani) este directorul Teatrului Dramatic Fani Tardini din Galați, producător al spectacolului Regina nopții (text și regie Leta Popescu), nominalizat la categoria Cel mai bun spectacol. În cele ce urmează, Florin va vorbi mai puțin despre meseria sa de bază (e unul dintre actorii de bază ai trupei gălățene) și mai mult despre ce va să zică teatrul gălățean (atât cel de stat, cât și companiile independente), despre programul-fanion al Teatrului Dramatic din ultimii ani și despre festivalul-fanion din ultimele decenii, despre învățământul teatral local și despre ingredientul misterios care ne poate face să mergem împreună înainte ca teatru și societate.
Mihai Brezeanu: Florin, 4 nominalizări la Gala Premiilor UNITER 2025 pentru Teatrul Fani Tardini din Galați: Cel mai bun spectacol, Cea mai bună actriță în rol principal (Oana Mogoș), Cel mai bun text dramatic românesc montat în premieră absolută (Leta Popescu) și Cea mai bună muzică originală și sound design (Csaba Boros). E Regina nopții cel mai de succes spectacol din istoria de 70 de ani (în septembrie 1955, începea funcționarea Teatrului de Stat Galați, actualul Teatru Dramatic Fani Tardini) a teatrului gălățean?
Florin Toma: Regina nopții este, fără îndoială, unul dintre marile succese recente ale Teatrului Dramatic Fani Tardini! Se joacă cu casa închisă, a stârnit interesul criticilor, a fost remarcat de selecționerii de festival și se află deja în atenția juriului UNITER. Toate aceste reacții confirmă că avem de-a face cu un spectacol puternic, viu, relevant.
Dar, dincolo de aplauzele prezente, știm că valoarea unui spectacol se vede și în timp. De-a lungul istoriei sale, teatrul gălățean a avut producții care au rezistat pe scenă ani întregi, câștigând un loc durabil în memoria publicului. Suntem încrezători că Regina nopții are toate șansele să urmeze același drum. Ne bucurăm că acest spectacol se alătură unor reușite remarcabile din repertoriul nostru - de la turnee internaționale și premii importante până la participări în stagiuni ale teatrelor din București. E o nouă pagină de succes pe care o scriem împreună, cu entuziasm și pasiune.
M.B.: Ești directorul Fani Tardini din 2016. Cum a fost acest aproape-deceniu de management? Care au fost principalele 3 ținte cu care ai pornit la drum și cât din ele s-a transformat în realitate?
F.T.: A fost o experiență foarte puternică pentru mine, personal, o experiență care mi-a dat sens și mi-a oferit oportunitatea de a crea premisele necesare ca Teatrul Dramatic Fani Tardini să exploreze direcții noi, fără a pierde din vedere respectul față de tradiție și față de lucrurile deja câștigate. A fost, în multe feluri, o călătorie complexă: dificilă, uneori descurajantă, dar adesea sublimă și profund încântătoare. Așa cum este teatrul în esența lui - un joc continuu între limită și posibilitate.
Obiectivele mele au fost clare: creșterea vizibilității și a mobilității instituției atât la nivel local, cât și național, eficientizarea și consolidarea echipei, ridicarea nivelului de competență profesională și, nu în ultimul rând, construirea unei comunități în jurul teatrului. Am urmărit să cultivăm o relație mai directă, mai personală cu publicul, una care să genereze un sentiment autentic de comuniune și să transforme mersul la teatru într-o experiență umană și socială profundă.
Privind doar la realizările recente - nominalizări importante, participări la festivaluri (inclusiv cu spectacole încă în producție!) - putem spune că vizibilitatea teatrului a crescut semnificativ. Noile achiziții din toate compartimentele - artistic, tehnic și administrativ - confirmă că instituția ține pasul cu vremurile, iar profesionalismul oamenilor noștri este în continuă ascensiune.
Faptul că spectacolele se joacă cu casa închisă, că primim feedback constant din partea publicului, că oamenii aleg să interacționeze cu artiștii și în afara sălii de spectacol - cum se întâmplă la evenimentul Miercurea noastră, inițiat de directoarea artistică Leta Popescu într-un pub din oraș - toate acestea arată limpede că teatrul este parte vie a comunității, iar comunitatea răspunde cu generozitate.
M.B.: Vara trecută, sediul vostru secular din Calea Domnească a intrat în renovare. De atunci, repetați și jucați la Casa de Cultură a Studenților (acolo s-a întâmplat premiera cu Regina nopții, printre altele). Cât de complicată a fost mutarea aceasta? Cum merg lucrările de reabilitare și când e planul să reveniți la sediul clasic?
F.T.: Ne bucurăm că am avut - și continuăm să avem - sprijinul autorităților locale în toate aspectele activității noastre. Mutarea în noul sediu s-a realizat în etape, într-un proces care a necesitat investiții substanțiale. Pentru ca o instituție de spectacole să poată primi publicul în condiții de siguranță și confort, era nevoie de intervenții serioase, iar aici Primăria și Consiliul Local Galați au răspuns prompt, asigurând atât finanțarea, cât și logistica necesară pentru execuția acestor lucrări esențiale.
În prezent, suntem încă destul de răspândiți în mai multe spații - birouri, ateliere de decoruri, recuzită - dar, cu o bună organizare și o echipă implicată, am reușit să facem tranziția fără blocaje majore. Pregătirea din timp și mobilizarea exemplară a colectivului au fost cruciale, mai ales în contextul desfășurării Festivalului Național de Comedie 2024, un eveniment de amploare care a necesitat o coordonare impecabilă.
Este extraordinar când teatrul are și noroc! Firma responsabilă de lucrările de reabilitare, împreună cu echipa de supervizare din cadrul Primăriei, s-au dovedit a fi parteneri de încredere, profesioniști și dedicați. Lucrările sunt în grafic, iar dacă totul decurge conform planului, ne dorim ca stagiunea de toamnă a anului viitor să fie inaugurată în noul sediu.
M.B.: Îți propun să revenim la Regina nopții, spectacol care întregește trilogia regizată de Leta Popescu (alături de Vrabia, în 2022, și Bujor, în 2023) în cadrul proiectului 9. Teatru românesc contemporan. Leta e parte din acest proiect, alături de Adi Iclenzan (... în țara minunilor, în 2022, Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, în 2023, și Viața, Moartea și Învierea Domnului Valentin Ionescu, ce va avea premiera în mai 2025) și de Cristian Ban (O repetiție moldovenească, în 2022, Miorița, în 2023 și un spectacol al cărui titlu te las pe tine să ni-l dezvălui, ce va avea premiera în 2025). Cu o exprimare de televiziune de știri, proiectul acesta & cei trei regizori, cu ale lor 3x3 spectacole, au aruncat în sus, din punct de vedere semnificație, vizibilitate și relevanță, Teatrul Fani Tardini. Cum privești azi, în mai 2025, acest proiect pe care l-ai gândit alături de Radu Horghidan și de Adi Iclenzan și pe care l-ați lansat în 2022?
F.T.: Într-adevăr, proiectul 9. Teatru românesc contemporan a fost o idee minunată, venită din partea lui Radu Horghidan (director artistic la acea vreme), o idee pe care am îmbrățișat-o cu toată convingerea și pe care mi-am dorit foarte mult să o transform în realitate.
Dacă ar fi să forțez o comparație, parcursul acestui proiect a semănat cu o poveste de dragoste: a început ca o îndrăgostire intensă - cu entuziasm, curiozitate, dorința de a experimenta și de a descoperi ceva nou. Apoi, a venit momentul în care a trebuit să devenim "adulți": să gestionăm oboseala, diferențele de opinie și estetică teatrală, temerile legate de receptarea publicului. Au apărut dezamăgiri, frustrări, îndoieli. Însă, odată cu trecerea timpului, ne-am maturizat, ne-am relaxat și am devenit mai înțelepți în relația cu procesul artistic - acceptând că succesul nu vine întotdeauna imediat, dar asta nu îi diminuează valoarea.
Acum, spre finalul proiectului, simțim că suntem, cu toții, mai așezați. Mai disponibili din punct de vedere artistic, mai obișnuiți cu ideea că experimentul nu vine mereu cu aplauze rapide, dar e esențial pentru creștere. Ne-am obișnuit și cu nesiguranța, și cu provocările, și cu bucuria care vine când îți dai voie să încerci. Când tensiunile s-au mai domolit și ne-am dat răgazul să lucrăm cu relaxare și încredere, au început să apară și aprecierea, și confirmările - din afară, dar și între noi. A venit recunoașterea din partea publicului, care a rămas alături de noi, curios și implicat, dar și din partea breslei, ceea ce ne-a dat curaj și sentimentul că nu am mers degeaba pe un drum greu, dar sincer.
În 2025, privesc acest proiect cu luciditate, responsabilitate și o profundă mulțumire că am avut determinarea de a-l duce până la capăt, în ciuda multor voci care s-au opus. Cred că, dincolo de rezultate imediate, cel mai important e ce a luat fiecare din această experiență. Sper ca trupa să rămână cu convingerea că a rămâne într-o stare de căutare, de incertitudine creativă - și a rezista tentației de a reveni mereu în zonele familiare și sigure - este un exercițiu esențial pentru dezvoltarea ca artiști și, de ce nu, ca oameni.
M.B.: Festivalul Național de Comedie Galați. 35 de ediții, prima, în 1976, sub numele Colocviul Despre Arta Comediei. În fiecare toamnă, fie în sediul clasic, fie în cel temporar de la Casa de Cultură a Studenților și, desigur, în spații partenere. E cel mai longeviv festival teatral din țară? Ce planuri de viitor ai pentru el?
F.T.: Nu știm dacă este cel mai longeviv, dar cu siguranță este primul festival din România dedicat exclusiv genului comic și care păstrează un caracter competițional. Este unul dintre puținele festivaluri de acest tip care mai există în țară.
Ca orice festival de teatru, îmi doresc să-l fac cât mai relevant, atât pentru public, cât și pentru breaslă. Este un eveniment de marcă al orașului Galați, parte integrantă din patrimoniul său cultural. Îmi propun să-l dezvolt în continuare, să-i extind direcțiile și să atingă mai multe paliere ale genului comic - de la teatru la cinematografie, caricatură, stand-up, improvizație și orice formă de expresie artistică în zona ludicului.
Avem deja în festival o secțiune alternativă care explorează spectacole ce nu sunt comedii în sens clasic, dar au un filon comic puternic. Această secțiune își propune să deschidă noi forme de exprimare ale comicului, fie el muzical, absurd, social sau experimental. Totodată, la sugestia Letei Popescu, am implementat începând din 2024 o inițiativă nouă în cadrul secțiunii alternative: HOP Comedie, o platformă dedicată tinerilor actori care participă la Gala HOP și care au potențial comic. Ne dorim ca, în timp, festivalul să devină un loc din care tinerii actori cu potențial comic să pornească la drum. Ca niște scouteri de fotbal, vrem să-i descoperim, să-i vedem "în teren", să le dăm ocazia să se afirme și să capete încredere în forța comicului ca formă de artă. Vrem să simtă că aici pot crește, pot greși, pot străluci, și că teatrul comic poate fi un drum solid, nu doar o joacă de moment.
Privesc acest festival nu doar ca pe o tradiție locală, ci ca pe un spațiu viu de întâlnire, descoperire și reînnoire a genului comic în teatrul românesc. Cred cu tărie că umorul - în toate formele lui - este o formă profundă de reflecție socială, de apropiere umană și de vindecare. Îmi doresc ca, în anii ce vin, Festivalul Național de Comedie de la Galați să devină un reper pe harta culturală a Europei de Est - un laborator deschis, curajos și generos, în care artiștii să se simtă liberi să experimenteze, iar publicul să vină cu încredere, știind că va fi surprins, emoționat și, mai ales, făcut să râdă cu sens.
M.B.: Dincolo de munca de actor și de cea de director, ești și conferențiar universitar în cadrul Facultății de Arte a Universității Dunărea de Jos Galați. Oana Mogoș a confirmat, în cadrul interviului realizat cu ea în această serie dedicată Premiilor UNITER 2025, că e prima absolventă a facultății gălățene nominalizată la UNITER. Ce zici de întâmplarea aceasta? Cum arată generațiile de tineri actori care termină Dunărea de Jos?
F.T.: Mă bucur foarte mult că Oana are parte de o experiență atât de frumoasă. Merită din plin această recunoaștere. Suntem colegi atât la teatru, cât și la facultate, și cred cu toată convingerea că este un artist care se dezvoltă frumos, constant, autentic. Mă simt onorat să îi fiu coleg.
În ceea ce privește Facultatea de Arte din Galați, deși își desfășoară activitatea într-un oraș de provincie, pot spune cu toată convingerea că acolo se întâmplă lucruri valoroase. Aceasta se datorează eforturilor constante ale unor oameni dedicați, precum Radu Horghidan, Elena Anghel, Oana Mogoș, Paul Nedelcuță și, îmi permit să spun, și eu. Această valoare este recunoscută și de profesioniștii din lumea teatrului care aleg să se implice în formarea noilor generații, fiind invitați să susțină ateliere, cursuri sau conferințe. Printre aceștia se numără Călin Ciobotari, Adrian Titieni și mulți alții, artiști și pedagogi care vin cu deschidere și sprijin, tocmai pentru că văd în această comunitate un potențial real. Împreună, încercăm să formăm un alt tip de actor, conectat la realitățile și provocările teatrului contemporan.
Discursul nostru pedagogic este orientat spre schimbarea unei mentalități adânc înrădăcinate: ideea că nu poți fi actor cu adevărat decât dacă ești angajat într-un teatru de stat. Ne străduim să demontăm acest tip de prejudecată și să încurajăm o atitudine de antreprenoriat artistic. Le arătăm studenților că există și alte căi - la fel de legitime, poate chiar mai libere și mai provocatoare - prin care își pot construi un parcurs profesional autentic. Prin programul de studii masterale Teatru și Artele Performative, punem studenții în postura de a deveni propriile lor companii teatrale, fie individual, fie în echipă. Îi învățăm cum să găsească regizori, să producă spectacole, să caute finanțare și să-și construiască propriile proiecte artistice. Le oferim nu doar instrumente de creație, ci și repere de gândire critică, practică și comunitară. Până acum, avem deja patru-cinci companii de teatru independent și școli de teatru și dans active în oraș (n.r. Teatru pe Țeavă, Teatrul Impuls, Teatrul de Buzunar, Blackbox, La o Artă) înființate de sau la care activează, în diferite ipostaze, artiști sau organizatori, absolvenți ai facultății - o dovadă clară că drumul acesta funcționează, că este posibil și că teatrul românesc are viitor tocmai în aceste forme de inițiativă și libertate creativă.
M.B.: Gala UNITER 2025. Ce-ți dorești de la dânsa?
F.T.: Să fie începutul unei frumoase prietenii! Și, mai presus de toate, să fie o seară memorabilă pentru trupă și pentru Teatrul Dramatic Fani Tardini din Galați, o seară care să ne reamintească de ce facem teatru și cât de departe putem ajunge atunci când credem unii în ceilalți.