Test: ce fel de prinţesă eşti?

Citiţi un fragment din această carte.

Volumul Prinţese date uitării sau necunoscute, apărut recent la Editura Vellant, e o rară carte-hibrid: amestecă poemele şi ilustraţiile cu testele de personalitate şi sloganurile publicitare cu proverbele.

Singura indicaţie despre familia din care face parte volumul realizat în 2004 de o ilustratoare, Rèbecca Dautremer, şi de un textier, Philippe Lechermeier, francezi amîndoi, este aceea că se adresează celor de la 6 ani în sus.

Dacă la prima vedere pare un album pentru copii, felul în care este ilustrat este un indiciu că e fi mai mult decît atît. Pentru că prinţesele despre care se povesteşte nu seamănă nici pe departe cu ceea ce am fost obişnuiţi, prin atîtea straturi de cultură vizuală, să socotim prinţese: influenţele atotputernicei Barbie sau acelea provenind din cărţile vechi de poveşti au lăsat locul unor personaje suprarealiste, calculate şi desenate în cel mai mic detaliu de către Rèbecca Dautremer, unul dintre cei mai cunoscuţi artişti ilustratori francezi.

La întîlnirea cu textul, nelămurirea în ceea ce priveşte specia cărţii aflate în faţă nu poate decît să crească: un amestec de poeme labirintice, pseudodefiniţii de dicţionar, multe dintre ele scrise rimat, clasificări "savante", sloganuri publicitare, un test de personalitate, ba chiar şi o bibliografie consistentă pentru o mai bună înţelegere a acestei categorii aparte, prinţesele. Tradus şi, de fapt, recompus cu o atenţie halucinantă pentru cele mai mici ambiguităţi şi delicii ale povestirii de către poetul Şerban Foarţă, "tratatul" despre "prinţese date uitării sau necunoscute" se dovedeşte mai degrabă o carte alunecoasă, în sensul că mai degrabă răsfaţă un adult hedonist decît un copil curios.

Citită de la cap la coadă, pe nerăsuflate, urmărind notele de subsol şi referinţele bibliografice care construiesc o întreagă istorie paralelă a lumii prinţeselor, cartea-hibrid apărută recent în librăriile din România se dovedeşte a fi una dintre cele mai frumoase şi mai pline de imaginaţie experimente literare ale ultimilor ani.

"Nu este o carte 100% pentru copii - cel mai bine i s-ar potrivi titlul unei poezii de Max Jacob: «Pentru copii şi pentru rafinaţi». Adică o pot citi şi copiii, dar va face, probabil, mai multă plăcere bătrînilor. Aţi văzut că bătrînii se joacă de multe ori cu jucăriile copiilor, mai ales cu trenuleţele mecanice", spune Şerban Foarţă într-un interviu despre acest volum.

După ce te familiarizezi cu "jargonul cărţii", aflînd poveştile prinţeselor Esperlu&Te, Glaciala, Prinţesă a Gheţurilor şi a Oglindeziei, expertă în fabricarea "oglinzilor măgulitoare - precum aceea folosită de soacra Albei-ca-Zăpada" - sau a "oglinzii Vice-Versa", gata să facă "o lume nouă în apartamentul dumneavoastră", poţi folosi cele citite într-un test de personalitate. În funcţie de răspunsurile date la întrebări suprarealiste de felul "Completează următoarele versuri de Paul Verlaine...", te poţi regăsi în una din cele patru categorii: prinţesa tandră, prinţesa misterioasă, prinţesa-fantezie sau, mai puţin măgulitor, pseudo-prinţesa, pentru cititorii mai sceptici.

Printre instrumentele pe care ţi le pun la dispoziţie autorii se regăseşte, la sfîrşitul albumului, o listă de proverbe, care să reîntregească o viziune mai largă asupra chestiunii esenţiale a prinţeselor. Dacă scoţienii ar spune, de pildă, "Cînd porţi o rochie caraghioasă crezi că toţi vorbesc numai despre asta", conform unui "proverb stupid", "Prinţesa care se dă de-a dura se strînge de pe jos cu linguriţa". Ironic, cu întîlniri între englezisme la modă şi savoare cosmopolită, textul e plin de arabescuri suprarealiste şi acrobaţii de limbaj pe care numai un poet ca Foarţă le-ar fi putut găsi cu o asemenea naturaleţe studiată, jucîndu-se cu sensurile şi grafiile diferite. După colecţia de proverbe urmează un lexicon, foarte util pentru înţelegerea textului de-a dreptul specializat, din care afli, de exemplu, etimologia lui "Matüvü", care "desemnează o persoană vanitoasă", dar şi o bibliografie care conţine texte de referinţă, precum "Ce le povestesc prinţeselor licornii", lucrare anonimă, sau textul colectiv "Cine-i cine? Totul despre tot".

Editată în condiţii grafice perfect adecvate rafinamentului conţinutului, cartea Prinţese date uitării sau necunoscute mizează foarte mult pe felul în care literele tipărite, desenele însoţitoare şi formula grafică pot crea efecte originale. Este, pînă la urmă, "un Who's Who" al prinţeselor, folosit doar ca pretext pentru antropologia în versuri savuroase a unei lumi fictive.


Punct de vedere grafic

Rèbecca Dautremer, ilustratoarea, vede astfel volumul proaspăt publicat de Editura Vellant: "Prinţesele e un fel de dicţionar cu voci multiple, în care cele mai cunoscute prinţese stau umăr la umăr cu creaturi dintre cele mai fantastice. La început, prinţesele erau clasificate în ordine alfabetică. Dar, încercînd să-mi imaginez ilustraţiile pornind de la o simplă bucată de text, a fost cumplit de greu! Aşa ca, alături de Philippe (autorul prozelor - n.red.), am reformulat textele şi conceptul întregii cărţi, lucru care ne-a dat o mult mai mare libertate. Unul dintre modurile prin care mi-am pus amprenta personală a fost adăugarea unor pasaje scrise de mînă, iar Philippe a creat chiar cîteva prinţese noi pornind de la sugestiile mele. (...) Adulţii le-au impus copiilor o lume cu ilustraţii corecte, aseptice - o lume simplistă. E mai bine să nu încercăm să-i mulţumim pe copii sau să încercăm prea mult să le ghicim gusturile pentru că avem criterii diferite de ale lor".



Alte materiale:
amănunte despre lansarea cărţii aici
un test pentru prinţese asemănător testului din carte găseşti aici
un interviu cu Şerban Foarţă găseşti aici