19.01.2026
(Andrei Bar are 15 ani și este în clasa a IX-a la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică "Octavian Stroia", Cluj Napoca - clasa de Artă Dramatică. Fragmentele de mai jos - scrise cu italice - fac parte dintr-o carte pe care o citește la această vârstă și sunt însoțite de câteva gânduri ale sale)

Jocurile moștenirii - Jennifer Lynn Barnes, Storia Books, 2022
Traducere din limba engleză de Alina Marc-Ciulacu


- Mă numesc Grayson Hawthorne. Mă aflu aici în numele McNamara, Ortega și Jones, o firmă de avocatură cu sediul în Dallas care se ocupă de bunurile bunicului meu.

Ochii deschiși ai lui Grayson i-au întâlnit pe ai mei.
- Bunicul meu a murit acum câteva săptămâni.

O pauză de efect.
- Se numea Tobias Hawthorne.

Grayson îmi urmărea reacțiile - sau, mai exact, lipsa lor
- Îți spune ceva numele ăsta?

Senzația că stau pe șinele de tren a apărut din nou.
- Nu, am răspuns. Ar trebui?
- Bunicul meu a fost un om bogat, domnișoară Grambs. Și se pare că, pe lângă familia noastră și persoane care au lucrat pentru el ani de-a rândul, ai fost trecută și tu în testamentul lui.

Am auzit cuvintele, dar nu le puteam înțelege.
- În ce?
- În testamentul lui, a repetat Grayson, cu un zâmbet abia schițat pe buze. Nu știu exact ce ți-a lăsat, dar trebuie să fii de față la citirea testamentului. O amânăm de câteva săptămâni.
- De ce mi-ar fi lăsat bunicul tău ceva mie? am întrebat. Grayson s-a ridicat.
- Asta e întrebarea momentului, nu?

Am căutat pe internet Tobias Hawthorne și am dat de titlul unei știri. FILANTROP CUNOSCUT, MORT LA 78 DE ANI.
- Știi ce înseamnă filantrop? mă întreabă Libby, serioasă. Înseamnă bogat.
- Înseamnă cineva care face acte de caritate, am corectat-o eu.
- Deci... bogat.

[...]

Tobias Hawthorne nu le-a lăsat totul nepoților lui. Nu le-a lăsat totul fiicelor lui. Creierul meu s-a blocat în acest punct. Urechile îmi țiuiau.
- Vă rog, dați-mi voie să termin, a spus domnul Ortega, ridicând mâna.

46,2 miliarde de dolari, mi-am zis, în timp ce inima-mi bătea să-mi spargă pieptul, iar gura îmi era uscată ca iasca. Tobias Hawthorne avea 46,2 miliarde de dolari, iar nepoților lui le-a lăsat 1 milion de dolari împreună. O sută de mii în total fiicelor lui. O altă jumătate de milion servitorilor, o rentă pentru Buni...

Calculul în această ecuație nu dădea suma totală. Nu avea cum să o dea.

Unul câte unul, ceilalți oameni din încăpere s-au întors și și-au ațintit privirea asupra mea.
- Restul averii mele, a citit domnul Ortega, incluzând toate proprietățile, bunurile financiare, precum și posesiunile materiale pentru care nu s-a specificat altceva, îl las lui Avery Kylie Grambs.

Nu e real.
Nu poate fi real.
Visez.
Delirez.
- I-a lăsat totul ei?

Vocea lui Skye era destul de stridentă cât să mă scoată din starea de perplexitate.
- De ce?

Femeia care îmi vorbise despre semnul meu zodiacal și îmi servise povești despre fiii și amanții ei nu mai era. Skye de acum arăta de parcă era gata să omoare pe cineva. Efectiv.
- Cine naiba e asta? a răsunat vocea Zarei, tăioasă ca o lamă de cuțit și limpede ca un clopot.
- În mod sigur e o greșeală, a spus Grayson, dând impresia că e o persoană obișnuită să aibă de-a face cu greșeli.

Mită, amenințare, cumpărarea pachetului majoritar de acțiuni, mi-a venit în minte. Oare ce avea să îmi facă "prezumtivul moștenitor"? Nu e real. Simțeam asta odată cu fiecare bătaie a inimii, cu fiecare gură de aer inspirată și expirată. Nu poate fi real.
- Are dreptate.

Vorbele mi-au ieșit din gură abia șoptite, pierdute printre glasurile ridicate care mă înconjurau. Am încercat din nou, mai tare.
- Are dreptate Grayson.

Capetele au început să se întoarcă înspre mine.
- Trebuie să fie o greșeală.

Aveam vocea răgușită. M-am simțit de parcă tocmai sărisem din avion. De parcă făceam parașutism și așteptam să mi se deschidă parașuta.

Nu e real. Nu poate fi.
- Avery, a șoptit Libby și m-a înghiontit în coaste, transmițându-mi limpede că ar trebui să tac și să nu mai vorbesc despre greșeli.

Dar nu se putea altfel. În mod sigur se făcuse o încurcătură. Un bărbat pe care nu l-am întâlnit niciodată nu avea cum să îmi lase o avere de mai multe miliarde de dolari. Lucruri de felul ăsta nu se întâmplau și punct.
- Vedeți? s-a agățat Skye de ceea ce spusesem. Până și Ava e de acord că e ridicol.

De data asta eram absolut sigură că îmi greșise numele intenționat.

Restul averii mele, incluzând toate proprietățile, bunurile financiare, precum și posesiunile materiale pentru care nu s-a specificat altceva îl las lui Avery Kylie Grambs. Skye Hawthorne îmi știa acum numele.

Cu toții îl știau.
- Te asigur că nu e vorba despre nicio greșeală, a spus domnul Ortega întâlnindu-mi privirea, pentru ca apoi să își îndrepte atenția către ceilalți. Iar pe voi, ceilalți, vă asigur că testamentul lui Tobias Hawthorne e perfect inatacabil. Dat fiind că majoritatea detaliilor rămase o privesc pe Avery, haideți să încetăm cu tot teatrul ăsta. Dar permiteți-mi să clarific un lucru: în conformitate cu prevederile testamentului, orice moștenitor care contestă moștenirea lui Avery va renunța complet la partea lui din avere.

Moștenirea lui Avery. Am simțit că amețesc, aproape să mi se facă greață. Era ca și cum cineva ar fi pocnit din degete și ar fi rescris legile fizicii, ca și cum s-ar fi schimbat constanta gravitațională, iar corpul meu nu era capabil să se adapteze. Pământul își deviase orbita.
- Nu există testament perfect inatacabil, a spus soțul Zarei pe un ton acru. Nu când e în joc o asemenea sumă de bani.
- Ai vorbit ca unul care nu l-a cunoscut cu adevărat pe bătrân, a intervenit Nash.
- Capcane peste capcane. Și ghicitori peste ghicitori, a mormăit Jameson.

Simțeam ochii lui de un verde-închis ațintiți asupra mea.
- Cred că ar trebui să pleci, mi-a spus Grayson tăios.

Nu era o cerere. Era un ordin.
- Practic...

Vocea Alisei Ortega suna de parcă tocmai înghițise arsenic.
- Practic, e casa ei.

Era limpede că nu a știut ce prevede testamentul. A fost ținută în întuneric, la fel ca familia. Cum de a putut Tobias Hawthorne să îi surprindă în felul ăsta? Ce fel de persoană le face așa ceva celor care sunt sânge din sângele lui?
- Nu înțeleg, am spus eu cu voce tare, amețită și năucă, pentru că nimic din toate astea nu avea sens.
- Fiica mea are dreptate, a spus domnul Ortega, păstrându-și tonul neutru. Deții totul, domnișoară Grambs. Nu numai averea, ci și toate proprietățile domnului Hawthorne, inclusiv Hawthorne House. În conformitate cu termenii moștenirii tale, pe care voi fi bucuros să îi parcurgem împreună, actualilor locatari li se asigură dreptul de a sta în chirie, în condițiile în care și atât timp cât nu îți vor da un motiv să îi îndepărtezi.

A lăsat cuvintele să plutească în aer.
- În nicio circumstanță nu pot acești chiriași să încerce să te îndepărteze, a continuat el pe un ton grav, sunând ca un avertisment.

Încăperea a încremenit brusc în liniște. Mă vor omorî. Cineva din încăperea asta sigur o să mă omoare. Bărbatul pe care îl identificasem ca fiind fost militar a venit și s-a așezat între mine și familia lui Tobias Hawthorne. Nu a spus niciun cuvânt, ci și-a încrucișat brațele pe piept și s-a așezat astfel încât să mă aibă pe mine în spatele lui, iar pe ceilalți în fața ochilor.
- Oren! a exclamat Zara, părând șocată. Lucrezi pentru familie.
- Am lucrat pentru domnul Hawthorne.

John Oren s-a oprit și a ridicat o foaie de hârtie. Mi-au trebuit câteva secunde să-mi dau seama că era scrisoarea lui.
- A fost ultima lui dorință să continui în serviciul domnișoarei Avery Kylie Grambs. Mi-a aruncat o privire.
- Gardă de corp. O să ai nevoie.
- Și nu doar ca să te protejeze de noi, a adăugat Xander din stânga mea.
- Fă un pas în spate, te rog, i-a ordonat Oren.

Xander a ridicat o mână.
- Pace, a spus el. Fac predicții teribile în pace!
- Xan are dreptate, a zâmbit Jameson, de parcă totul nu era decât un joc. Lumea întreagă o să vrea o bucățică din tine, Fată Misterioasă.

Toată situația asta o să fie considerată povestea secolului.

Povestea secolului. Creierul meu a intrat din nou în viteză, pentru că toate indiciile arătau că nu era vorba despre o glumă. Nu deliram. Nu visam.
Eram moștenitoare.


Al doilea fragment al meu aici mi-am dorit să fie din această carte, o carte pe care tocmai am terminat-o, care m-a pasionat și m-a ținut cu sufletul la gură. A avut întorsături neașteptate chiar și pentru cititorii care sunt obișnuiți cu acest gen de lecturi. Este o carte din categoria Young adult, despre, cum e clar din acest fragment, o fată care află că apare în testamentul recentul decedatului miliardar Tobias Hawthorn. Toată cartea se învârte în jurul lui Avery Grambs, o fată săracă care ajunge datorită moștenirii primite una dintre cele mai bogate femei de pe pământ. Doar că adevărata întrebare este: De ce a primit Avery moștenirea, ce legătură are ea cu aceasta familie?

Nici nu știu cum am ajuns la această carte, cred că dintr-o librărie, citeam coperți, răsfoiam cărți și cred că mi-a sărit în ochi coperta frumos ilustrată, am citit descrierea și m-a captivat.

Am ales acest citat pentru că mi se pare că transmite foarte bine feeling-ul acestei cărți, confuzie, dar și aceste personaje foarte bine caracterizate, unice. Fiecare dintre băieții Hawthorn e deosebit: Grayson, cu firea sa puternică și dură, respectă regulile, cel mai mare dintre ei, Nash, cu libertatea sa, își trăiește viața cu orice îi va apărea în față, Jameson, cu comportamentul său rebel, caută riscul, iubește jocurile de noroc, gândește prin provocări. Și mai e Xander, cel mai mic dintre cei patru frați vitregi, cu mintea sa logică, gândește rapid, folosește matematica. Este o carte pe care eu o recomand din suflet mai ales pentru adolescenți de vârsta mea care sunt pasionați de lectură.

0 comentarii

Publicitate

Sus