Mândrie și prejudecată - Jane Austen, Editura CPT, 2018
traducere din limba engleză de Leon Levițchi
Primele pagini din romanul Mândrie și prejudecată de Jane Austen atrag, încă de la început, atenția cititorului. Cartea începe cu o idee celebră privitoare la faptul că un bărbat bogat are nevoie de o soție, iar această afirmație este prezentată într-un mod ironic. Prin această introducere, autoarea sugerează cât de importantă era căsătoria în societatea vremii. Sunt prezentate personajele din familia Bennet, în special domnul și doamna Bennet. Dialogul dintre ei este amuzant, deoarece doamna Bennet este foarte preocupată să-și mărite fiicele, în timp ce domnul Bennet este calm și ironic. Prin conversația lor, cititorul începe să înțeleagă personalitatea personajelor și atmosfera din familie.
În general, începutul romanului este plăcut și ușor de citit. Stilul este elegant, iar umorul și ironiile autoarei fac ca, așa cum am spus, povestea să fie captivantă încă din primele pagini. Acest început stârnește curiozitatea cititorului și îl face să dorească să afle mai multe despre personaje și despre ceea ce se va întâmpla mai departe.
Capitolul l
Este un adevăr universal recunoscut că un burlac, posesor al unei averi frumoase, are nevoie de o nevastă.
Oricât de puțin cunoscute ar fi simțămintele sau vederile unui asemenea bărbat atunci când apare pentru prima oară într-un loc, acest adevăr este atât de înrădăcinat în mințile celor din jur, încât burlacul este socotit că proprietate de drept a uneia sau alteia dintre fiicele familiilor din vecinătate.
- Dragă domnule Bennet, îi spuse doamna sa într-o zi, ai aflat că Netherfield Park a fost în sfârșit închiriat?
Domnul Bennet răspunse că nu a aflat.
- Dar a fost, îi replică ea; căci doamna Long a trecut tocmai pe aci și mi-a povestit totul de-a-fir-a-păr.
Domnul Bennet nu dădu nici un răspuns.
- Nu vrei să știi cine l-a închiriat? Strigă nerăbdătoare soția sa.
- Dumneata vrei neapărat să mi-o spui și eu n-am nimic împotrivă s-o aud.
Această invitație a fost de ajuns.
- Ei bine, dragul meu, trebuie să știi că doamna Long zice că Netherfield a fost luat de un tânăr putred de bogat, din nordul Angliei; că a sosit luni într-un cupeu cu patru cai ca să vadă locul și a fost atât de încântat, încât a și căzut la învoială cu domnul Morris; că trebuie să se instaleze înainte de sfântul Mihail și ca vreo câțiva dintre servitorii săi vor veni acolo, până la sfârșitul săptămânii viitoare.
- Cum se numește?
- Bingley.
- E însurat sau burlac?
- Oh! Burlac, dragul meu, sigur! Burlac și putred de bogat; patru sau cinci mii pe an. Ce lucru minunat pentru fetele noastre!
- Cum așa? Ce legătură are asta cu ele?
- Dragul meu Bennet, îi răspunse soția, cum poți fi atât de sâcâitor? Știi, desigur, că mă gândesc c-o să se însoare cu una dintre ele.
- Cu scopul ăsta se stabilește oare aici?
- Scopul? Ce absurditate! Cum poți vorbi astfel? Dar este foarte posibil să se îndrăgostească de una dintre ele și de aceea trebuie să-i faci o vizită, îndată ce va sosi.
- Nu cred că e cazul. Dumneata și fetele puteți merge, sau le poți trimite singure, ceea ce ar fi încă și mai bine, deoarece, dat fiind că ești tot atât de frumoasă ca oricare dintre ele, s-ar putea ca domnul Bingley să te placă cel mai mult.
- Dragul meu, mă măgulești. Desigur am avut și eu epoca mea de frumusețe, dar nu pretind că aș mai fi cine știe ce acum. Când o femeie are cinci fete mari, trebuie să renunțe să se mai gândească la propria-i frumusețe.
- Adeseori, în asemenea cazuri, o femeie nu prea mai are cine știe ce frumusețe la care să se gândească.
- Dar, dragul meu, trebuie să-i faci neapărat o vizită domnului Bingley când va deveni vecinul nostru.
- Este mai mult decât îți pot promite, crede-mă.
Dialogul dintre domnul și doamna Bennet din acest fragment scoate în evidență personalitățile lor contrastante: doamna Bennet este energică, entuziasmată și obsedată de căsătoria fiicelor, în timp ce domnul Bennet este ironic, calm și observator, deseori amuzat de reacțiile soției. Se conturează și primele impresii despre fiice: Jane este frumoasă și blândă, Lizzy este isteață și independentă. Această scenă arată cum societatea și așteptările sociale influențează fiecare mișcare a personajelor și pregătește cititorul pentru conflictele și relațiile care se vor dezvolta pe parcursul romanului.
Capitolul III
Toate întrebările pe care doamna Bennet, cu ajutorul celor cinci fiice ale sale, le-a putut pune cu privire la domnul Bingley, n-au fost totuși de ajuns pentru a-i smulge soțului sau o descriere mulțumitoare a acestuia. L-au atacat în fel și chip - cu întrebări directe, cu insinuări istețe și aluzii ocolite - dar el le-a dejucat cu dibăcie toată iscusința și, până la urmă, au fost silite să accepte informațiile de mâna a doua de la vecina lor, Lady Lucas.
Raportul acesteia era mai mult decât favorabil. Sir William rămăsese încântat. Domnul Bingley era tânăr, foarte chipeș, extrem de simpatic și - pentru a încununa totul - avea intenția să vină la viitoarea reuniune cu un grup mare de prieteni. Nimic nu putea fi mai încântător! A iubi dansul însemna un prim pas către a te îndrăgosti; și inima domnului Bingley stârnea foarte vii speranțe.
- Dacă mi-aș putea vedea una dintre fete fericit căsătorită la Netherfield, spuse doamna Bennet soțului sau, și pe toate celelalte tot atât de bine măritate, n-aș mai avea ce dori.
După câteva zile, domnul Bingley întoarse vizită și petrecu cu domnul Bennet, în bibliotecă, vreo zece minute. Nutrise speranța de a fi admis în prezența tinerelor domnișoare, de a căror frumusețe auzise atâtea; dar îl văzu numai pe tatăl lor. Doamnele au fost ceva mai avantajate pentru ca ele avură norocul să constate - de la o fereastră de sus - ca tânărul purta o haină albastră și călărea pe un cal negru.
Curând după aceasta i se trimise o invitație la masă, iar doamna Bennet alcătuise deja un meniu care să facă cinste artei sale de gospodină, când sosi un răspuns ce amina totul.
Domnul Bingley era obligat să fie în oraș în ziua următoare și, ca atare, îi era imposibil să accepte onoarea ce i se făcuse etc... Doamna Bennet fu foarte dezamăgită. Nu-și putea închipui ce treburi avea la oraș, atât de curând după sosirea lui în Hertfortshire; și începu să se teamă că s-ar putea ca domnul Bingley să zboare mereu dintr-un loc în altul și să nu se stabilească niciodată la Netherfield, cum ar fi trebuit să facă. Lady Lucas i-a liniștit puțin temerile sugerându-i că dânsul plecase la Londra numai ca să-și aducă prietenii la bal; și în curând se zvoni că domnul Bingley urma să vină cu douăsprezece doamne și șapte domni.
Fetele s-au întristat auzind de numărul atât de mare de doamne; dar s-au consolat în ajunul balului, când au aflat ca, în loc de douăsprezece, a venit de la Londra numai cu șase persoane - cele cinci surori ale sale și un văr. Când însă grupul și-a făcut apariția în salon, se compunea numai din cinci, cu totul - domnul Bingley, cele două surori ale sale, soțul surorii celei mari și încă un bărbat tânăr.
Domnul Bingley era chipeș și avea maniere de domn; o ținută frumoasă și o purtare simplă, neafectată. Surorile sale erau femei subțiri, cu un aer foarte la modă. Cumnatul lui, domnul Hurst, părea să fie un domn; dar prietenul său, domnul Darcy, atrase atenția întregului salon prin distincția persoanei sale - înălțimea, trăsăturile frumoase, expresia nobilă - și prin zvonul care, cinci minute după ce intrase, era pe buzele tuturor, că ar avea zece mii pe an. Domnii au declarat că era un bărbat de toată frumusețea; doamnele, că era mult mai frumos decât domnul Bingley; și a fost privit cu mare admirație cam jumătate din seara aceea, până când comportarea lui a produs o indignare care a răsturnat valul popularității câștigate: pentru că descoperiseră că era mândru, că se credea superior celorlalți, că era imposibil de mulțumit; și nici toată marea lui moșie din Derbyshire nu l-a mai putut atunci salva de a fi socotit un om cu o purtare dezagreabilă, respingătoare; era de necomparat cu prietenul sau.
Domnul Bingley făcuse imediat cunoștință cu toate persoanele mai importante din salon, fusese plin de viața, expansiv; dansase fiecare dans, îi păruse rău că balul se sfârșise atât de devreme și spusese că va da el însuși un bal la Netherfield. Asemenea însușiri grăiau de la sine.
Se prezintă foarte frumos atmosfera unui bal și modul în care oamenii își formează primele impresii unii despre alții. Domnul Bingley este descris ca fiind plăcut, sociabil și plin de energie, ceea ce îl face imediat simpatizat de cei din jur. În contrast, apariția celuilalt tânăr, domnul Darcy, stârnește inițial admirație datorită aspectului său elegant, însă comportamentul lui mândru și distant schimbă rapid părerea oamenilor despre el. Fragmentul evidențiază cât de mult contează atitudinea și felul în care te porți cu ceilalți, nu doar aspectul.
Capitolul V
Cale de o mică plimbare de la Longbourn, locuia o familie cu care familia Bennet era deosebit de strâns legată. Sir William Lucas se ocupase în trecut cu negoțul la Meryton, unde făcuse o avere frumușică și se ridicase la rangul de cavaler printr-o suplică adresată regelui, pe vremea când era primar. Rangul i se urcase, poate, la cap. Îi provocase silă pentru ocupația și reședința sa într-un târgușor și, părăsindu-le pe amândouă, se strămutase cu familia într-o casă, cam la o milă de Meryton, numită de atunci Lucas Lodge, unde putea cugeta cu plăcere la propria sa importanță și descătușat de treburi, se putea ocupa exclusiv cu politețea față de toată lumea. Cu toate că se simțea îmbătat de rangul sau, lucrul acesta nu-l făcea trufaș; din contră, era numai amabilitate față de fiecare. Inofensiv, prietenos și îndatoritor din fire, prezentarea sa la Palatul St. James îl făcuse și curtenitor.
Lady Lucas era o femeie foarte cumsecade, nu prea deșteaptă, și deci o vecină prețioasă pentru doamna Bennet. Aveau mai mulți copii. Cel mai mare, o tânără fată cam de douăzeci și șapte de ani, inteligentă și cu mult bun simț, era, prietena intimă a Elizabethei.
Fiind absolut necesar ca domnișoarele Bennet și domnișoarele Lucas să se întâlnească pentru a comenta un bal, dimineața următoare petrecerii le aduse pe cele dintâi la Longbourn ca să audă și să se facă auzite.
- Dumneata ai început seara bine, Charlotte, îi spuse doamna Bennet, cu o politicoasă stăpânire de sine, domnișoarei Lucas. Dumneata ai fost prima aleasă a domnului Bingley.
- Da, dar se pare că i-a plăcut cea de-a doua mai mult.
- Ah, vrei să spui Jane, probabil pentru că a dansat de două ori cu ea. Cu siguranță, asta părea a fi admirație. Cred că, de fapt, a admirat-o. Am auzit ceva despre asta, dar nu prea știu bine ce - ceva în legătură cu domnul Robinson.
- Poate vă gândiți la conversația auzită de mine din întâmplare, intre domnul Bingley și domnul Robinson; nu v-am pomenit nimic despre asta? Domnul Robinson l-a întrebat cum îi plăceau petrecerile noastre la Meryton și dacă nu era de părere că la serată se aflau o mulțime de femei drăguțe, și pe care o socotea cea mai drăguță, iar el i-a răspuns prompt la ultima întrebare: "Oh, cea mai mare dintre domnișoarele Bennet, fără îndoială; nu pot exista două păreri în chestiunea asta".
- Pe cuvântul meu! Dar a fost un răspuns foarte hotărât; asta, într-adevăr, pare să însemne că... totuși, poate să nu ducă la nimic, știți.
- Cele auzite de mine au fost mai cu tâlc decât cele auzite de tine, Eliza, spuse Charlotte. Domnul Darcy merită mai puțin să fie auzit decât prietenul sau, așa e? Biata Eliza! Auzi, să fii doar acceptabilă!
Se observă viața socială a personajelor și relațiile dintre familiile din comunitate. Autorul descrie într-un mod detaliat mediul în care trăiesc personajele, punând accent pe comportamentul, reputația și legăturile dintre ele. Familia Bennet și familia Lucas sunt prezentate ca fiind apropiate, iar conversațiile dintre personaje arată interesul lor pentru evenimentele sociale și pentru relațiile dintre tineri.
De asemenea, fragmentul evidențiază importanța balurilor și a întâlnirilor sociale, care reprezentau ocazii prin care oamenii se cunoșteau mai bine și își formau impresii unii despre alții. Prin dialogul dintre personaje se observă curiozitatea și entuziasmul acestora față de relațiile care ar putea apărea între tineri, dar și modul în care fiecare gest sau alegere este atent analizată.
