Vineri seară, 15 aprilie 1977, la numai șase săptămâni de la cutremur, în Club A este organizată o seară specială la care participă membrii clubului și invitații speciali.
Invitați speciali sunt: Liviu Tudan & Band (Puiu Delioran - tobe; Nicky Bucaciuc - chitară bas, Experimental Q, Grup 74) și Catena (Anca Vijan Graterol - chitară/vocal; Lidia Creangă-Rich - tobe; Ortansa Păun-Elberg - flaut/saxofon; Elvira (Vivi) Iancu - chitară bas) - muzică rock; Nicu Vladimir, Gheorghe Gheorghiu și Alexandru Andrieș - muzică folk; Dan Tufaru, George Mihăiță, Radu Gheorghe - din lumea teatrului; poetul Ioan Nicolescu. Jazzul este reprezentat de Dragoș Nedelcu (Big Bandul Universității, condus de Bițu Mărgărint).
Evenimentul este important pentru Institutul de Arhitectură, dovadă prezența unor cadre didactice care apar într-o imagine (neclară, dar totuși document): Tiberiu Benedek, Mihail Caffé și Stoicescu (sociologie).
Reconstituirea numelor celor prezenți o datorez în mare măsură jurnalistului și criticului muzical Doru Ionescu, alertat de un prieten comun de pe Facebook: "Ce imagini!! Documente despre istoria rockului românesc. Doru Rocker Ionescu, aruncă un ochi aici!" Urmează o extraordinară cursă de identificare. Citez din comentariile din vara anului 2020: "... am identificat, cu ajutorul fotografiilor, pe basistul Nicky Bucaciuc (Experimental Q, Grup 77) și pe bateristul Puiu Delioran... basista Elvira Iancu... dar nu și pe pianist" și apoi: "L-am găsit și pe pianist, via Iulian Vrabete: este Dragoș Nedelcu, pianist la Big Bandul Universității, condus de Bițu Mărgărint (unde și Iulian a fost basist; avem imagini de la Sibiu Jazz 1979), actualmente în Germania."
În fotografiile cu publicul se recunoaște tânărul Dorian Ciubuc (cel care avea să devină, după '89, unul dintre cei mai importanți organizatori de evenimente concertistice), care povestește: "Țin minte că Liviu a avut o mare poftă de cântat. S-a așezat și la pian și a cântat Georgia... printre alte multe piese."
Liviu Tudan a făcut o seară colosală, de aceea apare în foarte multe dintre fotografiile mele. Împreună cu formația sa a deschis seara și a polarizat publicul. După el au urmat Dan Tufaru și poetul Ioan Nicolescu, considerat poetul artiștilor avangardiști din anii '70. Consultând presa vremii, am aflat că a fost un poet excentric, absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din București, doctor în filosofie, autor al versurilor unor cântece folk îndrăgite în acei ani. Din păcate, nu știm ce a recitat în acea seară. În fotografii îl vedem fie în fața microfonului, în prezența lui Nicu Vladimir și a lui George Mihăiță, fie ascultând ce îi șoptește Dan Tufaru la ureche.
George Mihăiță preia apoi microfonul și continuă "seara de teatru". Urmează un personaj des întâlnit atât în facultate, cât și în Club A: o prezență blândă, aproape serafică, cu privire de martir - Nicu Vladimir, absolvent al Institutului de Arte Plastice "N. Grigorescu", secția pictură. Își cântă profunda durere care îi sfâșie sufletul tânăr. Recunosc că privirea lui m-a impresionat atunci la fel de mult ca și acum, după 43 de ani. L-am fotografiat atras de durerea, înțelegerea, suferința, compasiunea din frumoșii lui ochi. Acum am senzația că el înțelegea mai mult decât noi ceilalți ce se întâmpla cu generația noastră și vedea cu ochii minții ce avea să urmeze. Ar fi interesant să aflăm ce a cântat atunci. Nu știu dacă cuvintele spuneau mai mult decât privirea. Citez din Rock Generation, 1977: "Dar, Doamne, acești oameni tineri, generația mea, căutându-și, printre nervi spintecați, căutându-și, căutându-și, înnebunitor, libertatea..."
Poate cel mai savuros moment al serii a fost cel al lui Radu Gheorghe. A cântat la vioară, a recitat, a dansat, a electrizat publicul. Mi-a rămas în memorie poezia pentru copii Brăduleț, brăduț, drăguț, ninge peste tine, la care pereții Clubului A se zguduiau de râsul nostru. Anca Vijan Graterol scria ulterior pe Facebook că își amintește momentul "când Radu Gheorghe a fugit pe scenă după o muscă, iar după ce a prins-o i-a părut rău și a început să-i facă respirație artificială... Am râs cu lacrimi..."
Jazzul, cu Dragoș Nedelcu la pian, a mai domolit atmosfera, după care Gheorghe Gheorghiu și colegul nostru Alexandru Andrieș au continuat cu muzică folk. Seara s-a încheiat așa cum începuse: rock la deschidere, rock la final. Formația "Catena" a făcut să duduie pereții clubului. Anca Graterol m-a ajutat să aflu componența exactă a grupului în acea seară: Anca Vijan Graterol, Lidia Creangă-Rich, Ortansa Păun-Elberg și Elvira (Vivi) Iancu.
Peste două săptămâni urma să fie demolată biserica Ienii, primul dintre numeroasele lăcașuri de cult bucureștene care aveau să dispară (povestea aici). Va urma o perioadă de demolări brutale, la care vom asista ca simpli spectatori, fără să înțelegem absurditatea spectacolului. Cutremurul rănise Bucureștiul, iar conducerea țării avea să continue distrugerea orașului, a vieții lui artistice și spirituale. Viața generației noastre.
(Mulțumiri: Anca Vijan Graterol, Anda Niculina Pittiș, Lidia Creangă-Rich, Doru Ionescu, Dorian Ciubuc pentru amintiri și identificarea unor personaje din imagini, Dinu Lazăr pentru restaurarea genială a fotografiilor.)
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
