De la mister la marfă - Despre trup. Anatomii, redute, fantasme

Trupurile noastre sunt complet desacralizate de societatea hipermodernă și ultratehnologizată în care trăim, precum și de stilul de viață transparent al cotidianului nostru, în care urmele misterului au devenit incontestabil evanescente. Ce a devenit corpul azi? Adesea pare a fi o marfă. Este un "obiect vizual" supralicitat, supraexpus, supravalorificat și supraestimat până la suprasaturație. Aproape că este tratat ca un simplu obiect de agrement sau de studiu, însă multiplele dimensiuni ale corpului uman, așa cum ne-au fost ele înfățișate de către colosalii maeștrii ai picturii sunt rafinat, sensibil și pătrunzător contextualizate și cercetate de către Victor Ieronim Stoichiță, făcând savurarea unui tablou mai accesibilă, analizând simbolurile și codificările lui, precum și conjuncturile istorice fără de care nicio operă de artă nu poate fi descifrată și interiorizată.

Astăzi trupul a devenit o banalitate; suntem obișnuiți să vedem trupuri expuse, majoritar dezgolite, chiar modificate, pictate, "îmbunătățite" sau nu peste tot. Suntem înconjurați de trupuri și trupul pare a nu mai avea nicio taină. Dar cândva el a reprezentat un mister și o adevărată provocare de reprezentare pentru artiștii care au contribuit la formarea depozitului nostru de imagini.

Volumul Despre trup. Anatomii, fantasme, redute, publicat la editura Humanitas în condiții remarcabile și cu ilustrații excepționale, semnat de un mare aristocrat al spiritului - Victor Ieronim Stoichiță - ilustru profesor de istoria artei în Elveția (insuficient prezent în lumea artei românești) propune trei analize ale reprezentării corpului:
reprezentarea corpului și fascinația față de corp în vremea Renașterii
corpul ca element de putere și personaj principal în expunerea puterii
corpul "prezent-absent" în artă.

Corpul uman a suscitat întotdeauna fascinație, interes și provocare. Redarea lui în marile opere ale artei universale este încifrată, enigmatică, infuzată de sensuri și susținută de o tehnică pe cât de imperceptibilă, pe atât de desăvârșită. Aflăm din volum că marii maeștri ai picturii renascentiste nu și-au "format mâna" doar prin crochiuri, desenând la nesfârșit corpuri după model, ci au mers mult mai departe de atât, având activități demne de medici legiști, prin examinarea cadavrelor (Rafael) și chiar prin jupuirea cadavrelor (Michelangelo) pentru a cerceta cu o acribie neasemuită mușchii, oasele, venele și legăturile dintre ele, cercetare dublată de o neostoită trudă și de un talent șlefuit care i-a condus către măiestria ce nu încetează să ademenească ochiul colectiv până în zilele noastre.

Opere ale artiștilor precum Giotto, Tițian, Rafael, Michelangelo, Caravaggio, Velázquez, Cellini, Ghirlandaio sunt subiectele abordate de Stoichiță, dar și alte nume mai puțin cunoscute, însă în egală măsură captivante, nume care completează adecvat harta istoriei vizuale și îndrumă cititorul spre dedesubturile istoriei, religiei și implicit ale artei, limpezind și îmbogățind astfel priceperea unei lucrări. Stoichiță este un bun însoțitor al ochiului istovit de atâta privit al zilelor noastre. Cu un discurs subtil, pasionant, seducător și plin de reflexii fundamentate pe istorie, literatură, teologie, psihanaliză și filosofie, el ghidează privitorul, îl farmecă și îi facilitează procesul privirii și savurării unei lucrări de artă.

Până la excesul de "artă" și de imagini cu trupuri din contemporaneitate, incursiunea în istoria trupului în arta plastică așa cum este ea dezvăluită de Victor Ieronim Stoichiță, prin mijloace nepretențioase, dar prețioase și încântătoare reprezintă o oportunitate de educație, de cunoaștere, de descoperire a rădăcinilor și a parcursului care ne-a adus aici și ne va crea o minte mai ageră și un ochi sensibilizat și mai cultivat atunci când vom contempla un tablou, o sculptură, o persoană și chiar natura însăși.