Prefață la Istorie și istorii

Citiți un fragment din această carte aici.


Cartea aceasta a pornit ca idee în urma întâlnirii cu istoricul Matei Cazacu, când a avut gentilețea să îmi povestească o serie de amintiri din Sinaia copilăriei sale. Cunoscându-i contribuția valoroasă în zona medievisticii și beneficiind de susținerea elegantă a directorilor Editurii Corint (cărora le mulțumesc încă o dată), l-am invitat la o discuție-dialog despre întregul său parcurs ca istoric, despre formarea și activitatea sa în Franța, despre rolul istoriei în structura unei societăți, despre figuri marcante din trecutul românesc, despre profesionalism, implicare, civism și libertate de exprimare. A acceptat cu toată deschiderea, iar dialogul din aceste pagini reprezintă rezultatul unor întâlniri și discuții pline de savoare, în care se simt, de la primul până la ultimul rând, carisma, profesionalismul, umorul fin și delicatețea interlocutorului.

Pornind de la amintirile din Sinaia (cândva regală), mergând pe firul copilăriei, rememorând figurile pline de blândețe ale părinților, ale bunicului, primii ani de școală, colegii și prietenii de altădată, alegerea drumului de istoric, anii de facultate și de la institut, discuția glisează apoi către abuzurile din perioada comunistă, către dificultățile pe care le întâmpină un tânăr cercetător, către riscurile pe care și le asumă când decide să plece din România, către persecuțiile asupra familiei rămase în țară și se termină cu activitatea publicistică remarcabilă, cu implicarea civică de la posturile de radio din diasporă, cu apropierea de soții Lovinescu și cu vocea pe care a reprezentat-o cu mult curaj și eleganță de la Paris. Firul conducător al discuției a fost marcat de pasiunea pentru profesie, dragostea față de familie și față de România, respectul pentru valorile democrației și pentru libertatea de exprimare. A fi istoric nu este doar o profesie, ci un mod de viață, un drum care, odată ales, îți marchează destinul și te obligă atât față de tine însuți, cât și față de cei care te-au format și față de societate. Or, acest crez al profesionalismului, motivației constante și generozității este vizibil în paginile cărții. În virtutea acestor valori, volumul reprezintă - dincolo de o abordare relaxată, presărată adesea cu umor, a trecutului - o lecție de profesionalism și reușită.

Din perspectivă metodologică, am structurat volumul în trei părți distincte, susceptibile în a contura câte o idee despre parcursul, apropierea și activitatea profesională a istoricului în raport cu profesia sa. Astfel, în prima parte, Către istorie, dialogul s-a construit pornind de la biografie, alegerea drumului, formarea, anii de liceu, de facultate și de la institut, amintirile legate de familie, de Sinaia și de București și plecarea în exil. În partea a doua, intitulată Prin istorie, accentul se mută pe detaliile istoriografice, pe câteva dintre personalitățile istoriei noastre, pe controverse istoriografice, mituri, ipoteze și percepții care au dominat spațiul domeniului în ultimii ani. În cea de-a treia parte, Despre istorie, registrul discuției se articulează în jurul unor teze referitoare la discursul istoriografic românesc, la maniera în care se scriu cărțile de istorie, preferința pentru anumite teme, la comparațiile cu școlile istoriografice occidentale și la activitatea istoricului Matei Cazacu la posturile de radio din diasporă. Dialogul rezultat este o pledoarie pentru valorile democratice, libertatea de exprimare, profesionalismul discursului istoric, seriozitatea cercetării și refuzul oricăror imixtiuni de natură totalitară. Este, în structura sa intimă, un dialog despre libertate și pasiunea de a cerceta și de a scoate la iveală noi documente menite a completa discursul despre trecut. La sfârșitul cărții, există și o biografie în care cititorii pot vedea o parte dintre cărțile și articolele istoricului Matei Cazacu, aportul său la discursul istoric românesc și occidental, întregul material fiind organizat sub forma unor secțiuni. Împreună cu dialogul propriu-zis și fotografiile însoțitoare, biografia conturează mult mai clar profilul acestui istoric, cu o contribuție valoroasă în domeniu.

Rezultatul dialogului reprezintă o discuție savuroasă, în cheie optimistă, cu un interlocutor cu darul povestirii, care - dincolo de faptul că este unul dintre medieviștii de marcă ai istoriografiei - este un om cu o deschidere către tot ceea ce înseamnă valorile democrației: libertatea cuvântului, respectul pentru elitele trecutului, precum și recunoștința față de cei care, prin meritele lor, au făcut ca România să fie ceea ce este astăzi. Matei Cazacu însuși este printre cei care, ani de-a rândul, a fost o voce la posturile de radio din diasporă, militând de la acele microfoane pentru libertatea de exprimare, profesionalism și meritocrație.

Dacă istoria - așa cum citează interlocutorul meu - "este produsul cel mai periculos pe care l-a elaborat chimia intelectului", atunci nu îmi rămâne să afirm decât că, în ceea ce privește acest "produs periculos", în condeiul istoricului Matei Cazacu, istoria și-a relevat pe deplin valențele: susținătoare și argumentativă la adresa constructului unei societăți, relevantă și esențială în formarea discursului despre trecut, interesantă și seducătoare în argumentarea tezelor, obligatorie pentru situarea în context și necesară în conturarea unor perspective. Deontologia profesiunii de istoric presupune niște etape distincte - "a fi și a scrie ca un istoric echilibrat înseamnă, în primul rând, consultarea și cântărirea, evaluarea tuturor izvoarelor scrise și / sau orale, pe de o parte, și a lucrărilor altora pe o temă dată, pe de altă parte. Faza următoare constă în definirea subiectului și redactarea întrebărilor pe care istoricul le va pune surselor. Intervine aici competența autorului în aprecierea valorii lor"-, iar Matei Cazacu ne împărtășește, prin cărțile și articolele publicate, că profesionalismul, echilibrul, moderația, prudența, atenția și toleranța sunt reperele incontestabile ale cercetării din acest fascinant domeniu.

Transmit mulțumiri încă o dată domnului Matei Cazacu, precum și întregii echipe editoriale din cadrul Editurii Corint pentru oportunitatea de a putea consemna acest dialog.

(Simona Preda, București, martie 2024)

Citiți un fragment din această carte aici.