A patra aripă - Rebecca Yarros, Editura Storia Books, 2023
Traducere din limba engleză de Maria-Mădălina Udrescu.
Mă îmbrac repede, dar mă simt de parcă toate lucrurile aparțin altcuiva, deși e evident că au fost ajustate pe mărimea mea. Tunica mi-e înlocuită cu o cămașă neagră, strâmtă, care îmi acoperă brațele, și-mi schimb pantalonii largi cu o pereche din piele, care-mi accentuează fiecare rotunjime. Apoi Mira mă ajută să-mi pun un corset tip vestă peste cămașă.
- Ca să nu-ți irite pielea, îmi explică ea.
- Seamănă cu echipamentul pe care îl poartă călăreții în luptă. Trebuie să recunosc că hainele arată destul de impresionant, chiar dacă mă fac să mă simt ca o impostoare. Pe toți zeii, asta chiar se întâmplă!
- Întocmai. Pentru că exact asta vei face. O să intri în luptă.
Combinația de piele și de o țesătură pe care nu o recunosc mă acoperă de la claviculă până la câțiva centimetri sub talie, mi se înfășoară peste sâni și trece de umeri. Pipăi cu degetul tecile cusute în diagonală peste cutia toracică.
- Pentru pumnalele tale.
- Am doar patru, spun și le culeg din grămada de pe podea.
- O să câștigi mai multe.
Când îmi strecor lamele în teci, am impresia că inclusiv coastele mi se transformă în arme. Modelul e atât de ingenios, încât mânerele sunt ușor de apucat.
Abia mă recunosc în oglindă. Arăt ca un călăreț, dar mă simt în continuare ca un scrib.
Violet este blocată între două lumi. O situație de acest fel te poate face foarte confuz, fiindcă nu știi cu adevărat cine ai devenit până când noua viață te schimbă complet. Persoanele din trecut nu mai sunt ca înainte și rămâi fără să știi în cine poți să ai încredere.
......
Mă studiază de parcă aș fi una dintre insectele prinse pe perete în sala de biologie.
- Puterea peceții?
- Încă n-o am, îi spun, păstrând secretă abilitatea de a opri timpul, așa cum m-a sfătuit Xaden.
Ai mai multă încredere în el decât în mine. Din punctul ăsta de vedere, Dain are dreptate, iar vinovăția mă lovește ca un pumn în stomac.
- Înțeleg!
Plescăie din limbă și mă evaluează.
- Știi că frații tăi au fost înzestrați cu peceți extraordinare. Abilitatea Mirei de a crea un scut în jurul ei și al detașamentului e un avantaj excepțional pentru aripă și a fost decorată de numeroase ori pentru curajul dovedit în spatele liniilor inamice.
- Da, Mira este incredibilă, spun, forțându-mă să zâmbesc, mai mult decât conștientă de priceperea surorii mele pe câmpul de luptă.
- Iar Brennan...
Își ferește privirea.
- Vindecătorii sunt extrem de rari și să pierdem unul așa de tânăr a fost o tragedie.
- Cred că tragedia a fost pierderea lui Brennan, precizez, ridicându-mi mai sus rucsacul pe umăr. Însă pierderea peceții lui cu siguranță a fost o lovitură pentru aripă.
- Hmm!
Clipește de două ori, apoi își întoarce privirea glacială asupra mea.
- Da, se pare că linia Sorrengail e binecuvântată, chiar și cu un călăreț... ei bine, așa delicat cum ești tu. Cum cel care te-a ales e Tairn, nu ne putem aștepta decât la o pecete care să cutremure pământul. Ia un loc! Cel puțin vei putea începe cu vrăjile minore date de relicvă.
Mă concediază cu o fluturare de mână.
- Nicio presiune, bombăn.
Ne îndreptăm spre spațiul gol din rândul ocupat de detașamentul nostru.
- Nu te stresa! îmi spune Rhiannon când ne așezăm pe podeaua capitonată. Asta am încercat să-ți reamintesc mai devreme. Ești călărețul lui Tairn.
- Ce vrei să spui?
Îmi pun traista lângă mine.
- Te îngrijorezi pentru integritatea aripii deoarece Riorson ar putea fi nevoit să te viziteze ca să-și facă dragonul fericit, însă nu el e cel mai puternic călăreț al generației noastre. Tu ești!
Îmi susține privirea îndeajuns cât să-mi arate că vorbește serios.
Inima îmi sare în gât.
Pe spatele cărții, se spune că această carte este recomandată fanilor cărților din seria Jocurile Foamei. Când am citit acest capitol, am înțeles în sfârșit de ce. Violet și Katniss sunt două luptătoare care se subestimează enorm, în special atunci când vine vorba de impactul lor asupra altor persoane. Aș putea adăuga alte exemple de scene care m-au făcut să ador ambele personaje, dar asemănarea aceasta mi se pare cea mai importantă.
......
- Trebuie să-l ajutăm pe Liam!
- Mă ocup! spune Tairn, accelerând.
Imediat ce o văd pe Andarna aterizând pe coasta muntelui, unde va fi în siguranță, mă aplec pe gâtul lui Tairn și urcăm mai iute ca niciodată. Vântul îmi răvășește coada, șuvițele libere biciuindu-mi fața, dar îmi țin privirea ațintită asupra lui Deigh și a lui Liam.
Baide își smucește coada, iar spinii veninoși ajung periculos de aproape de gâtul lui Deigh.
- Solzii lui sunt mai puternici decât crezi. Liam e cel în pericol! mă avertizează Tairn, înălțându-se mai mult.
Suntem aproape acolo, când Jack își scoate sabia din teacă și sare de pe spatele lui Baide pe cel al lui Deigh, luându-l pe Liam prin surprindere, în timp ce dragonii se luptă în apropierea turnului spre care ne îndreptăm cu o viteză formidabilă.
Liam abia are timp să sară în picioare înainte ca Jack să-i înfigă sabia în lateral.
- Liam!
Urletul mi se desprinde de pe buze când cizma lui Jack îl izbește în stomac și acesta își recuperează arma, aruncând trupul lui Liam... de pe Deigh.
Nu! Nu! Nu!
Liam cade, fluturând neputincios din brațe și prăbușindu-se în fața noastră.
- Prinde-l! îi comand lui Tairn, îngrozită că nu vom reuși să-l prindem la timp.
Deigh și Baide se izbesc de turn și-l văd pe Jack rostogolindu-se în siguranță pe cea mai înaltă turelă, cu zâmbetul lui sadic atât de larg, încât îl observ de aici.
Tairn face o rotire periculoasă spre dreapta și doar curelele de piele de pe coapse mă țin așezată în șa cât plonjăm după corpul lui Liam. Dragonul negru are aripile strânse, însă aflorimentele sunt prea aproape, iar noi suntem prea sus.
Nu! Gâtul mi se încleștează. Refuz să-l pierd! Nu după ce și-a dedicat atâtea luni să mă țină în viață. Eșecul nu e o opțiune. Pur și simplu... nu e.
- Andarna? strig, deja deschizând fereastra din mintea mea în dosul căreia darul ei strălucește în așteptare.
- Fă-o! spune ea. Concentrează-te pe tot în afară de tine și Tairn.
Are dreptate. N-are rost să mă avânt după Liam dacă Tairn e încremenit.
- Fă-o!
Mă întind după puterea aurie, iar spatele mi se arcuiește când îmi străbate șira spinării, curgându-mi prin degetele de la mâini și de la picioare, învăluindu-mi fiecare celulă din trup înainte să explodeze într-o undă exterioară de șoc care-l ocolește pe Tairn.
Dintr-odată, suntem singurii care ne mișcăm, plonjând pe un cer fără vânt spre corpul împietrit al lui Liam, aflat la nici măcar un metru de stâncile de dedesubt.
Câteva clipe, asta e tot ce avem. Tremur din toate încheieturile din cauza efortului de a menține timpul oprit, pe măsură ce puterea care se scurge din Andarna scade, apoi Tairn își întinde aripile și ghearele, smulgând corpul lui Liam din aer și izbind stâncile cu coada. Abia scăpăm cu viață.
- L-am prins!
Timpul își reia cursul și vântul mă lovește în față în timp ce urcăm, făcând o întoarcere strânsă ca să evităm creasta.
- Andarna?
- Sunt în siguranță! răspunde ea abia șoptit.
Mânia și furia îmi fac sângele să clocotească și-mi ațintesc ochii pe silueta din vârful acelui turn. E ultima dată când ticălosul ăla îmi mai atacă prietenii sau încearcă să mă omoare.
Feirge apare de dedesubt cu Rhiannon, care are brațele întinse, iar Tairn încetinește cât să i-l transfere pe Liam. E în viață... Trebuie să fie! Nu accept alt deznodământ.
Cu coada ochiului, îi văd pe Cath și pe alți dragoni venind dinspre nord, exact când un alt detașament se lansează de pe stânca aflată deasupra.
Baide e în aer în spatele nostru, îndreptându-se spre nenorocitul ei de călăreț, care încă se umflă în pene în vârful turnului ăluia blestemat.
- Urcă! îi ordon lui Tairn.
Îmi scot un pumnal de la coaste și-mi las o mână liberă, așteptând să-mi desprind chingile când va sosi momentul.
- N-o să te dai jos din șa! urlă Tairn și avansăm, lăsându-l în urmă pe dragonul portocaliu mai mic.
Tairn întoarce capul spre stânga și eliberează o trombă de foc spre linia dragonilor din Prima Aripă, un avertisment să stea deoparte.
O putere tot mai mare îmi sfârâie în piept când îmi ațintesc privirea asupra lui Jack. Pe măsură ce ne apropiem, pot vedea bucuria bolnavă care-i luminează chipul și sângele care-i picură de pe sabie. Sângele lui Liam.
Un dragon imens se profilează la orizont. Nu trebuie să mă uit sau să-mi deschid simțurile ca să știu că e Xaden, însă n-am timp de pierdut cu el. Tairn urcă mai repede decât oricând, iar puterea îmi freamătă pe piele, făcându-mi sângele să fiarbă.
Dacă până aici mi-a fost, dacă puterea o să mă mistuie, naiba să mă ia dacă nu-l iau pe nemernicul ăla cu mine! Tairn e rezistent la foc, dar Jack nu.
- Mai repede! strig, disperată că nu vom reuși să ajungem la timp.
Tairn se năpustește spre turn, dând din ce în ce mai repede din aripi, iar eu îmi arunc instinctiv mâinile înainte, de parcă aș putea proiecta toată puterea care se zvârcolește în mine spre inamicul care a încercat să-mi ucidă prietenul și care a încercat să mă ucidă cu fiecare ocazie.
Sfârâitul magiei crește până când se transformă într-un vârtej fatal de energie și, cu toate că am picioarele bine ancorate, puterea atinge punctul culminant și acoperișul Arhivelor mele se dezintegrează. Energia trosnește deasupra mea, în jurul meu, învăluindu-mi picioarele.
Sunt cerul și puterea tuturor furtunilor care s-au dezlănțuit vreodată.
Sunt infinită.
Un țipăt îmi sfâșie gâtul chiar în momentul în care fulgerele despică bolta cu un bubuit asurzitor.
Dâra de un albastru-argintiu, aducătoare de moarte, se izbește de turn, distrugând clădirea. Sar scântei și fragmente de piatră, însă Tairn se înclină într-o parte ca să evite explozia, iar eu mă răsucesc în șa. Jack se prăbușește de pe versantul muntelui într-o avalanșă de bolovani căreia știu că nu-i va supraviețui.
După felul în care țipă Baide sub noi, și ea știe asta.
Mâinile îmi tremură când îmi vâr pumnalul curat înapoi în teaca de la coaste. Singurele pete de sânge ce vor fi găsite mânjesc pietrele de dedesubt, cu toate că mă uit la mâinile mele de parcă ele ar trebui să fie mânjite de roșu.
Tairn rage, eliberând un sunet inconfundabil de mândrie.
- Mânuitor de fulgere!
Aici, totul devine real pentru Violet. Avea nevoie doar de un moment de răzbunare ca să iasă la suprafață puterea ei.
