Reguli pentru crima perfectă - Peter Swanson, Editura Litera, 2022
traducere din limba engleză de Andreea Năstase.
- Excelent. Vă mulțumesc. Păru să se scurgă în scaun, cu umerii căzuți și capul la același nivel cu al meu. Peste câteva clipe vorbi iarăși: Ați auzit de Robin Callahan?
Robin Callahan, prezentatoare la o televiziune locală, fusese găsită cu un an și jumătate în urmă împușcată în casa ei din Concord, la vreo patruzeci de kilometri de Boston. Cazul ținea în continuare prima pagină a jurnalelor de știri și, în ciuda suspiciunilor care planau asupra fostului ei soț, nu se făcuse nici o arestare.
- Despre crimă? Da, sigur că am auzit.
- Dar despre Ray Bradshaw?
Mi-am scormonit mintea câteva secunde și am clătinat din cap.
- Nu, nu cred.
- Locuia la Dennis, în Cape Cod. În august a fost găsit mort în garajul lui, bătut crâncen.
- Nu, i-am răspuns.
- Sunteți sigur?
- Sigur.
- Atunci, ați auzit de Ethan Byrd?
Numele sună cunoscut.
- Student la UMass Lowell, dispărut de mai mult de un an.
- Ah, da.
Îmi aminteam de caz, dar detaliile îmi scăpau.
- A fost găsit îngropat într-un parc din orașul lui de baștină, Ashland, la vreo trei săptămâni după ce fusese dat dispărut.
- Da, sigur că știu. A fost în toată presa. Credeți că există o legătură între aceste crime?
Se aplecă în față pe scaunul din lemn, vârî o mână în geantă, dar și-o retrase iute, ca și cum ar fi vrut să scoată ceva și s-ar fi răzgândit.
- La început nu ne-am gândit la asta, dar toate cazurile au rămas nerezolvate. Până când cineva a remarcat numele. Făcu o pauză, așteptând parcă s-o întrerup, apoi continuă: Robin Callahan. Jay Bradshow. Ethan Byrd.
- Simt că am picat un test, am răspuns după o pauză de reflecție.
- Puteți să vă mai gândiți sau pot să vă ajut.
- Numele lor au legătură cu păsările.
Femeia încuviință.
- Corect. Un măcăleandru, o gaiță și, în sfârșit, o pasăre oarecare. Da, știu că pare forțat. Îmi dau seama, dar... fără să intru în detalii, vă pot spune că după fiecare crimă poliția locală a primit... ceva ce seamănă cu un mesaj de la criminal.
- Așadar, cazurile au legătură?
- Da, așa se pare. Însă nu doar numele ne dau de bănuit. Nu vi se pare ceva ciudat? Vă întreb în calitate de expert în literatura criminalistică.
Am ridicat ochii la tavan, încercând să mă concentrez.
- Sună a ficțiune, a poveste cu un ucigaș în serie. Ca la Agatha Christie.
- Un roman anume? mă întrebă ridicându-se în scaun.
- Îmi vine în minte cartea Un buzunar plin cu secară, fără să-mi dau seama de ce. Era cu păsări?
- Nu știu, dar nu la ea mă gândeam.
- Cred că seamănă și cu Ucigașul ABC, am spus
Agenta Mulvey mi-a zâmbit larg, ca la o ceremonie de premiere.
- Da. Asta e cartea la care mă gândeam.
- Pentru că victimele nu sunt legate prin nimic, cu excepția numelor.
- Exact, dar nu numai asta, ci și mesajele primite la secția de poliție. În carte, scrisorile primite de Poirot sunt semnate de ucigaș "A. B. C."
- Ați citit-o, nu-i așa?
- Când aveam paisprezece ani. Am citit toate cărțile Agathei Christie, deci e puțin probabil să-mi fi scăpat.
- E una dintre cele mai bune, i-am zis. N-o să uit niciodată intriga aceea. O serie de crime, fără legătură între ele, dacă nu iei în considerare numele victimelor. Mai întâi este omorât cineva cu inițialele A. A., într-un oraș al cărui nume începe cu litera A, apoi cineva cu inițialele B. B. este ucis în orașul cu B și așa mai departe. Aflăm că făptașul, vrând să ucidă acele persoane anume, a îndreptat autoritățile pe pista unui dement, a unui criminal în serie.
- Așa credeți?
- Da. Una dintre cele mai bune cărți ale Agathei Christie, fără îndoială.
- O s-o recitesc, dar m-am uitat pe Wikipedia, ca să-mi împrospătez memoria. Și în carte apărea o a patra crimă.
- Da, așa este. Numele ultimei persoane asasinate începea cu litera D. La sfârșit ni se dezvăluie că ucigașul viza o singură victimă, dar a comis mai multe crime ca să lase senzația unui dezechilibrat. Prin urmare, celelalte sunt elucidate de la sine.
- Așa scrie în rezumatul de pe Wikipedia. Persoana cu inițialele C. C. era sortită pierii de la bun început.
- Bun, am zis, începând să mă întreb ce voia de la mine.
Venise la o librărie specializată în povești cu detectivi fiindcă avea nevoie de carte? Atunci, de ce nu mi-o ceruse la telefon? Dacă avea nevoie de un angajat oarecare al librăriei, de ce nu intrase direct?
- Îmi mai puteți spune altceva despre romanul acesta? Doar dumneavoastră sunteți expertul.
- Credeți? Nu tocmai, dar ce vreți să aflați mai precis?
- Nu știu. Orice. Speram să aflu mai multe...
- În afara faptului că un individ ciudat intră în fiecare zi în magazin și cumpără un exemplar din Ucigașul ABC, nu văd ce altceva v-aș mai putea spune.
Ridică ochii surprinsă, dar, dându-și seama aproape instantaneu că glumeam sau, mai bine zis, încercam să fac o poantă, zâmbi complice.
- Credeți că există o legătură între aceste crime și carte? am întrebat-o.
- Sunt convinsă. Ar fi culmea să nu existe.
- Vreți să spuneți că cineva a luat drept model acțiunea din roman ca să acopere o crimă? Că cineva l-a ucis cu sânge-rece pe Robin Callahan, după care i-a omorât pe ceilalți ca să lase impresia unui criminal obsedat de păsări?
- E posibil, răspunse agentul Mulvey frecându-și partea din stânga a nasului, sub ochi.
Avea până și mâinile de o albeață ireală și nu folosea ojă. Tăcea. Participam la o discuție ciudată, întreruptă de multe pauze. Poate spera că voi umple eu tăcerea cu vorbe, așa că am decis să nu spun nimic.
- Cred că vă întrebați de ce am venit la dumneavoastră, rosti într-un sfârșit.
- Chiar așa.
- Înainte să vă explic, dați-mi voie să vă mai relatez un caz.
- În regulă.
- E foarte posibil să nu fi auzit de el. Un bărbat pe nume Bill Manso a fost găsit lângă calea ferată din Norwalk, în statul Connecticut. Făcea naveta cu trenul, așa că inițial a părut că a sărit din mers. Ulterior însă, a reieșit că fusese omorât în altă parte și aruncat lângă șine.
- Aveți dreptate. Nu am auzit de acest incident, am zis clătinând din cap.
- Vă amintește de ceva?
- Ce să-mi amintească de ceva?
- Natura decesului.
- Nu, nu cred, i-am răspuns fără convingere.
De fapt, îmi suna cunoscut, dar îmi venea greu să-mi amintesc de unde.
Se lăsă iarăși o tăcere lungă.
- N-ar fi mai bine să-mi spuneți direct ce vreți de la mine? am stăruit.
Agenta deschise fermoarul genții și scoase o singură coală de hârtie.
- Vă aduceți aminte de lista pe care ați postat-o pe blogul librăriei în 2004? O listă cu titlul "Opt crime perfecte"?
Am ales să scriu în săptămâna aceasta despre cartea Reguli pentru crima perfectă de Peter Swanson, o carte polițistă, cu o poveste destul de clasică.
Povestea se învârte în jurul unui librar care scrie pe blogul lui o listă fictivă cu "8 crime perfecte din literatură", iar un criminal începe să le chiar pună în practică. O agentă FBI îl contactează pe librar pentru a încerca să depisteze criminalul.
O poveste captivantă, care pe mine a reușit să mă țină cu sufletul la gură, m-a făcut să dau pagină după pagină și să o termin foarte repede. Este scrisă într-un fel special - naratorul nu e tot timpul complet sincer și cumva acest fapt face ca tensiunea să fie sporită. Ritmul nu este extrem de alert, dar atmosfera tensionată compensează. E însă departe de a fi o carte cu acțiune de tip blockbuster.
