Când totul e adevărat - Erin Watt, Editura Trei, 2020
Traducere din limba engleză de Oana Dușmănescu.
Nu pricep ce vrea să spun. Se așteaptă să-i recit povestea vieții mele? Păi, m-am născut în California. Locuiesc în El Segundo. Părinții mei au murit într-un accident de mașină când aveam 15 ani.
Sau poate vrea chestii din categoria Știați că...? Verdele e culoarea mea preferată. Mi-e teamă de fluturi. Urăsc pisicile.
Cred că deruta mi se citește pe chip, pentru că Jim îmi dă câteva idei.
- Ce anume te interesează? Ce vrei să faci după ce termini liceul?
- Ah, am terminat deja liceul, recunosc eu.
- Ești la facultate?
Claudia, PR-ista, se răsucește și se încruntă la Paisley.
- S-ar putea să fie nevoie să lipsească de la cursuri. Câți ani ai, mai spune-ne o dată?
- 17.
- Vârsta majoratului în California este 18.
Acest amănunt vine din capătul mesei, unde stau avocații, la plural. Claudia face disprețuitor semn cu mâna.
- les împreună. Nimic mai mult. În plus, publicul lui Oakley e format în majoritate din adolescente. Dacă ar fi cineva mai mare ca vârstă, n-ar mai avea același impact.
Se întoarce spre mine.
- Acum cu ce te ocupi?
- Muncesc. Mi-am luat un an liber ca să-mi ajut familia.
Am spus-o de atâtea ori, dar gândul la mama și la tata încă-mi face inima să se strângă.
- Părinții lui Paisley și ai lui Vaughn au murit acum cațiva ani, explică Jim.
Paisley și cu mine ne crispăm când toți cei prezenți la masă ne aruncă priviri pline de milă. În afara Claudiei, care surâde.
- Minunat! O orfană inteligentă și curajoasă, zice ea, iar glasul ei e atât de pițigăiat și zgomotos, că-mi rănește urechile. Povestea e din ce în ce mai mișto. Fata asta e exact ceea ce căutăm.
Noi? Acum sunt și mai derutată. Credeam că e vorba despre mine, care mă voi preface că sunt iubita lui Oakley Ford. Deci de ce mă aflu într-o sală de ședințe plină de străini? Viitorul meu fals iubit n-ar trebui să fie și el aici?
- Plănuiești să mergi la facultate? întreabă Jim.
Dau aprobator din cap.
- Am intrat la USC și la Cal State, dar am amânat pentru toamna viitoare.
Îmi șterg palmele transpirate de jeanși și-mi repet la infinit discursul exersat despre cum voiam să experimentez viața adevărată înainte de a merge la școală, dar cum, în cele din urmă, m-am hotărât că voi fi profesoară.
Cu coada ochiului, observ că "echipa" Claudiei ia silitoare notițe. Mărturisesc că-mi place să desenez și asta îmi atrage câteva priviri interesate din partea diviziei PR.
- Te pricepi? întreabă direct Claudia.
Ridic din umeri.
- Sunt bunicică, aș spune. Fac mai ales schițe în creion. De obicei, portrete.
- E modestă, zice ferm Paisley. Desenele lui Vaughn sunt uimitoare.
Ochii albaștri al Claudiei sclipesc de entuziasm. Se întoarce spre echipa ei, apoi patru glasuri chițăie la unison:
- Fan art!
- Scuze... poftim? întreb uluită.
- Așa vom imagina primul contact. Ne-am tot stors creierul cu tot feluri de întâlniri online, dar toate păreau atât de forțate! Asta are potențial. Imaginează-ți... postezi pe Twitter o schiță superbă pe care i-ai făcut-o lui Oakley și ești uluită când vezi că el îți răspunde!
Tipa cu voce pițigăiată din echipa de PR a lui Oakley începe să facă gesturi rapide cu mâinile, devenind din ce în ce mai entuziasmată de povestea pe care o construiește.
- Iar cei care-l urmăresc vor observa, pentru că el răspunde foarte rar pe Twitter. Oakley îți spune că desenul lui l-a mișcat. L-a făcut să lăcrimeze. Vă mai scrieți pe Twitter de câteva ori și apoi... zice ea și face o pauză pentru efect maxim. El devine followerul tău.
Mi se pare foarte interesant faptul că Vaughn ajunge să fie într-o relație falsă cu o celebritate doar pentru că șeful surorii ei a văzut un portret de-al ei. Cei doi nu s-ar fi întâlnit niciodată în circumstanțe normale. Este haios cum soarta unui om poate fi schimbată datorită unui singur amănunt.
........
- Deci, dacă tu ești Spencer, pe tine cum te cheamă? îl întreabă Oakley pe Shane, iar eu mă simt prost că nu am făcut prezentările.
- Shane, intervine Paisley înaintea mea. Shane, Spence, ei sunt Ty și...
Șovăie, apoi își coboară vocea.
- Oakley Ford.
Frații mei nici nu clipesc.
- Cântărețul? întreabă Spencer.
Oakley rânjește.
- Mda. Cântărețul.
Gemenii schimbă o privire și ridică din umeri, total indiferenți. Nu cred că vreunul din ei a ascultat vreodată vreun album de-ale lui Oakley Ford, în scurta lor existență. Lor le place muzica heavy metal, ceea ce, probabil, este un lucru bun, pentru că dacă ar fi fost niște mari fani Ford ar fi făcut o scenă.
- Dar îmi puteți spune Oak, zice el vesel, luând o gură de pâine fără s-o înmoaie în bolul cu brânză topită.
- O să ne mai trebuiască mâncare, îi șoptesc lui Paisley.
- Știu, răspunde ea. Cred că poate să mănânce cât gemenii la un loc.
- Și de Ty ce zici? subliniez eu.
Ea se înroșește.
- A, da, și el.
O, Doamne Dumnezeule! Paisley e îndrăgostită de bodyguardul lui Oakley Ford. De-abia aștept s-o tachinez diseară pe tema asta! Nu pot spune că o condamn - tipul chiar e sexy. Prea musculos pentru gustul meu, dar are o față drăgălașă cu pomeți frumoși și ochi de un cafeniu-închis, care-mi amintesc de ciocolata topită.
Apare chelnerița, care ne aduce recipientele cu ulei încălzit și carne proaspătă. Ty îi zâmbește.
- Putem primi și noi două porții?
Ea dă aprobator din cap.
- Sigur. Pentru dumneavoastră și...?
Se întoarce spre Oakley, care se arată brusc interesat de telefonul meu.
- Da, pentru amândoi, spune Ty.
Oakley își lasă din nou capul în jos și se trage cumva mai aproape de mine. Piciorul lui se lipește de-al meu, iar puloverul pe care-l port mi se pare dintr-odată prea subțire, cu brațul lui atât de aproape de mine. Aproape că stăm unul în poala celuilalt. Îi simt mușchii încordându-i-se când se întinde după mâncare.
- Poți să te dai mai încolo?
Mă foiesc pe loc ca să-i arăt cât de incomod stau. Am nevoie de spațiu.
- Nu. De-abia încap pe banchetă.
Gemenii chicotesc.
- Ah, rahat, câți bani trebuie să pun în borcan? face Oakley rânjind.
- Acum o faci intenționat, spun acuzator.
- Contribui și eu la fondul de facultate al gemenilor, zice el, făcându-se baieților cu ochiul.
lar ei zâmbesc larg. Apoi Shane, care nu vorbește decât cu Spencer, începe să-l chestioneze pe Oakley pe tema plăcilor pe care le are. Sunt scurte sau lungi? Sau de dimensiune medie? Are niște roți preferate?
Este cel mai mare interes pe care gemenii îl arată unui străin de câțiva ani încoace. Erau nesăbuiți și nebuni, făceau cascadorii pe bicicletă sau pe placă, dar moartea mamei și a tatei i-a făcut să se simtă vulnerabili și nesiguri. Încă merg cu bicicleta și cu skate-ul, dar nu la fel de frecvent și nu se aventurează departe de casă. De aceea, ideea lui W de a merge la Boyle Heights nu avusese deloc succes.
- Neah, nu m-am mai dat de câțiva ani buni cu placa, recunoaște Oakley. Am încercat, dar mi-e greu să-mi ascund identitatea în locurile publice. Și dacă închiriez tot parcul înseamnă că puștii nu-l mai pot folosi în acel timp. Am renunțat la asta când am început turneele.
Shane dă din cap, dar nu cred că pricepe cât de limitativă poate fi viața lui Oakley. Simt o urmă de milă pentru falsul meu iubit.
- O să te scurgi sub masă ca să te ascunzi? întreb eu.
Vaughn va începe să înțeleagă foarte curând cum este să fii în atenția tuturor. Momentan, poate doar să își imagineze.
.......
Și, exact atunci, se declanșează un flash.
- Trebuie să plec, băieți și fete, murmură Tyrese.
N-am văzut niciodată în viața mea pe cineva să se miște atât de repede. Acum eram în separeu, storcită de Oakley; peste o clipă, el și Tyrese mă goneau, pe mine și pe frații mei, spre ușă.
- Pot să jur că ăla e bodyguardul lui Oakley Ford! chițăie o fată din separeul alăturat. Îl recunosc din documentarul MTV difuzat anul trecut...
Nu mai aud restul frazei, pentru că am ajuns deja în celălalt capăt al încăperii. Tyrese se oprește cât să arunce două bancnote de câte 100 de dolari angajatei de la intrare, îi spune că "ar trebui să fie suficient" și apoi ne împinge pe toți spre ieșire.
Între timp, Oakley râde de se prăpădește.
- Hei! îi aruncă el bodyguardului. Te-au recunoscut!
Tyrese nu zâmbește. Îl împinge pe Oakley pe scaunul din dreapta al unui Mercedes argintiu luxos.
- Haideți! se răstește el și se uită urât la noi toți. Claudia o să vrea să discute cu voi despre faza asta. Dați-mi un mesaj cu adresa voastră și ne vedem acolo.
Stai puțin! Vin la mine acasă? De ce?
Tyrese nu-mi dă nicio șansă să obiectez - se strecoară deja la volanul Mercedesului și pornește motorul.
Mă întorc uluită spre sora mea.
- Ce naiba s-a întâmplat?
Ea oftează.
- Bine-ai venit în minunata lume a lui Oakley Ford!
Tyrese nu glumea. Claudia nu numai că voia să discute cu noi, dar se pare că era atât de important, încât nici măcar n-o putea face la telefon. Toată echipa de PR a lui Oakley ia un elicopter și zboară până în El Segundo. Apoi se urcă într-o flotă de Forduri Escalade și ajung la modesta noastră căsuță, parcând cele trei vehicule imense lângă trotuar. Ca și cum asta nu va atrage atenția nimănui.
Acum suntem cu toții strânși în livingul nostru, prea mic pentru a găzdui atâția oameni. Tyrese stă în prag. Paisley și gemenii stau pe o parte a canapelei. Oakley și cu mine stăm pe cealaltă parte. lar echipa de PR a lui Oakley stă în fața noastră, cu un aer amenințător, în timp ce Claudia își ceartă clientul pentru purtarea sa nechibzuită.
- Ce mama dracului ai avut în cap? strigă Claudia, cu glasul ei de Mickey Mouse. Nu ai voie să iei astfel de decizii fără să te consulți mai întâi cu mine!
Oakley își încrucișează brațele, cu o mină plictisită.
- Vaughn, intră pe Twitter! se răstește Claudia și, când dau să spun ceva, ridică o mână în semn de avertisment. Jur pe Dumnezeu, dacă mă-ntrebi de ce, o să-mi ies din minți!
Are fața mai roșie decât o tomată.
- Mie mi se pare că ți-ai ieșit deja din minți, murmură Oakley pe sub mustață.
Mă căznesc să nu zâmbesc și scotocesc prin sacul meu de pânză după telefon. Deschid Twitterul și aștept cu atenție următoarea comandă a Claudiei.
- Compune un Tweet pentru Oak în care să menționezi că sora ta lucrează la agenția lui, îmi ordonă ea, apoi se întoarce spre Oakley, cu o privire înfricoșătoare. Ești mulțumit de tine, Oak? Ai stricat totul! Tweetul despre sora ei trebuie să fie înaintea primei întâlniri!
Una dintre asistente, Amy, cred, vorbește împăciuitor.
- Planul nostru încă poate să funcționeze, Claudia.O s-o dăm la-ntors și o să spunem că Vaughn i-a transmis lui Oakley numărul ei de telefon, au ieșit împreună și atunci și-au dat seama că sora ei lucrează la Diamond. Se repară ușor chestia asta.
- Sper, mormăie Claudia și pare atât de supărată, că aproape mi se face milă de ea.
Deși această carte nu este foarte imprevizibilă, a reușit să fie o lectură foarte plăcută. Personajele sunt interesante, fiindcă se maturizează în acest aranjament care devine ca un schimb de experiență între stilurile de viață ale lui Oakley și Vaughn. Rămân cu o impresie foarte bună legată de această poveste. M-a ajutat să trec peste o perioadă în care nu aveam așa de mult chef de citit.
