Pînă acum Jurnalul de vacanţă vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina şi Oltea Şerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji şi Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Şarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
În curînd urmează Sankt Petersburg, Iugoslavia, Turcia, 2 Mai şi încă multe alte locuri speciale toate în aceasta rubrică a Atelierului LiterNet.
*****
Mă întorsesem dintr-un sejur scurt dintr-un Luxemburg mohorît şi ploios ... am trimis o poză de-acolo unui prieten, truditor pe meleaguri franceze .... şi m-a iritat răspunsul lui categoric:
Cel mai frumos oraş din cea mai frumoasă ţară din lume !
Vorbea despre acelaşi Luxemburg .. şi am replicat acidă: .... mie nu mi s-a părut mare lucru de oraşul / ţara asta. Ce ţi s-a părut aşa nemaipomenit ? Numa' multe bănci ... nor, ploaie, un palat amărît, un casino dărăpănat.
Nu vreau să trăiesc în Luxemburg ......
Mesajul următor, răspunsul lui, e despre Luxemburgul pe care eu nu l-am văzut decît mult mai tîrziu, şi numai prin ochii lui. Îmi pare rău ca n-am primit mesajul asta înainte de a merge în Luxemburg. Îmi pare bine că au fost nişte ochi prin care am văzut şi ce nu reuşiseră să vadă ochii mei.
Nota mea: aici ar trebui să fie poza care a stîrnit discuţia ... eu o să anexez şi poza cu pricina, deşi nu e clară, e strîmbă, şi probabil cam urîtă.
*****
Vezi tu în dreapta imaginii, la margine de tot, chestia aia ca un acoperiş de terasă ? Ei bine, acolo mănînci cea mai bună Feinerstagszalot mat gebotschte Grumperen din lume ! :)
Ai ratat cea mai bună salată de carne cu cartofi ţărăneşti şi salată din lume. Care e o farfurie uriaşă de porţelan (cum s-au mai văzut), cu carne de vită fiartă în vin şi uşor prăjită, preparată cu smîntînă şi altceva - nu ştiu ce, da' era bun :) ! -, aşezată în mijlocul unei opere de artă din frunze de salată (cum s-au mai văzut) stropite cu oţet adevărat (ceea ce nu s-a mai văzut la tîmpiţei, care o stropesc cu nimic :)...), felii rotunde ultra-fine de roşii (cum s-au mai văzut), alte felii rotunde da' mai mici de castraveţi (văzut), boabe de porumb (care şi-astea s-au mai văzut), dar şi cu andive crude, cubuleţe minuscule de gogoşari atît de muraţi încît se topesc efectiv pe limbă şi te întrebi dacă n-or fi pepeni, muguri albi de pin şi alte chestii vegetale mai greu de identificat da' toate bune. :) Cu o farfurie de ceramică / lut cu cartofi ţărăneşti (văzut) amestecaţi cu alte cubuleţe ultra-fine de piept ardelenesc să zicem (lardoane sunt ele, da' nu ştiu să traduc :) ) precum şi alte chestii care le dădeau un gust mai greu de văzut. :) Totul udat din belşug cu bere Mousel, foarte bună şi-aia. La halbă, nu la porcării de demi de un sfert, ca la urîţi :).
Mai departe...
Eu n-am văzut Elveţia, nu ştiu cum e şi nu po' să zic. Da' văi (o vale, două văi - pentru cei fără diacritice) ca alea din Luxemburg şi viaducte ca alea din Luxemburg şi poduri arcuite peste hăuri ca alea din Luxemburg şi cazemate şi castelaşe şi ruinaşe şi turnuleţe şi apiţe ("ape" la diminutiv) şi aranjamente de peisaj şi fîntînică lîngă pod la 40 de m sub tine şi oameni care se plimbă pe terasele alea etajate sub steaguri etc, şi toate astea pe 5 km pătraţi io n-am mai văzut, de ce să zic ! Şi nu cre' că mai există, uite-aşa ! Şi nici nu vreau să ştiu dacă mai există, fiindcă mie mi s-au părut ca în basme peisajele alea ! :) N-am mai văzut eu pod cu arce sub el :) şi sub care nu ştii la ce să te uiţi mai întîi (că tare frumos e amenajată valea aia), cu alt pod în zare în stînga şi altul şi mai în zare în dreapta, cu castelul impunător (nu'ş ce-o fi, da' era ca un castel din Walt Disney) în faţă şi steagu' deasupra capului şi statuia bizară în dreapta şi cu statuia aurită în stînga şi tu în surplombă peste şi pe lîngă toate astea, nu ştiu, mie mi-a tăiat respiraţia de-atîta frumuseţe...
E drept că era soare, poate pe timp mohorît o fi naşpa, da' acu' te orbea soarele şi luceau turnurile alea poleite (de soare, nu de vopsea, ca la francezi :) !) în faţă peste hău, şi cădeau avioanele din cer mari cît pescăruşii, ba mari cît vapoarele, de ziceai ca acu'-acu' intră în turlele alea, şi era tare frumos şi mie mi-a plăcut şi gata, eeeeeeeee !!! :))
Şi unde mă uitam era frumos şi curat şi liniştit, iar oamenii - de la al mai mic la al mai mare - aveau numa' haine de "o sută de para orice obiect" :) şi nu vedeai unu' prost îmbrăcat, mai ales că era soare şi vedeai ce poartă şi pe deasupra şi pe dedesubt :). Pînă şi chelnerii erau mai bine îmbrăcaţi decît orice francez de-l vezi tu prin Paris ! :))
Şi sunt oameni sănătoşi la cap nu îngîmfaţi ca urîţii, şi se-nroşesc ei cînd greşesc un cuvînt în franceză, nu te iau pe tine că eşti etranger şi nu ştii luxemburgheza, că sunt oameni de munte cu capul pe umeri şi frică de Dumnezeu, nu ca blasfemiatorii şi gomoranii ăştia de francezi babelici de nu le mai ajungi nici pîn' la degetele de la picioare... :)
Şi NU compostezi nenorocitele de bilete de tren acolo, şi NU vine controlul în autobuz, şi NU stă nimeni cu picioarele pe nimic, şi NU e murdar pe jos, şi femeilor NU le e frică să arate bine de tot şi să se îmbrace la fel şi să traverseze singure la 11 noaptea un pasaj subteran, şi NU există decît 2 cerşetori, aia ai gării - monument naţional, cerşetorii aia :) - şi toată lumea e politicoasă şi draguţă şi totul e mic şi cochet şi amabil şi frumos şi e o schimbare ca de la Pămînt la cer (în ordinea asta :) !) de la urîţii ăştia la luxoşii ăia.
M-am simţit aproape ca în ţară (într-o Românie ideală, aşa...) acolo !
Mai ales că erau şi o groază de tipe mişto, da' mişto-mişto, cum numai în România mai vezi ! Şi la noi la firmă în bucătărie. :)
Îi spuneam lui Marius că e ca o Românie de basm cu românii din basm - aia bunii, adică ! Te simţi bine acolo, nu-s cum să-ţi explic, da' te simţi bine ! Eu, cel puţin, aşa m-am simţit...
O fi cazinoul dărăpănat, da' las' să aibă francezii în Sodoma lor cazinouri de-alea poleite (cum am văzut acu' 2 săptămîni la Deauville şi Trouville, că mi-au mîncat diurna pe o zi, ticăloşii ! :), o bucată de candelabru de-acolo e din banii mei :)) !); oricum în Luxemburg nu ştiu cum e că nu l-am văzut, da' nu contează.
Iar ca palatul e mic nu mă deranjează, mi s-a părut teribil de distractiv să te sprijini pe o bucată de Cameră a Deputaţilor, fără să-ţi dai seama, fiindcă arată ca o casă oarecare, deşi era casa unui grup parlamentar, deh ! :), să faci poză unei chestii despre care crezi că aia e Camera Deputaţilor (şi chiar era, da' numa' într-o parte) cînd de fapt făceam Palatului "Mare Ducal" - şi-asta m-a distrat la culme, toate sunt "mari" ducale, nu ducale, he, he :), pînă şi curtea palatului e "curte mare ducală" :))...
Şi în general mi s-a părut amuzant să intri în curtea catedralei şi să ieşi prin aia a Ministerului de Externe :), care minister mai avea ieri şi uşa deschisă şi se vedea masa din sufragerie cu faţa de masă şi tacîmurile de duminică pe ea :), sau să mergi fără să ştii pe o bucată din Serviciul Vizelor şi să te uiţi prin ferestre în altă casă despre care vezi dup-aia că e Preşedinţia Guvernului :). E haios, pe bune, parc-ai fi în Liliput : dacă nu eşti atent, mai calci pe vreun monument naţional, ceva ! :)
Pe scurt, e o ţară mişto cu oameni luxoşi :) şi simpli, cu privelişti magnifice, cu o catedrală bogată, cu mîncare bună şi ca la noi :), cu preţuri aproape pe jumate cît în Franţa şi salarii de zece ori mai mari, o ţară în care "tarabagii" (altfel oameni normali şi ca lumea) vin la taraba din piaţă cu Audi A6 :), în care ăi'lalţi au 1/3 Corvette, Ferrari şi similare plus decapotabile, 1/3 Mercedes şi BMW de vîrf, iar 1/3 se aventurează şi ei cu Laguna şi Passat-ul şi Peugeot-ul 607... M-au îmbolnăvit maşinile alea, nu-ş' cum de nu erau cînd ai fost tu... Poate (iar) unde-acum era soare şi şi-au scos decapotabilele de prin garaje...
O ţară în care azilul de bătrîni e într-un palat ! :), în care străzile poartă numele unui "bienfaiteur de la ville" :) iar bulevardele pe-al unei "soţii a prinţului Henri din Olanda" :), în care scrie Ducal peste tot şi se şi fumează :), în care blazoanele sunt pe toate balcoanele şi toată casa are o statueţică măcar mică-mică pe undeva etc. etc. etc.
Io m-am simţit ca într-o poveste, zău aşa !
Să trăiesc în Luxemburg, na ! :)
****
Încă o notă a mea, referitoare la apelativele "tîmpiţei", "urîţi", "îngîmfaţi" ... uneori dorul de casă se manifestă şi aşa ... uneori meleagurile franceze, mai ales cînd munceşti acolo perioade lungi, "dăunează grav sănătăţii" :)