Pledoarie pentru canabis

Citiţi un fragment din această carte.

Prietenul nostru canabisul este ghidul complet pentru marijuana, care în sfârşit pune iarba în aceeaşi categorie cu un vin fin, un trabuc bun sau un malţ rar. Un cunoscător în devenire găseşte aici informaţii pertinente despre orice aspect, de la botanică până la aplicaţii practice: o indispensabilă trecere în revistă a istoriei sale, a modului de cultivare, a biochimiei, a proprietăţilor terapeutice şi a diverselori feluri în care te poţi bucura de canabis. Până la urmă, a fi high este o experienţă estetică. În acest compendiu unic, vei descoperi:
Cum să apreciezi culoarea, gustul şi aroma ierbii, împreună cu calitatea stării de high.
O selecţie de 20 dintre cele mai bune varietăţi, completată cu fotografii şi comentarii.
Diagrame care te învaţă pas cu pas cum să rulezi un joint, un blunt sau un spliff.
Un ghid complet al normelor de etichetă din lumea canabisului.
Reţete pentru hash brownies (un fel de negrese cu haşiş) şi alte specialităţi.
Realităţi fascinante legate de impactul canabisului asupra culturii occidentale în secolele XIX şi XX.
O trecere în revistă a statutului legal al canabisului pe mapamond.

O carte antrenantă, care acoperă totul, de la sămânţă până la fum, Prietenul nostru canabisul este o sursă esenţială de informaţii, care îi va încânta pe toţi cei ce vor să dezvolte şi să-şi definească mai bine plăcerea fabuloaselor stări de high.

Canabisul face parte din cultura universală de cel puţin 10 000 de ani, de când fibrele din tulpina plantei au început să fie folosite pentru ţesături. A fost folosit pentru fabricarea hainelor şi a hârtiei, în alimentaţie, în medicină, pentru provocarea transelor religioase, şi cel mai adesea, pentru a fi high, varză, cui, euforic, dus etc.

Astăzi este cultivat peste tot în lume, de la grădinile hidroponice din Olanda până în munţii din Columbia Britanică, din pădurile de sequoia ale districtulului californian Humboldt până pe plajele din Florida. Se fumează în Swaziland şi Elveţia, New York şi Noua Guinee. Este consumat de către analfabeţi şi intelectuali, mistici indieni şi soldaţi afgani, de jamaicanii din cartierele de cocioabe şi milionarii calculatoarelor din Silicon Valley. Este denumit dagga în Africa de Sud şi mota în Mexic, pakalolo în Hawaii şi ciocolată în Spania, i se spune "iarbă" de către fanii reggae şi "copaci" de hip-hoperi.

Consumatorii avizi de marijuana au produs multă literatură, pictură şi muzică, mai ales în ultimii 170 de ani. Încercaţi doar să vă imaginaţi muzica secolului XX fără Louis Armstrong, the Beatles şi Bob Marley! Cei care îl folosesc în scopuri medicale jură că-i ajută să suporte mai bine scleroza multiplă, SIDA şi durerile cronice. Cercetări recente au scos la iveală existenţa unui sistem de canabinoizi naturali în creierul uman, fără a putea stabili cu precizie rolul lor.

Totuşi, canabisul a fost învinuit de secole ca fiind cauza actelor subversive şi desfrâului, lenei şi violenţei iraţionale. În ciuda toleranţei oficiale din câteva ţări, în frunte cu Olanda, nicăieri nu este complet legal, şi cel puţin trei ţări susţin pedeapsa cu moartea pentru traficul de canabis. Având în vedere că iarba nu este mai dăunătoare decât alcoolul, este greu să-i găsim prohibiţiei o justificare raţională. Adevăratul motiv fiind, probabil, un război cultural. În cartea sa The Botany of Desire, Michael Pollan scrie: "Creştinismul şi capitalismul au probabil dreptate să deteste o plantă cum este canabisul". El susţine că, prin efectele euforice, de împlinire totală şi de beatitudine a simţurilor, canabisul subminează ideologia conform căreia "fericirea" ar veni odată cu viaţa de apoi sau ar fi condiţionată de consumul frenetic de bunuri şi servicii. Sau, aşa cum glumea comedianul Lenny Bruce, aceasta se întâmplă pentru că singurul motiv pentru care fumezi iarbă este de "A-l sluji pe diavol - Plăcerea!". Pe de altă parte, o mulţime de creştini îl consumă, canabisul fiind o posibilitate de relaxare foarte profitabilă pentru unii, stimulând de asemenea vânzările de CD-uri şi filme, precum şi livrările de pizza.

Legile sunt forţate. În numai cinci ani, între 1998 şi 2003, circa 3 milioane de americani au fost arestaţi doar pentru că deţineau canabis. Legile antidrog au reprezentat un mijloc convenabil pentru condamnarea şi întemniţarea unor minorităţi rasiale şi a indivizilor pe care societatea îi considera devianţi.

De ce n-ar putea oamenii să meargă la magazin şi să aleagă între o sativa dulce şi înălţătoare şi o indica picantă şi suavă în acelaşi fel în care băutorii de vin pot alege un Beaujolais franţuzesc sau un cabernet californian? De ce nu pot oamenii să mergă la o cafenea de canabis la fel de legal cum merg la bar, atâta timp cât sunt suficient de maturi şi nu conduc maşina când sunt sub influenţă? Actualii conducători ai Statelor Unite duc războaie pentru a menţine privilegiile americanilor bogaţi de a conduce monştri superpoluanţi, şi în acelaşi timp un "război al drogurilor" împotriva unui pacient vlăguit de SIDA care-şi aprinde un joint amărât.

Am avut primul contact cu canabisul în 1969, când am cumpărat o punguţă de iarbă de calitate dubioasă cu numai 5 dolari, în timpul unei plimbări dintr-o sâmbătă după-amiază în Greenweech Village, New York. De atunci, îl găsesc amuzant în unele momente, folositor în altele şi dăunător când este folosit prosteşte sau în exces. Mi-a făcut plăcere să scriu această expediţie în istoria, ştiinţa şi botanica ierbii, şi sper să vi se pară interesantă, captivantă şi informativă.

Şi încă îmi place să fiu high şi mi s-a luat să fiu tratat ca un criminal.