Demonstraţie.
"Văd un film. Descopăr un subiect incitant. Scenariul e bazat pe o carte. Caut cartea. Un prieten o comandă în State.14 USD. Primesc cartea. Citesc. Scriu." Mostră de fragment scris în stilul lui Susan Orlean (imaginea 1). Lucid, formal, bazat pe date exacte, susţinut de descrieri şi personaje [mult prea] reale. Obiectiv. Imposibil de transpus în scenariu de telenovelă.
O ziaristă new yorkeză merge în Florida cu scopul de a scrie un articol despre John Laroche, colecţionar [de orhidee], aflat în litigiu cu statul pentru furt al obiectelor sus menţionate. Laroche e înalt, adus de umeri, ţîfnos, incredibil de egocentric. Îi lipsesc dinţii din faţă. Pînă aici, Laroche e imaginea nr.1. Şi tot aşa sunt: datele despre profitul adus de comerţul cu orhidee, citatele de pe site-uri specializate, tacticile de publicitate şi tehnicile de vînzare a plantelor. La care se adaugă o uşor ridicolă lipsă de umor, plus exactitatea pe alocuri seacă a stilului gazetăresc. Era să uit mulţumirile a la Oscar din prefaţă şi palmaresul sărac în referinţe bibliografice de pe ultima pagină şi trei sferturi.
Şi mai rău facem însă dacă uităm de imaginea 2. Imagine a unui La Roche divizat între aparenţa americanului banal şi pedigree-ul exotic al unui [în]nebun[it] sadea. Compus din flash-uri de exaltare şi inconstanţă şi salturi între hobby-uri extreme, de la ţestoase la fosile, de la oglinzi vechi la orhidee rare - orhidee imaginare cauzatoare de orchidelirium - subiect de carte - carte pe care, asemenea imaginii amintite, simţi nevoia organică să o repovesteşti cu propriile cuvinte.
Aşa ajungi să-ţi imaginezi Florida anilor 1900, Green Land sălbatic şi mlăştinos, cu locuitori în stare a-şi face chip de lut dintr-o plantă cu nume ireal (Polyrrhiza Lindenii, orhideea-fantomă), care înfloreşte o singură dată iar restul e plăsmuire. Plăsmuire regizată de colecţionarul în căutarea propriului loc într-o lume mult prea încăpătoare pe care încearcă s-o ajusteze după formele şi nevoile minţii şi ale pasiunii. Ajunge astfel să vorbească despre: victorianul Sir care vede în floarea rară opulenţa, rafinamentul, expansiunea dar şi instrumentul de atracţie (orchis(lat.)=testicul); vînătorul certat cu legea ajuns pînă în Columbia, Madagascar sau Noua Guinee, care pentru un fir de floare trece prin ordalii neînchipuite; Charles Darrow, inventatorul jocului Monopoly, care îşi retrage banii din afacere şi îi investeşte în business-ul cu plante; regina Victoria însăşi(!), admiratoare mărturisită a orhideelor. Orhideea vampir, orhideea clonată, orhideea deşteaptă, orhideea cu miros de ciocolată.
Dintre toţi, scriitoarea americană rămîne cea mai dezorientată. Pornită să scrie un articol de senzaţie despre colecţionarul pe cale să cloneze orhideea-fantomă, Susan Orlean se aruncă pe urmele tuturor împătimiţilor de mai sus. Se consumă în zeci de relaţii umane, se adună din expoziţii şi sere şi riscă să se piardă definitiv în mlaştina Fakahatchee pe urmele subiectului Laroche. Din vina de a nu fi cunoscut exaltarea, îi vine pofta nebună să vadă o dată - o singură dată - orhideea-fantomă. Şi să descopere pasiunea de a avea o pasiune. Ceea ce...se întîmplă?
Întrebarea rămîne ca temă pentru acasă. După descifrarea personală a imaginilor 1 şi 2. Şi, evident, după editarea cărţii în limba română.
Quod erat demonstrandum.
Notă: Susan Orlean, The Orchid Thief, Vintage 2000, London. Copyright - Susan Orlean, 1998
Citiţi cronicile filmului Adaptation, adaptarea romanului The Orchid Thief