O epopee imobiliară

Citiţi un fragment din această carte.

O carte frumoasă, cu 110 ilustraţii, şi tonică, scrisă de o mînă iremediabil optimistă. Şi totuşi, e povestea unei vieţi care vine din interbelic, traversează tot comunismul, fără să-i poată evita vreo belea, şi surîde, convinsă că lumea nu se va sfîrşi.

Adina Nanu a predat istoria şi teoria artei multor generaţii de studenţi, i-a învăţat pe alţii tot ce ştia despre costum, a publicat pagini peste pagini despre artă şi artişti - şi volumul Arta pe om. Look-ul şi înţelesul semnelor vestimentare la Compania -, a organizat expoziţii... dar abia acum aflăm, din Călătorie în jurul casei mele, că ştie mai bine decît mulţi arta de a trăi.
Credeam că o cunosc cît de cît pe Adina Nanu. Dar ce surpriză! Degeaba ştiam că desenează haine şi pantofi - nu mi-am imaginat că şi-a desenat constant şi interioarele, şi apropiaţii, pisicile şi propriul portret, ca pe un rulou de hîrtie de orez. Cum e mereu în mişcare, vorbind şi gesticulînd, n-o vedeam nici ţinînd jurnal - dar uite că ţine şi citează din el.

Sigur că are umor - e însă greu de imaginat veselia infinită în care a tot trebuit să fie îmbăiată o existenţă fragilă ca să străbată prin decenii. Şi acum, culmea!, ce mai aflăm? Că "viaţa ei nu e un roman", ci... o epopee imobiliară! Din care a crescut o familie, directă şi de adopţie, cu amaruri şi dulceţi extravagante. Iată, în loc de "memorii", povestea casei din copilărie, pierdută într-o singură zi pentru o jumătate de secol şi recîştigată după mai bine de zece ani tocaţi prin tribunale. În fond, povestea stropului mirific de copilărie cultivat cîndva între pereţii care adăpostesc acum Restaurantul Arcade din Bucureşti. Un strop dus cu sine, viu, pînă azi.

A fost odată o casă sacră...