Pînă acum Jurnalul de vacanţă vă oferă călătorii prin:
1. Canada (cu Anton)
2. Malta (cu Virgil Oprina şi Oltea Şerban-Pârâu)
3. New York (cu Daniel Cristea-Enache)
4. Fiji şi Los Angeles (cu Alfred Schwartz)
5. Paris - Buddha Bar (cu Irina Şarcane)
6. Venezuela (cu Geta Pop)
7. Belgia (cu Luiza Ilie)
8. Luxemburg (cu Marina)
9. Sankt Petersburg (cu Cristina Bazavan)
10. 2 Mai şi Vama Veche (cu Oltea Şerban-Pârâu)
11. Gura Portiţei (cu Suzana Has)
12. (Spre) Cagliari (cu Octavia)
13. Turcia (cu Ada Demirgian)
14. Iugoslavia (cu Martin Zick)
15. Sf. Gheorghe (cu Alex Leo Şerban)
16. Alicante (cu Anca Constantin)
17. Egipt (cu Marina)
18. Portugalia (cu Adina Someşan)
19. Mallorca (cu Ioana Marin)
20. Moeciu (cu Marius Dobrin)
21. Creta (cu Virgil Oprina)
22. Alicante (cu Anca Constantin)
23. Barcelona (cu Iuliana Paşcanu)
24. Elveţia (cu Octavia Buhociu)
25. Italia (cu Adrian Ţion)
În curînd alte locuri speciale în aceasta rubrică a Atelierului LiterNet.
****
Viena mea
Viena mea
De la începutul verii tot citesc rubrica "Jurnal de vacanţă". Deja mi-a intrat în reflex ... luni şi miercuri, ajung la birou, dau "Get messages" şi cât timp Netscape îmi aduce cele câteva zeci de mesaje primite peste noapte, tastez repede în browser "atelier.liternet.ro". Mă uit în fugă despre ce colţ de lume ni se povesteşte ... Lectura, mai târziu puţin, după ce am băut cafeaua şi m-am trezit. Mă gîndesc îngrijorată că se termină perioada de vacanţe ... parcă sosesc mai puţine articole ... şi cu ale mele "călătorii" cum rămâne ? O să urmeze săptămâni în care nu "plec" nicăieri ?
Aşa s-a trezit Şeherezada din mine ... hai să mai trimit şi eu un episod ... mai adăugăm o "noapte" la cele 23 existenţe când scriu ... Ştiu că mai e mult până la 1001 ... dar poate reuşim.
***
Azi, despre Viena. N-o să vă povestesc nimic despre catedrala St. Ştefan şi Staartsoper, Hofbrun şi Schonbrunn, nici despre Habsburgi, nici măcar despre Sissi - deşi ar fi multe de spus. Nimic despre romantica Vienă imperială sau despre Viena muzicală. Un ghid turistic sau un articol de tipul "Sights of Vienna" e mai complex, complet şi profesionist decât ceea ce aş putea spune eu.
Pentru mine Viena este ....
Locul în care am vizitat cele mai multe cafenele în 3 zile. Am fost la Viena la începutul unui ianuarie, savurând libertatea de a călători fără vize, şi afară era ger uscat, -10 grade. Ne-am încăpăţânat să mergem pe străzi 3 zile, cu pauze de încălzire, din oră în oră, savurând în cafenele tradiţionalul melange.
Klimt - Gustav Klimt şi femeile lui fatale, nenumărate Judith şi Adele şi Emilie şi Sophie, erotice şi voluptoase, seducătoare şi fragile, fascinante şi scandaloase, rafinate şi senzuale, elegante şi misterioase. Femeia câmp de flori, femeia plantă carnivoră, femeia speranţă, viaţă şi culoare. Săruturi şi flori, multe flori. De altfel, în Viena sunt peste tot reproduceri ale tablourilor lui Klimt. Afişe ale muzeelor. Eşarfe şi hârtie de împachetat. Cutii de bomboane cu aleile şi câmpurile verzi ale tablourilor lui Klimt ce stau alături de la fel de celebrele cutii cu bomboane de ciocolată "Mozart".
Oraşul cu cea mai mare densitate de magazine de lenjerie intimă de damă. Mai ales Palmers. Pe un ger de crăpau pietrele, am admirat zeci de vitrine cu manechine "dezbrăcate". Sute de sutiene, bustiere şi slipuri, cămăşi de noapte, halate, compleuri baby-doll.
Friedrich Hundertwasser şi oniricele lui construcţii vieneze: KunstHaus şi HundertwasserHaus. Toilet of Modern Art.
HundertwasserHaus este un insolit imobil cu apartamente sociale, refăcut, cu faţade neregulate şi puternic colorate, cu mai multe modele de ferestre, voit fără unghiuri drepte. Apartamentele diferite, ferestre în culori luminoase, cu forme originale, terase multe, plante, copaci pe acoperiş, copaci cu rădăcinile în apartamente şi coroanele ieşite în afară. Răspunsul arhitectului la uniformizarea lumii moderne, manifest împotriva liniilor şi unghiurilor drepte, pledoarie pentru drepturile copacilor, pentru culoare, pentru natură. În casă tavanele, pereţii şi podelele sunt ondulate. O casă ca o cutie de bomboane, veselă, parcă direct coborâtă dintr-o carte ilustrată pentru copii.
KunstHaus este un muzeu amenajat în clădirea unei foste fabrici de mobilă. În muzeu, picturi ale lui Hunderwasser, timbre, tapiserii, monede şi steaguri (proiecte la care a lucrat), filme cu şi despre Hunderwasser. "Paradises can only be made with our own hands". Încercaţi site-ul oficial al muzeului.
Vis-a-vis de HundertwasserHaus - cea mai insolită atracţie turistică a Vienei: Toilet of Modern Art. Da, este ceea ce bănuiţi: un WC public. Un WC muzeu în acelaşi timp. Coadă, turişti, 0.5 euro intrarea. Din nefericire, nefiind doar muzeu, fiind utilizat (şi) în scopul în care a fost construit, vizitatorul trebuie să se mulţumească cu vizionarea doar a unei jumătăţi. La ieşire, faci schimb de impresii cu partenerul: "La bărbaţi cum era înăuntru ? Ai filmat ? Eu am făcut poze la toaleta femeilor..."
Şi iarăşi cafenelele Vienei. De data asta cele de la HundertwasserHaus şi KunstHaus. Nu le rataţi. Şi nici micile galerii de artă şi magazine de suveniruri din spaţiile muzeelor.
Kunsthistorisches Museum Vienna, colecţiile de artă egipteană veche şi pictură, multă pictură. Olandeză, flamandă, italiană. Pentru mine, mai ales Bruegel cel Bătrân, aici fiind probabil cea mai mare colecţie de picturi ale lui Bruegel. Aici se află celebrul "Turn Babel" şi 3 din cele 5 tablouri dedicate anotimpurilor şi activităţilor rurale specifice.
Şi, la final, căluţii. Caii lipiţani şi muzeul dedicat lor. În plin centrul Vienei, un muzeu despre istoria faimoşilor cai originari din Lipizza, din secolul 16 până în prezent. Desene, fotografii, uniforme şi harnaşamente, poveşti despre cum şi unde s-au refugiat în timpul războaielor căluţii, filme prezentând spectacole ale Şcolii Spaniole de Echitaţie, "Institut de artă clasică a echitaţiei", cea mai veche şcoală de dresaj clasic şi ultima existentă în lume în care se menţin şi se practică aceleaşi "ritualuri" neschimbate din Renaştere. Căluţii pot fi văzuţi la unul din antrenamentele zilnice sau pot fi văzuţi printr-un perete de sticla odihnindu-se, în boxele lor.
***
Şi ar mai fi de spus... despre ştrudele şi şnitele, despre serele de la Schonbrunn, despre magazinele de pe Mariahilfer Strasse ...continuarea mîine noapte. Sau când o mai avea imitaţia de Şeherezadă timp să continue povestea. Sau când un alt povestitor o să-mi sară în ajutor. Ei na, că vorbesc în rime proaste. Nu se încumetă nimeni să continue?