Scrisori către Eugen Trancu-Iaşi

Citiţi prefaţa acestei cărţi.

28 noiembrie 1939, Berlin
Dragă Ginel,

Ca să nu pierdem timpul cu scuzele, ia mai bine şi te bucură imediat că-ţi scriu. Grija şi promptitudinea ta m-au mişcat până la transpiraţie, fapt pe care l-am acceptat cu plăcere cu toată criza de săpun. Eşti dat dracului, şi la culoare şi la formă. În ce priveşte dimensiunea, pentru că nu mai am de nici un fel, ăştia mi se par cei mai potriviţi. Sper că comisionul acesta nu te-a sustras cine ştie ce de la lecţiile de germană şi că ai mai putut să-l piepteni şi pe Pepe chiar între timp. Despre dânsul se aude din în ce mai puţin în sferele diplomatice şi revirimentul care a zăpăcit Europa şi accesoriile la intrarea dumisale în activitate se pare că a fost un bluff (cazul certificat al judecătorului Vintilă Motaş). Personal am primit în timpul din urmă, din distracţie, o scrisoare care m-a lăsat copios să mă bucur de faptul că nu şi-a uitat complet năravul şi uzul unor proaste obişnuinţe. Ţie nu-ţi pot scrie despre ce era vorba căci eşti în stare, în plină scufundare, să adormi conform obiceiului celor mai autentici intelectuali. Am încă destule mărunţişuri pentru matale treaz. Locuitul la Dna Broszeit, cu toate condiţiile excepţionale în care m-am lăfăit, şi-a pierdut din caracterul paradiziac în urma achiziţionării apartamentului Dlui Alimăneştianu, care, drept să-ţi spun, are efectul unui aruncător de umbre asupra a tot ce îşi poate imagina un tânăr fără experienţă ca mine. În liniştea şi modestia celei mai perfecte lipse de mişcare circulă pe nevăzute un spirit care seduce, un spirit care pricepe slăbiciunea femeii întocmai ca pederaştii sau, dacă vrei, mai bine ca un bătrân doctor mamoş. După circumstanţe, atmosfera găzduieşte un bogat cultivator de cafea peruan sau (în urma unui bogat material beletristic descoperit recent) un pictor chilian. Colecţia "picturi şi reproduceri" a lui Mihai mi-a permis să spun adesea că libertatea conştiinţei, şi în special a persoanei mele scumpe, nu face posibilă o expoziţie publică şi aproape imposibilă o vizită în atelierele condamnate. (Colecţiile de picturi moderne, trăsnite, au folosit pentru prima oară în viaţa lor unui scop mai cumsecade, căci dacă ar fi fost să arăt Tizian şi Leonardo, arta mea presupusă n-ar fi avut nici o autoritate, în orice caz nu autoritatea pe care o are prin înrudire cu ceea ce este deja la lumina unei publicaţii). Natural am refuzat, din modestie bineînţeles, să schiţez vreun portret sau desen oarecare, cufundându-mă adesea într-un mutism care nu putea niciodată să spună mai mult decât faptul că n-aveam ce spune. Aş dori însă, cred cu asentimentul tău, să vorbim de chestii mai dureroase pentru amândoi. De la Dna Broszeit am plecat în chip normal, adică nu aşa cum te aşteptai tu, noaptea, cu trei geamantane în spate. Dânsa mi-a spus că "poartă o neconsolată nostalgie persoanei tale, dar că eventual ar putea să poarte una şi persoanei mele". Eu am refuzat şi dânsa a cedat. Ceea ce m-a mirat şi cam nedumerit este că la fiecare transport pe care, din sportivitate, l-am făcut în partea dreaptă a geamantanului, n-am putut citi pe faţa ei nici un semn de regret pentru lucruşoarele tale care se duc, se duc, şi atunci m-am gândit cu înţelepciune că trebuie să fi păstrat o cine ştie ce bucăţică intimă după care să te poată reconstitui la nevoie.

Eu am avut emoţii numai la trecerea costumului tău de haine "Homespun", care pentru tine n-o mai fi bun nici de o fustă pentru "Zezette" dar pe care eu, în urma unor exerciţii de memorie în chestia periodicităţii anotimpurilor, am pus amândoi ochii.

Cu o dispensă de 20 centimetri de pantalon la fiecare crac, dispensă pe care o voi agăţa la butonieră, le voi purta cu conştiinţa şi obrăznicia unui om bine îmbrăcat. Partea delicată este că mi-ar fi plăcut la trei nasturi în loc de doi, dar ce să faci? Aici, după cum cred că ştii, nu se mai poate cumpăra decât îngheţată fără Beznschei şi certificat medical. La Delfi se consumă numai un fel de ceai (care, între noi fie vorba e mult inferior ceaiului de romaniţă) foarte probabil să fie ceai de mărar (ceaiul de pătrunjel fiind exclusiv rezervat pentru nevoile armatei). După câte am învăţat la Igienă şi Zoologie, spălatul cu săpun destupă porii, pielea şi organismul respiră (aşa-zisa respiraţie cutanată). Ei bine, săpun nu mai este, porii sunt astupaţi, organismul nu mai respiră, nimic nu mai trece. De ce, mă rog, atunci se încinge pe la ora swingului la Delfi (ora 12 Europa centrală) o miasmă şi o duhoare care fac supravieţuirea posibilă numai în zona ventilată de activitatea zug-trombonilor?!

Mistere biologice. O femeie spălată în aceste vremuri este un paradox la fel de violent ca şi un purice liniştit. Asta nu împiedică dispoziţia şi necesităţile să fi scăzut întru ceva. Din contră, la Bursa lui Ţicu Băiatu şi dispoziţia şi necesităţile au crescut. La Macovei numai necesităţile, şi la Munroe numai dispoziţia. Războiul însă trebuie să-l câştigăm căci altfel ne facem de râs. În urma unor idioate evenimente tragice mulţi prieteni ai mei, în chip de doliu, şi-au vopsit piesele albe de la şah în negru, şi drept să-ţi spun, îi înţeleg. Englezii matale mi se pare că nu mai umblă pe înserate singuri prin Marea Nordului şi că, pentru prima oară în istoria navigaţiei mondiale, s-a îmbolnăvit un distrugător de gripă. Dacă a luat-o pe partea asta, atunci poţi să te aştepţi la orice căci, ca şi orice altă creatură de oţel, are şi el părţile lui feminine slabe (binecunoscuta poveste a lui Hercule şi a Onfalei). Mâine, ai să auzi că au început să se gâdile sau să croşeteze! În fine, chestii care n-au nimic cu submarinul nostru "Delfinul". A propos, să-mi scrii noutăţi despre el căci îi port grija de când am auzit că îşi face de cap în Marea Neagră şi în Marea Caspică. Ăstuia i-ar trebui o tuse măgărească, să-l ţie Marina în portul Constanţa două, trei săptămâni până s-o linişti nebunaticul. Ce-ai mai aflat nou în chestia poloneză? Unii nemţi, dintre cei mai îndrăzneţi, sunt pe punctul de a crede că războiul polonez s-ar fi terminat de nu ştiu când şi că numai Dl Răducanu mai cercetează fazele care vor ridica Polonia până la o rezistenţă de 4 luni contra flămânzilor.

Aş vrea să te întreb, aşa delicat, întru cu totul altă ordine de idei - dacă se poate, atunci uite despre ce este vorba - s-ar putea să-ţi dedic vreuna din ultimele compoziţii în pictură sau muzică (indiferent) fără să te supăr sau să te irit? Aş fi aşa de fericit să ştiu că nu-ţi cer prea mult şi m-aş pedepsi în aşa hal dacă aş afla că te-am bruscat în încercarea mea, încât nu mi-aş ierta-o decât cine ştie când. Dacă crezi că-ţi cer prea mult, întreabă şi pe tata căci el a mai păţit de-astea.

drag, Sergiu

P.S.: Comunică lui Iris [1], Tania [2] şi Pepe că săptămâna ce vine nu pot scrie deloc.

 

Berlin, 20 ianuarie 1940
Dragul meu Ginel,

Soarta mi-a vândut azi singurul Universul pe care l-am cumpărat vreodată la Berlin în dorinţa de a afla cum trăieşte ţara în vremurile astea grele. A vrut Dumnezeu să mă anunţe şi pe mine, cel de departe, de vestea groaznică a morţii scumpului tău tată.

Rămân faţă de tine prostit, neputincios, fără cuvânt.

Mă-mpac greu cu voinţa celui de sus şi sunt revoltat până-n adâncul sufletului de mersul piesei acesteia, din a cărei regie nu înţeleg nimic cu mintea mea măruntă.

Gândeşte-te, în durerea ta, că toţi cei ce l-am cunoscut plecăm mai departe pe drumurile noastre, după rugăciune, cu o lipsă mare undeva, cu sufletul sărăcit de gândul că trăieşte şi se bucură de roadele vieţii sale model. Rămâne-ne, Doamne, pe veci în suflet tuturor imaginea lui caldă.

Sergiu

 

Berlin, 20 iunie 1940
Dragă Ginel,

Am primit scrisoarea lui Tania în care îmi spune că n-ai primit hainele şi nu mai înţeleg nimic. Alimăneştianu trebuia să ţi le dea la 1 iunie. Altă ocazie n-am avut. Te pomeneşti că nu le-a luat. Sper ca totuşi să ţi le fi trimis acasă între timp. În orice caz, scrie-mi ca să ştiu la timp dacă a fost în stare să facă măgăria asta căci îl am în mână.

Încolo treaba merge bine şi cu politica vezi că iese cam cum am spus eu. Mai întreabă-l pe Mircea de situaţia internaţională. Aştept să mă întâlnesc cu el cu nerăbdare.

Nu trebuie să-l iert. La tine chestia a plecat din inimă şi ai fost deja lovit, pansat şi vindecat cred. Dar la el a fost cu intelectul şi raţionamentul.

Nu te mai duci la Balcic? De ce?

Ţi-aş scrie mai mult dar n-am ce şi timp.

drag, Sergiu

 

Berlin, 7 decembrie 1940
Dragă Ginel,

În amintirea vremurilor în care eram singurii care ne înţelegeam în muzică, ţi-am închinat ultimul meu "Konzert für Seiteninstrumenten". Fiindcă nu cred să mai am timp să-ţi scriu înainte de sărbători, îţi urez ţie şi a lor tăi toate cele bune.

mult drag, Sergiu

 

Fără dată, probabil 1940
Dragă Ginel,

Ultimele mele concerte aş fi vrut să le auzi şi tu. A fost extraordinar. A înmărmurit toată sala. Bucură-te! Plec trimis de legaţie într-o serie mare de concerte simfonice.

drag, Sergiu

 

Berlin, 13 februarie 1941
Dragă Ginel,

Ştiu că trebuie să fii grozav de supărat pentru faptul că nu ne-am putut vedea înainte de plecarea mea.

Să trecem însă peste fleacuri şi te rog concentrează-te asupra următoarelor comisioane pe care te rog să mi le faci:

1) Ştiu că încă nu te-ai apucat de pian şi că nu te-ai convins personal de seriozitatea propunerii mele. Eu cred că, până la urmă, ai să-ţi dai seama că oricum tot pierzi 1 oră pe zi cu alte prostii, aşa că de ce să nu te ţii şi de asta 6 luni de zile. Nu e vorba să capeţi tehnică la pian, ci să-ţi intre în cap imaginea tehnică a sunetelor pe care le cânţi, să-ţi poţi da seama din priviri de calitatea şi funcţia acordului de pe note, acesta-i primul scop, pentru transpunerea unei partituri de orchestră la pian. Îţi trebuie şi ceva tehnică, aşa că lucrează şi ceva digitaţie tehnică (Pischna [3], Hanon [4]). Începe cu invenţiunile la 2 şi 3 voci de Bach. Dacă e prea greu, cântă ceva mai uşor. Grieg e şi el bun pentru sunete. Nu-ţi trebuie nici un profesor, bate-ţi capul singur. Important este să vezi cum sună la pian acordul de pe note.

2) Când îmi scrii prima scrisoare, pomeneşte-mi şi ceva despre impresia pe care ţi-o face banda Pepe, Tania, Sorin. Dacă vezi vreo schimbare în bine sau în rău, strict confidenţial, nu le spune lor nimic.

3) Cumpără de la magazinul de stofe "Homespun", unde am fost împreună, 2,30 m stofă din eşantionul pe care-l expediez alăturat şi du-o la Ciobanu (Vintilă) sau Toma pentru o pereche de pantaloni. Corjescu trebuie să-ţi dea 3.500 lei. Nu uita manşeta de rezervă. Caută-l pe Dl Inspector şi cere-i, dacă se face că uită.

4) Cumpără te rog material de o cămaşă ivoire (beige) şi una albă (fiecare cu 3 gulere) şi du-le la Andrei pentru mine, are el măsura şi modelul gulerelor (drepte, înalte, cu bentiţă în faţă - sistem Alimăneştianu). Dacă nu ajung banii cumpără numai materialul. Vei mai primi de la Corjescu 500 lei.

5) Spune-i Taniei că trebuia trimis celălalt pachet mai întâi.

Aştept răspunsul tău.
drag, Sergiu

Berlin, februarie 1941
Dragă Ginel,

La această scrisoare a mea te rog să răspunzi. Vreau să ştiu exact cum stau lucrurile. Ce ai mai făcut cu pianul şi cu pantalonii mei?

Nu uita că am vorbit foarte serios de muzică. Sper să primesc curând răspunsul tău.

Aici merg toate bine. Muzica perfect. Ţi-am imprimat placa pe care aştept să o expediez cu prima ocazie. Nu ştiu ce o să faci cu dânsa că e foarte trăsnită!

drag, Sergiu

Berlin, 3 aprilie 1941
Dragă Ginel,

Îmi scrie Pepe că eşti supărat pe mine pentru că aş fi plecat fără să-mi iau rămas bun de la tine. Cum de e posibil şi necesar ca între noi să mai existe formalităţi de-astea convenţionale? Cum de nu poţi tu trece peste fleacuri de-astea? Adică ce ar fi însemnat dacă, între cei 4 neliniştiţi care m-au condus, ai fi fost şi tu? M-ar bucura teribil dacă ai înţelege că istoria cu protestul tău e o prostie.

Cum merge cântatul la pian, sau poate că nici nu te-ai apucat?

Scrie-mi despre Pepe şi Sorin ce impresie îţi fac? Am auzit de o conferinţă celebră.

drag, Sergiu

Berlin, aprilie 1941
Dragă Ginel,

Din banii care i-ai primit de la părinţii lui Sergiu şi din încă 1.200 lei ce-i vei primi de la Corjescu, cumpără te rog 3,25 m de stofă "standard", din aceea de care am văzut la Langers (albastră cu mici desene negre). Dacă nu mai găseşti, du-te la Schlesinges sau la un alt mare magazin de pe Cale şi cumpără ceva similar. Din restul banilor te rog cumpără material (după gustul tău) de o rochiţă de vară pentru o cucoană. Vezi, fă te rog aşa ca să-ţi mai rămână din 4.000 lei şi bani de material "crème" de o cămaşă pentru mine, pe care o dai în lucru imediat la Andrei pe numele meu (3 gulere înalte, drepte, sistem Alimăneştianu - ştie el).

Dacă mai primeşti bani de la Mihai, nu da Taniei nimic fără indicaţiile mele, căci nu sunt ai mei.

Sergiu n-a vrut să ia haina "mov" cu pantaloni gris şi am rămas cu datoria neachitată la el. Tot aşa, cămaşa este pentru el.

În speranţa că nu te superi pentru tot ce te rog, îţi mulţumesc din suflet şi aştept încă scrisoarea cu dirijoratul.

drag mult, Sergiu

 

Salzburg, 30 iunie 1942
Dragă Ginele,

Îţi scriu din Salzburg, unde ştiu că ai fost şi tu, şi îmi aduc aminte că nici tu n-ai prea fost încântat de oraş. Mie nu-mi spune aproape nimic, doar Mozart [5] şi Marionetele. Încolo nu se vede nicăieri că Toscanini [6] ar fi fost pe aici. Publicul este necultivat şi obosit. Poate e războiul de vină.

Ce mai e cu tine? Scrie-mi ce părere ai despre Petre şi Tania şi încearcă de priveşte-i serios. Eu am sentimentul că pentru noi toţi vor veni vremuri liniştite şi că ne vom reîntâlni curând.

Dacă voi avea timp, ceea ce nu prea cred, îţi voi scrie o scrisoare lungă, cu multă muzică.
Aş vrea să te văd şi nu ştiu ce să fac. Dacă ai fi ceva mai serios, ar fi mai uşor.
Sărutări de mâini mamei.

drag, Sergiu

Note:
[1] Iris Barbura, balerină şi coregraf, iubita din tinereţe a lui Celibidache.
[2] Tania Celibidache, sora dirijorului.
[3] Josef Pischna (1826-1896), pianist şi compozitor ceh.
[4] Charles Louis Hanon (1819-1900), pianist şi compozitor francez.
[5] W.A. Mozart (1756-1791), compozitor austriac.
[6] Arturo Toscanini (1867-1957), dirijor italian.