Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

O dublă istorie a străzii Mântuleasa


Sorin Alexandrescu, pe marginea unei cărţi de Andreea Răsuceanu

02.12.2009
Editura Vremea
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Andreea Răsuceanu
Cele două Mântulese
Editura Vremea, 2009



Citiţi un fragment din această carte.

*****

Intro
Andreea Răsuceanu este doctorand al Centrului de Excelenţă în Studiul Imaginii (CESI). A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti şi masteratul "Teoria şi practica imaginii". A publicat cronică literară şi studii de specialitate în reviste precum Convorbiri literare, Viaţa Românească, Observator cultural, Idei în dialog, Timpul, Familia, Adevărul literar şi artistic etc. A semnat traducerile mai multor cărţi din limba engleză şi a fost redactor la Editura Humanitas. În prezent scrie cronică de carte la revista Observator cultural.

O dublă istorie a străzii Mântuleasa
Cartea de faţă a fost concepută iniţial ca o dublă istorie a străzii Mântuleasa - cea reală, bazată pe studiul documentelor de arhivă, şi cea ficţională, pe urmele prozelor scurte ale lui Mircea Eliade. Treptat, cele două părţi ale lucrării au câştigat considerabil în dimensiune, devenind câte o carte în sine. Volumul de faţă dublează informaţia istorică cu elemente de atmosferă, studiul fiind unul de istorie a mentalităţilor, de sondare a moravurilor, ce mizează totodată pe amănunte de epocă, detalii vestimentare şi legate de viaţa privată, în încercarea de a recrea atmosfera de veac XVIII.

Multă vreme, cine citea Pe strada Mântuleasa era mirat de banalitatea străzii bucureştene cu acelaşi nume: ficţiunea eliadescă părea a se fi iscat din nimic. Andreea Răsuceanu urmărind, dimpotrivă, istoria străzii în documente, a descoperit personaje uluitor de vii, colcăind de patimi, vise şi ispite. Cartea ei răstoarnă vechiul raport dintre istorie şi roman, realitate şi imaginaţie: prima devine mai stranie decât a doua. Semnele destinelor, căutate de Mircea Eliade, au fost scrise dintotdeauna în ochii şi trupurile locuitorilor străzii. Fărâmă, unul dintre ei, a întâlnit-o pe Andreea Răsuceanu într-o după amiază pe o bancă şi i-a spus povestea "celor două Mântulese", pe care uitase s-o şoptească lui Eliade.

(Sorin Alexandrescu)

Mică introducere
Mahalaua Mântuleasa este una dintre zonele-nucleu în jurul cărora s-a format oraşul Bucureşti. Aflată într-o zonă limitrofă centrului istoric al Bucureştiului, Mântuleasa urma să fie eradicată, conform planului de sistematizare, la începutul anului 1990. În urma evenimentelor din decembrie 1989, strada Mântuleasa a supravieţuit demolării ceauşiste, suferind, ca şi alte zone bucureştene protejate legislativ (perimetrul Mântuleasa coincide zonei protejate nr. 22, conform Planului Urbanistic Zonal alcătuit de U.A.I.U.M.) , numeroase deteriorări ulterioare. Strada Mântuleasa reuneşte un număr de 12 clădiri considerate monumente istorice, printre care şi Biserica Mântuleasa, monument de secol XVIII, aflată şi ea într-un stadiu avansat de deteriorare. Totodată, constituie un eşantion reprezentativ pentru cercetarea transformărilor suferite de mahalaua bucureşteană de-a lungul a trei secole: veacul al XVII-lea pentru cristalizarea noţiunii de mahala, concept ce defineşte iniţial unităţile parohiale, veacul al XVIII-lea fanariot, când mahalaua preia elemente structurale din schema urbanistică a Constantinopolelui, şi secolul al XIX-lea, când începe "occidentalizarea" Bucureştiului, datorată exercitării influenţelor franţuzeşti şi germane. Dar, dincolo de aspectele legate de istorie, urbanism, arhitectură sau de valorificările literare ale zonei intrate în mitologia bucureşteană, studiul acestui colţ al Capitalei va oferi imaginea unor mentalităţi care trec, în drumul, prin modernitate, către contemporaneitate, de la viziunea omului medieval, ce trăieşte cu înfricoşare mistică şi îndoieli chinuitoare, la cea a modernului, al cărui centru de interes se deplasează de la obsesia faţă de Lumea de Dincolo, la existenţa telurică, în secolul în care misterul metafizic devine minune tehnică, iar fascinaţia aromelor dulceag-voluptoase ale Orientului e convertită în pasiune faţă de inefabilul parfum al Occidentului sofisticat. Metamorfozele succesive pe care le presupune acest salt sunt de asemenea concretizate la nivelul vestimentaţiei şi al moravurilor, formidabile "scene" de epocă rămânând consemnate de istorici, dar desprinzându-se, deopotrivă, şi din paginile documentelor de epocă ce ne-au rămas.

Cititorul acestor pagini va pătrunde alături de noi în miezul unei existenţe familiale din veacul al XVIII-lea, pentru a urmări apoi aventurile descendenţilor acesteia, în zbuciumatul secol al XIX-lea, al tuturor transformărilor formidabile, către interbelicul rafinat şi conectat la pulsul lumii europene, până către vremurile noastre, spre a descoperi împreună ce a supravieţuit până astăzi din viaţa mahalalei Mântuleasa, cine sunt locuitorii săi de acum şi ce ne mai poate dezvălui în pragul secolului XXI o străduţă veche, ce şerpuia odinioară, tăcută şi pierdută în lumina verzuie a duzilor, apoi a castanilor şi zarzărilor, misterioasă trecătoare către o tumultuoasă arteră bucureşteană, ca şi, prin timp, către frământatul veac pe care îl trăim.

(Andreea Răsuceanu)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer