De pe terasa Andreei marea pare un patinoar gri. Trebuia
să-mi fi luat patinele, ca
Lucia.
Plouă tare în Barri Gotic,
mi-a intrat apă în tenişii roşii.
M-am refugiat în Museo Picasso, unde o fetiţă de 6 ani desenează
într-un Moleskine.
Oamenii îmbătrânesc frumos la Barcelona,
mi-ar plăcea să facem şi noi la fel, tot aici. O să zici că e prea cald, dar când ne vor durea şalele va fi taman bine. Te pup cu dor.
Pe peretele din faţa mea sunt agăţate multe sticle de vin. Lângă ele, stă semnul EXTINTOR. O
să-mi sting setea cu sangria şi cervesas, oraşul ăsta o
să-mi curgă prin vene.
I shall leave my heart here, aşa, să ştii.
Dragii mei,
Aici vremea e frumoasă, oamenii umblă golaş îmbrăcaţi, de parcă
n-ar fi auzit de răceală. Vă îmbrăţişez cu drag, a voastră fiică.
Ieri, la un balcon din Barri Gotic un papagal gri cu coada roşie îşi spunea povestea. Azi, acelaşi papagal stă cuminte pe ghidonul unei biciclete şi ascultă povestea spusă de prietenii stăpânului său, un pictor apreciat de catalani.
Ţi-era teamă că nu o
să-mi placă nimic din mâncarea dulceagă de aici.
Te-ai înşelat, gustul ei seamănă cu cel al mâncării din gutui pe care o făcea mamaie. Iar sangria, draga mea soră, completează perfect masa de prânz.
Barcelona e ca
Istanbulul,
străzile-i toate duc la mare. Barcelona e ca
Bruxelles-ul, miroase a gofre calde unse cu ciocolată. Barcelona e ca
Berlinul, îşi lasă străzile largi traversate în voie de biciclişti. Barcelona e ca
Parisul, îţi fură inima şi atât.
Draga mea,
E soare azi aici, după ce ieri a plouat mărunt, ca la munte.
Mi-am luat cizme de ploaie şi ochelari de soare.
Casele lui Gaudi au ochi. La tine
m-am gândit mult, când
le-am zărit
privindu-mă, şi la prima noastră vacanţă la Sibiu. Îmi doresc să cred că
ţi-e bine.
Primul lucru care o să îmi vină în minte acasă când mă voi gândi la Barcelona o să fie ciocolata caldă. Trebuie să fie sport naţional să razi ciocolată şi să o topeşti în lapte fierbinte. Sper că nu ai răcit deja de dorul meu, Mimo.
Draga mea Brîn,
Azi am fost în Parc Guell.
Ţi-am luat cercei din ceramică, în mozaicuri albastre. Acasă,
i-am scăpat pe gresie şi unul
s-a spart în trei bucăţi. O să îi lipesc, să ştii că şi Gaudi folosea bucăţi de faianţă. Te pup.
La prânz
m-am rătăcit pe străzile astea încâlcite şi întunecoase. Am căutat lumină şi am intrat
într-un magazin cu discuri. Se asculta jazz şi eram numai eu printre rafturile prăfuite.
Ţi-am ales un Stan Getz cu dedicaţie de la un tip pentru
iubită-sa "cu ocazia aniversării a trei luni de când suntem împreună". Ce făceau oamenii în '68...
Mi-am pus o dorinţă azi sub balconul ăla gotic. Andreea zice că aşa e obiceiul.
Nu-ţi zic ce
mi-am dorit, dar vroiam să ştii că dacă se întâmplă să mă îndrăgostesc, de la Barcelona mi se trage.
Call me an ignorant, dar mi se pare de un kitsch fabulos Sagrada Familia. Altfel, casele lui Gaudi par din turtă dulce şi vată de zahăr. Bâlci cu mere coapte, o adevărată copilărie Barcelona asta.
Marea e caldă şi sărată, nu's pescăruşi prin zonă şi nisipul e fin. Nu mă încumet să fac baie, dar voi lua cu asalt străzile în pantă. Dor.
