Prefaţa cărţii Actorul invizibil

Citiţi un fragment din această carte.

(...) Tatăl meu obişnuia să-l citeze pe fostul lui profesor de fizică, acesta repetând adeseori: "Nu există fenomene care nu pot fi reduse la numere". În prezent, tragedia artei constă în faptul că e lipsită de ştiinţă, iar tragedia ştiinţei este aceea că e lipsită de suflet. Când citim titlul cărţii marelui maestru Zen, Zeami, Secretele teatrului Noh, mintea occidentalului se gândeşte automat la un Orient văzut prin fumul întunecat al caselor de opium. De fapt, secretele, la fel ca şi misterele, sunt vagi şi romantice doar atât timp cât rămân necunoscute.

În această carte unică, Yoshi Oida ne arată că misterele şi secretele spectacolului sunt inseparabile de o ştiinţă precisă, concretă şi minuţioasă, învăţată în focul experienţei. Lecţiile vitale pe care ni le transmite sunt spuse cu atâta uşurinţă şi graţie încât dificultăţile devin, practic, invizibile. Totul pare atât de simplu, dar e doar o capcană: în Orient, ca în Occident, nimic nu e uşor.

(Paris, 1997)


Yoshi Oida este unic.

Cariera sa a început, cu aproape cincizeci de ani în urmă, în Japonia. Cochetând cu actoria încă din copilărie, a studiat teatrul clasic Noh, precum şi forme moderne de expresie, inclusiv televiziunea. Mai târziu, a continuat să aprofundeze şi să interpreteze diferite stiluri de teatru tradiţional japonez (Noh, Kabuki şi povestirea Gidaiyu) şi să joace în piese de teatru în stil occidental. De asemenea, a realizat proiecte experimentale cu dramaturgul Yukio Mishima.

La vârsta de aproximativ 40 de ani, a părăsit Japonia în favoarea Europei. Întâlnise de curând un regizor străin, pe nume Peter Brook, ale cărui idei cu privire la teatru păreau noi şi provocatoare. Deşi Yoshi nu cunoştea nicio limbă europeană, şi-a făcut bagajele şi s-a îmbarcat în avionul spre Paris. În ciuda stranietăţii acestei culturi "exotice" şi a modului ei neobişnuit de a crea teatru, Yoshi a rămas în Franţa, continuând să îşi exploreze talentul. De-a lungul anilor, a devenit o forţă majoră în cadrul Centrului Internaţional de Creaţie Teatrală (Centre International de Création Théâtrale), participând în majoritatea producţiilor acestuia, precum Ik, Conferinţa Păsărilor, Mahabharata, The Man Who (este un spectacol regizat de Peter Brook şi inspirat de cartea lui Oliver Sacks The Man Who Mistook His Wife for a Hat - n.r.). A jucat şi în filme, a regizat spectacole şi a condus ateliere pentru actori peste tot în lume.

Nu ştiu pe nimeni altcineva care să aibă o experienţă de spectacol de o asemenea amploare şi profunzime. Nu doar a Orientului, ci şi a Occidentului, a teatrului tradiţional şi experimental, bazat pe text, dar şi a celui de improvizaţie, în film şi pe scenă, în teatrul fizic sau vocal, ca actor, dar şi ca profesor sau regizor.

Ceea ce îl face să fie unic şi calificat să vorbească despre meşteşugul actorului este tocmai această gamă extraordinară de deprinderi şi practici.

(...)

Oamenii mă întreabă, de multe ori, cum am ajuns să lucrez cu Yoshi. De fapt, a fost un lucru inevitabil, având în vedere faptul că munca mea în teatru ocupa aproximativ aceleaşi zone de interes. Studiasem cu mai mulţi maeştri în Occident şi în Japonia şi îmi puneam aceleaşi întrebări cu privire la natura interpretării. În final, ni s-a făcut cunoştinţă şi, după multe conversaţii despre "interpretare" şi "antrenament" (şi "alegeri"... şi "viaţă"... etc.), Yoshi m-a rugat să colaborez cu el pentru autobiografia lui An Actor Adrift (Menthuen, 1992). Ulterior, am decis să scriem această carte.

De-a lungul anilor de colaborare, eu şi Yoshi am petrecut multe ore discutând. La un nivel personal, aceste conversaţii au fost incredibil de valoroase, oferindu-mi noi modalităţi de a mă percepe şi de a-mi percepe munca. Cu toate acestea, nu au fost discuţii uşoare. Yoshi declară foarte rar ceva direct. Va prefera să-ţi pună întrebări, să examineze sau să relateze o poveste aparent irelevantă despre luptele cu săbii.

Cu toate acestea, chiar şi atunci când îl contraziceam, sau când nu reuşeam să îi înţeleg comentariile, întrebările pe care mi le adresa mă făceau să mă gândesc la un nivel mai profund cu privire la ce făceam. Mă făcea să mă opresc şi să îmi reanalizez ideile şi răspunsurile obişnuite. În final, mi-am găsit propriile răspunsuri la întrebările pe care mi le adresase. Acesta este Yoshi. Nu va spune niciodată "Dacă faci A, rezultatul va fi B". Va adresa, pur şi simplu, întrebarea sau va sugera exerciţiul, lăsând la latitudinea ta să descoperi eventualele rezultate.

În munca pentru această carte, am încercat să vă ofer o fărâmă din discuţiile pline de savoare pe care am avut privilegiul să le port cu Yoshi. Nu sunt nişte reţete sigure pentru un succes instantaneu, ci doar întrebări, sugestii, poveşti şi exerciţii. Baftă!


Notă: Fragmentele din acest volum scrise cu litere italice sunt comentariile mele, de obicei accentuând sau clarificând spusele lui Yoshi. (Lorna Marshall)