Cuvânt înainte la Noul cinema românesc

Citiţi un fragment din această carte.
Cuprins

Prezentarea autorilor
Cuvânt înainte (Cristina Corciovescu)
Stop-cadre la masă (Mihai Chirilov)
Chemarea Occidentului (Cristina Corciovescu)
Nu mişcă nimeni! Noul cinema românesc, gen (Andrei Creţulescu)
Râdem sau nu mai plângem? (Codruţa Creţulescu)
Despre moarte, numai de bine (Mihai Fulger)
Portretul unui popor vegetal. Despre tema drumului (Lucian Georgescu)
România 2000: o poveste în spaţiu şi timp (Marilena Ilieşiu)
Nostalgia, marile speranţe şi spectrul eşecului (Angelo Mitchievici)
Părinţi şi copii (Magda Mihăilescu)
Imaginea trecutului prin ochii prezentului (Marian Ţuţui)
Un deceniu de cinema românesc: 2001-2010 (Cristina Corciovescu, Codruţa Creţulescu)
Index de filme româneşti


În iunie 2010, cu prilejul Festivalului Internaţional de Film "Transilvania" de la Cluj, s‑a lansat volumul Cele mai bune 10 filme româneşti ale tuturor timpurilor, care îşi propunea să analizeze primele titluri clasate în topul stabilit, cu ceva timp în urmă, prin votul a 40 de critici. La redactarea acestor analize s‑au angajat câţiva dintre profesioniştii breslei, susţinuţi de "alte voci" din istoria mai mult sau mai puţin recentă a acesteia. Se realiza astfel o confruntare - spuneam atunci - benefică, pentru că, readucând în discuţie ideea incompatibilităţii de gust şi de viziune între generaţii, se constata existenţa obiectivă a unei scări de valori unanim recunoscute.
 
Ecourile favorabile la apariţia volumului din 2010 ne‑au dat curaj şi chef să repetăm experienţa, mai ales că Editura Polirom era dispusă să ne fie din nou alături, iar Centrul Naţional al Cinematografiei să ne susţină financiar. Ne‑am propus să rămâ­nem sub semnul aceluiaşi număr: 10. Nu este cazul să invocăm ca justificare complicate simbolistici cu rezonanţă pitagoreică. Motivaţiile sunt mult mai simple. Rapor­tat la volumul precedent, 10 înseamnă continuitatea. Cu privire la obiectul analizelor critice, de curând s‑a împlinit un deceniu de la premiera filmului Marfa şi banii care mar­chează începutul Noului cinema românesc, deceniu căruia cronologia de la sfârşitul volumului îi punctează etapele. Raportată la un ipotetic viitor, păstrarea aceluiaşi număr poate sugera începutul unei serii (10 regizori, 10 actori, 10 scenarii analizate ş.a.m.d.), atâta vreme cât Noul cinema nu‑şi va pierde seva şi le va oferi exegeţilor material pe marginea căruia să gloseze.
 
Privit în ansamblu, acest grupaj de "10 abordări critice" ale Noului cinema românesc, De la tovarăşul Ceauşescu la domnul Lăzărescu, confirmă (dacă mai era nevoie) că nu vorbim despre o generaţie spontanee de tineri cineaşti care au apărut într‑un pustiu cinematografic. În acest sens, faptul că majo­ritatea autorilor se referă (indiferent cum: comparând, analizând, desfiinţând etc.) la filme pe o anume temă produse înainte de 1989 este cât se poate de semnificativ. Apoi, fiind struc­turat pe teme/idei/soluţii dramaturgice care se dovedesc prezente în mai toate producţiile deceniului în discuţie, volumul pune definitiv punct dilemelor referitoare la coeziunea şi coerenţa fenome­nului. Discutând despre nostalgie, modalităţi de socia­lizare, emigraţie, moarte, obsesia istoriei recente, relaţia părinţi­‑copii, umor‑dramă, spaţiu‑timp, prezenţa sau absenţa genu­rilor în accepţiunea lor tradiţională, cu o aple­care specială spre road movie, cei zece autori baleiază producţiile deceniului relevând adesea apropieri nebănuite între ele. Astfel, se infirmă clar fomulata şi poate chiar dorita aserţiune potrivit căreia Noul val este doar întâlnirea întâmplătoare pe acelaşi teritoriu spaţio‑temporal a unor personalităţi artis­tice atât de distincte încât nu au nimic în comun. După cum se vede în prezentul volum, în această privinţă nu trebuie să ne mai facem griji.
 
Ar mai rămâne însă de discutat despre profunzimea şi capacitatea Noului cinema de a rămâne nou şi proaspăt, de a se regenera, de a evita manierizarea, bătutul pasului pe loc, lipsa de conţinut. Deşi nu îşi propune să analizeze aceste pericole, volumul le abordează totuşi tangenţial.
 
În încheierea acestor rânduri, se cuvine să le mulţumesc pentru ajutorul acordat lui Mihai Chirilov şi Aurei Puran, precum şi producătorilor prin amabilitatea cărora am ilustrat volumul.