Locuinţe pentru ceferişti în cartierul Griviţa: Parcelarea Steaua

După începerea colaborării dintre Societatea Comunală pentru Locuinţe Ieftine şi Regia Monopolurilor Statului în urma căruia se construieşte cartierul Grant, este rândul Căilor Ferate Române de a pune la dispoziţia muncitorilor ceferişti locuinţe la un preţ scăzut. Iniţial, cea de a doua parte a cartierului Grant, delimitat de fostul Bd. CFR (Al. Cottescu), astăzi strada Boişoara, Calea Giuleşti, Aleea Ţibleş şi str. Inginer Cristian Pascal a fost repartizat Căilor Ferate, însă lipsa documentelor ne împiedică să înţelegem anul în care s-a parcelat această a doua parte a cartierului sau în ce au constat negocierile purtate de Andrei G. Ioachimescu cu directorii Căilor Ferate Române.
 
Cert este că, după 1912, începe parcelarea terenului dintre Calea Griviţei şi Bd. Ion Mihalache, ce va purta numele Steaua (nume provenit de la Fabrica de petrol Steaua ce se afla la nordul Parcelării) şi va reprezenta cea mai mare parcelare a SCLE, având o suprafaţă de 118.600 m.p. Conform lui Cincintat Sfinţescu, terenul fusese parcelat în nu mai puţin de 359 loturi de 150 m.p., (cea mai mică suprafaţă a unui lot comparativ cu celelalte parcelări), iar străzile ocupau 28% din suprafaţă. Parcelarea cuprindea sectorul delimitat de străzile Feroviarilor, Calea Griviţei, Bd. Ion Mihalache şi Athanasie Enescu, în partea de nord a actualului parc Cireşarii şi străzile Volga şi Herman Oberth, paralele cu Bd. Ion Mihalache. La sud de parcul Cireşarii, Societatea Comunală mai parcelează un teren începând cu anul 1928.
 
În istoriografia anilor optzeci, rolul Societăţii Comunale pentru Locuinţe Ieftine este neglijat: astfel, una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări legate de istoria C.F.R nu menţionează rolul decisiv pe care l-a jucat această instituţie, subliniind mai degrabă eforturile Direcţiei Generale a C.F.R, instituţie care apare abia în 1920: "Direcţia Generală CFR a fost prima unitate de stat care... a asigurat personalului său condiţii bune de cazare, în locuinţe de serviciu situate cât mai aproape de locul de muncă,"[i] menţionând că primele cartiere pentru ceferişti au fost Grant şi Steaua. "Un alt mare cartier CFR", continuă autorii "este cel din Viilor Pieptănari, construit între 1927 - 1929,"[ii] referindu-se la cartierul Fochiştilor. O altă parcelare construită pentru personalul C.F.R. a fost şi Parcelarea Inginerilor, puternic contestată la acea vreme de muncitorii Căilor Ferate. În acest studiu, autorii citează un articolul din Calendarul Universul care menţiona că în 1930, în cartierul Steaua se aflau 547 de apartamente, în cartierul Viilor 164 apartamente, în CFR Grant 169 apartamente.
 
Lucrările edilitare cartierului Steaua vor fi finalizate în anul 1939, un raport al Direcţiei Generale pentru Ocrotirea şi ajutorarea personalului C.F.R. din martie 1939 menţionând că "lucrările edilitare ca apă, canal, lumină electrică au fost recepţionate şi luate în primire de U.C.B. şi Societatea Generală de Gaz şi Electricitate"[iii]. În acelaşi raport aflăm că "această parcelare sub denumirea de Cartierul Steaua C.F.R. Griviţa datează din anul 1913 şi făcea parte din comuna suburbană Griviţa, a fi încorporată la oraş în conformitate cu legea administrativă din 1925."[iv] Mai mult, aflăm că străzile au fost pavate cu bolovani, iar trotuarele cu asfalt. În parcelare au fost proiectate şi alte clădiri precum Biserica Sf. Gheorghe, Institutul de Maternitate "Regina Elisabeta", şcoala primară de fete şi grădina de copii nr. 40, Liceul C.F.R. Aurel Vlaicu, Biroul Administraţiei OAP CFR. Memoriul C.F.R. din 1942 trimis lui Ion Antonescu menţionează pe lângă acestea şi un dispensar pentru copii, farmacie, un atelier pentru tâmplărie şi mecanică (astăzi abandonat), uzina şi clădirea secţiei III de întreţinere.
 
Acelaşi memoriu sintetizează că cele "542 locuinţe, adăpostind 2.400 de suflete sunt grupate în "opt pavilioane de locuinţe colective, având în total 98 de apartamente şi 146 vile având 2-4 locuinţe a 2-3-4 camere, parter sau parter şi etaj, cu intrări separate şi curţi de gospodărie individuală, despărţite prin garduri."[v] Însă criticile cartierului, probabil aduse chiar de locuitori sunt sintetizate de directorul C.F.R., se leagă raportul prea mic între numărul membrilor unei familii şi suprafaţa caselor: "în general sunt familii numeroase, cu mulţi copii: 5 familii au 10-15 copii, iar 200 familii au între 5-10 copii. Aceste familii locuiesc în imobile având 4 camere şi dependinţe. Suprafaţa minimă de locuinţă este de 37 mp, însă din cauza marii aglomeraţii, această suprafaţă se mai reduce încă, amenajându-se locuinţe compuse dintr-o singură cameră şi bucătărie".[vi]
 
Regimul comunist continuă parcelările interbelice
 
Asigurarea unei locuinţe pentru muncitorii ceferişti a continuat şi după 1945. Astfel, Iordănescu şi Georgescu menţionează primele refaceri ale locuinţelor avariate în timpul celui de-al doilea război, dar şi construirea "executarea într-un timp extrem de scurt (între 15 iunie 1947 şi 15 februarie 1948) a trei blocuri P+2E, însumând 72 de apartamente, pe şoseaua Viilor şi cinci blocuri P+1E în cartierul Steaua, arhitecta Cristina Neagu contribuind mult la realizarea reuşită a acestora, atât din punct de vedere al compartimentării, cât şi din al aspectului exterior. Lucrările au fost executate de Antrepriza CFR, condusă de inginerul Adrian Stănescu, ajutat de inginerii Costel Andoniu, şi respectiv, Lois Zalman."[vii]
 
După război, CFR amplele reforme ale au determinat trecerea iniţiativei în mâinile Sfaturilor Populare. Ultima construcţie realizată direct de CFR a fost imobilul de pe strada Griviţei, nr 191, "destinat muncitorilor de la Griviţa Roşie şi numit "casa roşie", din cauza faţadelor sale, realizate din cărămidă aparentă. Construcţia lui a început în 1956 sub conducerea inginerului Aurelian Niculescu, dar în anul următor, când blocul era aproape finisat, a fost predat unităţii de construcţii nou înfiinţate, a Sfatului Popular al Capitalei.[viii] Este clădirea ce astăzi adăposteşte Muzeul C.F.R.
 
Amintiri din Griviţa
 
Pe strada Pavlov, mărturiile sunt contradictorii: aflăm că imobilele au fost construite după 45 pentru ceferişti, însă datarea lor scade treptat şi se ajunge până în anii douăzeci, o dată mai apropiată de adevăr. Pe lângă imobilele vechi pe străzi precum Ion Inculeţ, Volga, amintirile celor mai vechi dintre locuitorii cartierului scot în evidenţă câteva detalii recurente în amintirile celor din zonă, spre pildă staţia de amplificare a cartierului de pe strada Pavlov care emitea (prin difuzoarele instalate pe stâlpi) direct de la Căminul Cultural sau de la Radio. Tot pe strada Pavlov se află şi Liceul Aurel Vlaicu (construit înainte de 1927), iar pe strada Feroviarilor Colegiul Mircea cel Bătrân, primul, cu siguranţă construit pentru a copiii muncitorilor. Oricum, "lucrurile s-au schimbat: au venit alţi proprietari" care au schimbat arhitectura iniţială, iar în 2008 o casă tip ajunsese să coste 400.000 euro.
 
Pe strada Feroviarilor, aflăm că imobilele au fost construite între 1930 şi 1939 pentru CFR şi sunt asemănătoare cu cele de pe Şos. Viilor construite pentru ITB (fosta Societatea de Tramvaie Bucureşti). Majoritatea muncitorilor erau angajaţi la Griviţa Roşie, fabrică astăzi aproape închisă. Deşi sunt indicaţi locuitorii mai vechi ai parcelării pentru a da detalii cu privire la case, aflăm câteva amănunte interesante de la locuitorii de pe stradă, precum faptul că imobilele au fost bombardate în 1944, una dintre bombe căzând chiar în Biserica Sf. Gheorghe sau că unele dintre le au fost naţionalizate. Din păcate, locuitorii nu au nicio referinţă legată de numele arhitectului sau ale altor personalităţi implicate în construcţia acestor cartiere. În imediata vecinătate, se află unele dintre cele mai interesante cartiere de blocuri din Bucureşti, construite după 1949 chiar pe locul fostei Fabrici de Petrol Steaua, între Lainici şi Feroviarilor. Parcelările din cartierul Steaua nu se găsesc pe lista monumentelor istorice şi nici nu au vreo menţiune specială în Planul Urbanistic General al capitalei