Cuvânt înainte la Cu Parlamentul în URSS

Citiţi un fragment din această carte.


Prezentul volum de amintiri al scriitorului şi stenografului Henri Stahl vine în continuarea volumului Porumbacu, ce reuneşte mai multe schiţe ostăşeşti scrise de acelaşi autor, publicat cu puţină vreme în urmă la Editura Vremea. Ambele se înscriu în seria lucrărilor prin care editura omagiază împlinirea a o sută de ani de la Marea Unire şi sfârşitul Primului Război Mondial. Cele două volume se completează şi se continuă. Dacă în textele inspirate din fapte reale, incluse în primul, autorul alege să rămână în umbră şi să-i facă pe ceilalţi să vorbească, mai cu seamă pe soldaţi, în cel de al doilea, relatarea se face la persoana întâi, amintirile sunt asumate. Primul volum se încheie la 23 noiembrie (6 decembrie) 1916, data ocupării Bucureştilor de către armatele germane. Cel de al doilea volum debutează cu aceeaşi dată, reluând firul povestirii.

Cu Parlamentul în URSS a fost publicat pentru prima dată în anul 1941 (Institutul de Arte Grafice "Marvan" S.A.R., 109 p.). O a doua ediţie, tipărită într-un tiraj redus, a apărut în anul 2003 (Editura Do-Minor). Deşi în nota introductivă la prima ediţie autorul afirmă că amintirile din perioada refugiului în Rusia i-au "reînviat deunăzi", ele aveau la data publicării o vechime de cel puţin un an. Henri Stahl debutează publicarea fragmentară a amintirilor sale la 26 octombrie 1939, cu un prim pasaj, ce va apărea în paginile revistei de direcţie literară, artistică şi culturală Cuget Clar, condusă de colaboratorul şi bunul său prieten Nicolae Iorga (an IV, nr. 16). Fragmentul ales descrie Iaşii, Parlamentul din 1917 şi evacuarea în Rusia. Încurajat poate de succesul textului său, autorul continuă, până la publicarea integrală a amintirilor sale, ce vor apărea în următoarele numere ale revistei: nr. 18 (9 noiembrie 1939), nr. 19 (16 noiembrie 1939), nr. 20 (23 noiembrie 1939), nr. 21 (30 noiembrie 1939), nr. 25 (28 decembrie 1939), nr. 26 (4 ianuarie 1940), nr. 27 (11 ianuarie 1940), nr. 28 (18 ianuarie 1940), nr. 30 (1 februarie 1940), nr. 32 (15 februarie 1940), nr. 34 (29 februarie 1940), nr. 35 (7 martie 1940), nr. 36 (14 martie 1940). Deşi împărţirea şi denumirea capitolelor diferă faţă de cea din volumul tipărit în 1941, textul se regăseşte integral în paginile revistei, cu excepţia unui scurt capitol (în volum "Odesa ‒ Cherson, p. 34-35). Tot în paginile revistei Cuget Clar, va apărea câteva luni mai târziu o scurtă nuvelă semnată de Henri Stahl şi intitulată "Domnul Aghiotant" (nr. 46 din 23 mai 1940 şi nr. 47 din 30 mai 1940). Cu o acţiune desfăşurată tot în preajma ocupării germane, tot la Centrul de Instrucţie al Armatei a II-a, textul diferă de schiţele reunite în volumul Porumbacu prin intriga sa amoroasă. O anexăm prezentului volum, din dorinţa recuperării acestui text uitat, care prezintă de altminteri multe elemente comune cu celelalte texte republicate.

În prezenta ediţie am optat pentru redarea cât mai fidelă a textelor din ediţia din 1941. Modificările, minime, au vizat în principal rectificarea rarelor greşeli de tipar şi actualizarea grafiei şi punctuaţiei în conformitate cu actualele norme în vigoare. Am păstrat ca atare cuvintele care indică o pronunţie specifică, arhaisme, regionalisme etc. precum şi unele exprimări gramaticale specifice autorului (e.g. "dase" în loc de "dăduse"). Au fost eliminate prescurtările ("d-ta" a devenit "dumneata", "d." a devenit "domnul", "dr." a devenit "doctorul" etc.), la fel ca şi forma prescurtată a verbului a fi, "e", a fost păstrată doar în vorbirea directă, în restul textului fiind înlocuită cu forma literară "este". Au fost eliminate o serie de ghilimele ce nu erau necesare, păstrându-se însă acolo unde marchează sensul peiorativ al cuvântului. La fel au fost eliminate unele majuscule, conform normelor în vigoare. Numele româneşti şi străine de persoane şi de locuri au fost păstrate în forma indicată de autor, în ciuda inconsecvenţei acestuia (e.g. numele lui Racovski este scris Racovschi, Racovski, Rakowski, dar şi Racowschi). Acolo unde am considerat necesar am menţionat forma consacrată a numelui într-o notă de subsol. Numele, cuvintele şi expresiile ruseşti au fost lăsate în transliterarea autorului.

Am corectat şi completat citatele inserate din ziarul Lupta şi din cartea lui Grigore Procopiu, Parlamentul în pribegie (1920). Am completat pe alocuri trimiterile autorului, sau am adăugat, acolo unde a fost cazul, trimiterea bibliografică completă.

Cele trei ilustraţii ale volumului original au fost repoziţionate în text. Am recurs la înlocuirea imaginilor iniţiale (care nu au putut fi reproduse după ediţia originală) cu imagini aproape identice, sau asemănătoare, de o mai bună calitate grafică. Harta Odesei reprodusă în final nu este cea donată de Henri Stahl Bibliotecii Academiei Române, dar aparţine aceleiaşi perioade istorice.

Doresc să adresez mulţumirile mele personalului Bibliotecii Academiei Române pentru ajutorul acordat în localizarea donaţiei Henri Stahl şi pentru implicarea de care au dat dovadă în susţinerea acestui proiect de reeditare.

(Irina Stahl)


Uitarea este un dar dumnezeiesc: ce ar fi durerea mamei care şi-a pierdut pruncul dacă timpul nu i-ar alina jalea; ce s-ar face stenograful dacă ar păstra în creierul lui receptiv, amintirea miilor de legi şi sutelor de mii de discursuri pe care le-a înghiţit, le-a transcris şi le-a corectat în jalnica lui carieră!

Totuşi, sunt clipe când, cu părere de rău, îţi dai seama că nu poţi să reînvii în memorie anumite momente. Tot războiul pe care l-ai îndurat, cu toate mizeriile lui, doi ani împliniţi, n-a lăsat decât o amintire tot mai estompată, aşa cum îţi reaminteşti vag de un film de cinematograf; iar dacă n-ai luat note zilnice, sau dacă aceste note s-au pierdut ori ţi s-au confiscat, este cu neputinţă ca memoria să reînvie trecutul.

Se întâmplă însă, uneori, ca un fapt neînsemnat: întâlnirea cu un fost camarad de arme, câteva crâmpeie de note regăsite întâmplător, să arunce brusc o lumină intensă în negura amintirilor şi lucruri uitate să reînvie cu obsedantă putere.

Aşa s-a făcut ca, întâmplări de acum douăzeci şi trei de ani, unele pe care le credeam de tot uitate, altele de care n-aş fi voit să-mi aduc vreodată aminte, au reînviat deunăzi, când, răsfoind printre hârtii, am dat de un caiet-registru de 200 pagini în care, în ordine alfabetică, erau trecuţi toţi parlamentarii refugiaţi în Moldova şi Rusia; diurnele, în lei şi ruble, ce li s-au remis, din noiembrie 1916 şi până la începutul lui 1918.

Am socotit că, poate, nu ar fi lipsit de interes să povestesc, pe baza câtorva note păstrate, unele amintiri în legătură cu pribegia Parlamentului la Iaşi, Odesa şi Cherson.

(Henri Stahl)