| Sîntem la capătul puterilor. Ne-am devorat şi caii, şi păsările, şobolanii şi nevestele. Iar foamea încă ne mai încearcă. Vrăjmaşii sînt pe metereze. Mai bine de patru miriade; noi, mai puţin de patru sute. Nu mai ajungem nici să întindem arcul, nici să le aruncăm sudălmi; doar să scrîşnim din dinţi, de poftă să-i muşcăm. * Sîntem cu adevărat la capătul puterilor. Luminăţia-Sa, de va binevoi să citească rîndurile acestea scrise cu al nostru sînge, hoiturile să nu ni le osîndească. Dar nici să nu ne pomenească sufletele: în diavoli vrem să ne prefacem, de speţa cea mai joasă: Mereu cu pofta de a-i muşca şi de a-i înfuleca pe toţi aceştia! _______________ Victor Segalen, « Écrit avec du sang », extras din Stèles occidentées, în volumul Stèles, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1973 [1912], p. 92. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |