25.01.2005



Sîntem la capătul puterilor. Ne-am devorat şi caii, şi păsările, şobolanii şi nevestele. Iar foamea încă ne mai încearcă.
Vrăjmaşii sînt pe metereze. Mai bine de patru miriade; noi, mai puţin de patru sute.
Nu mai ajungem nici să întindem arcul, nici să le aruncăm sudălmi; doar să scrîşnim din dinţi, de poftă să-i muşcăm.


*



Sîntem cu adevărat la capătul puterilor. Luminăţia-Sa, de va binevoi să citească rîndurile acestea scrise cu al nostru sînge, hoiturile să nu ni le osîndească.
Dar nici să nu ne pomenească sufletele: în diavoli vrem să ne prefacem, de speţa cea mai joasă:
Mereu cu pofta de a-i muşca şi de a-i înfuleca pe toţi aceştia!




_______________

Victor Segalen, « Écrit avec du sang », extras din Stèles occidentées, în volumul Stèles, Paris, Éditions Gallimard, NRF, 1973 [1912], p. 92.

Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

0 comentarii

Publicitate

Sus